Guvernul a anunțat o măsură de amploare: reducerea a peste 13.000 de posturi din administrația publică locală și centrală. La prima vedere, pare o decizie firească, menită să eficientizeze aparatul de stat și să reducă costurile pentru buget. Însă întrebarea esențială rămâne: este România pregătită pentru o reformă reală sau asistăm doar la o tăiere de posturi fără strategie pe termen lung?
De ani buni, administrația românească este criticată pentru birocrație, proceduri depășite și ineficiență. Mulți angajați se simt sufocați de hârtii, în timp ce cetățeanul rămâne prizonier între ghișee și formulare. În paralel, există instituții în care numărul de angajați a fost umflat artificial, pentru a satisface interese locale sau politice. În acest context, o reformă este necesară și urgentă.
Dar reducerea de personal nu echivalează automat cu reforma. Dacă nu este însoțită de digitalizare, redistribuirea sarcinilor și evaluarea competențelor, riscă să devină doar o măsură de imagine. Pe termen scurt, guvernul va putea anunța economii și un aparat administrativ „mai suplu”. Pe termen lung însă, există riscul ca instituțiile să rămână subdimensionate, cu angajați suprasolicitați, serviciile publice să se degradeze sau să nu se schimbe în fapt, nimic. În primăriile mici, de exemplu, plecarea unui singur specialist poate bloca proiecte europene sau servicii esențiale pentru comunitate.
Pe de altă parte, curajul de a reduce posturile este binevenit. Aparatul administrativ a crescut adesea pe criterii politice, nu de performanță. Dacă aceste concedieri sunt realizate transparent, pe criterii clare, și dacă sunt însoțite de investiții în competență și digitalizare, atunci măsura poate marca începutul unei adevărate reforme.
România nu are nevoie doar de mai puțini funcționari, ci de funcționari mai bine pregătiți și sprijiniți de un stat modern. Reforma administrativă nu trebuie să fie o simplă tăiere de oameni, ci o construcție de instituții eficiente, capabile să răspundă nevoilor cetățenilor. Altfel, riscăm ca, peste câțiva ani, alt guvern să promită aceeași „mare reformă”, pornind exact din același loc.
Este momentul ca deciziile să fie gândite strategic: eficiență, transparență și servicii publice funcționale trebuie să fie obiectivul real al acestei reforme, nu doar statistici și economii la buget. Pentru că un stat modern se bazează pe eficiența administrativă și pe calitatea serviciilor oferite cetățeanului.
Dragoș Ionică
