Recordul relatării despre vechimea unei peşteri din Carpațti şi printre cele mai vechi însemnări de pe mapamond se datorează lui Strabon care, descriind obiceiurile geto-dacilor, pomeneşte despre o peşteră sacră într-un munte numit KOGAION unde ar fi sălăşuit însuşi Zalmoxis.
În fiecare an, odată cu venirea primăverii, de echinoțiu, pe platoul din apropierea peşterii, ar fi avut loc, aminteşte o legendă, Marele Sfat al Ințelepţilor, ocazie cu care pe lîngă manifestările religioase specifice erau disputate şi soluţionate pricinile comunităţilor de peste an.
Peştera sacră a lui Zalmoxis cu toate eforturile istoricilor şi al arheologilor nu a fost poziţionată cu precizie până la ora actuala totuşi asupra acesteia fiind formulate mai multe ipoteze. Una dintre acestea localizează muntele Kogaion în nord-vestul judeţului nostru, în masivul Godeanu iar o alta teorie fixează zona în nord-estul Gorjului mai precis în masivul Polovragi-Cernădia iar peştera unde legenda spune că ar fi locuit Zalmoxis ar fi nici mai mult nici mai puţin decât Peştera Polovragi
De-a lungul vremii peşterile din zona de nord a Gorjului sunt menţionate într-o multitudine de documente ca refugii împotriva năvălitorilor ori locuri unde s-ar găsi comori ori tezaure ascunse de cine ştie ce haiduc ori refugiat, comori ce au suscitat atenţia comunităţilor din împrejurimi şi nu numai.
Primele date topografice asupra unei cavităţi din Oltenia se referă la peştera Veterani. Acestea sunt de altfel considerate cele mai vechi planuri de peşteră şi ridicări topo şi au fost efectuate în jurul anului 1692 documentele în cauză aflându-se şi astăzi în Arhiva de Război a Marinei Austriece. Interesul pentru peşteră s-ar fi datorat conform relatărilor vremii importanţei ea fiind situată într-un punct strategic aprig disputat de turci şi austrieci (Defileul Dunării).
În anul 1897 apare prima lucrare de specialitate din domeniul peşterilor în limba română lucru datorat eminentului geolog G.M. Murgoci unde pe lângă descrierea unor cavităţi cunoscute până atunci apar referiri ample la doua peşteri situate în partea de nord a Gorjului : Peştera lui Pahomie (vechea denumire a peşterii Polovragi) şi Peştera Muierilor din nordul comunei Baia de Fier. Peştera Polovragi era cunoscuta de mult timp comunităţilor din apropiere fiind măsurată pe o lungime de aprox 1000m. Din anul 1974 cavitatea a intrat în atenţia Cercului de Speologie Emil Racovita precum şi a Grupul de Scufundări Subacvatice Subterane (GEES) din Bucuresti iar rezultatele nu au întârziat să apară. Peştera şi-a mărit lungimea galeriilor fosile şi active la peste 9000m fără ca cercetările să fie terminate . Se presupune că în urma explorărilor speologice şi subacvatice ce se preconizează pe viitor cavitatea să depăşească 10000m.
Cifrele deşi ilustrează nişte elemente statice în cercetarea peşterilor scot la lumină după cum se exprima un cunoscut speolog mai ales efortul uman necesar pentru explorarea şi descoperirea unei noi dimensiuni şi a unei noi feţe a pământului. Cifrele în opinia aceluiaşi explorator al adincurilor cântăresc cunoaşterea iar aceasta nu este nicidecum inutilă chiar dacă este a unei lumi a întunericului.
Este binecunoscut faptul că bordura sudică a masivelor gorjene Vâlcan şi Parâng este formată în majoritate din calcare carstificabile. Aici apele meteorice precum şi cele din râuri lucrând neântrerupt de milioane de ani au creat forme şi fenomene carstice de o frumuseţe şi un pitoresc aparte dintre care putem aminti Cheile Olteţului cu a lor Peştera Polovragi cea mai lunga cavitate din Oltenia si a cincea din tara, Cheile Galbenului cu Peştera Muierilor prima cavitate electrificata şi amenajată pentru vizitare din ţară, Cheile Sohodolului cu a sa salbă de peşteri şi avene dintre care două deţin recorduri naţionale în materie (cea mai înaltă stalagmită şi cel mai mare put vertical) , fenomene rare la nivel european (depozitele de terra-rossa şi câmpurile de lapiezuri) poziţionate între Suşita Verde şi Sohodol, 
fenomene de difluenţă subterană (peştera Gârla Vacii din Cheile Sohodolului), cavităţi care păstrează si astăzi desene rupestre si urme ale locuirii de către oameni cu foarte mult timp in urma (Peştera Muierilor, Peştera Popii si Peştera Cioarei) ,enigme ce nici in ziua de azi n-au fost complet elucidate (Inelul de Piatra al Sohodolului ) cavităţile aflate pe creasta de est a Cheilor Sohodolului (Peştera Pîrlajului şi Laptelui ) si legătura lor cu Inelul de Piatra, precum si perimetre speologice (Suşita Verde si Suşita Seacă) cu o activă circulaţie subterana a apei favorizată de condiţiile existente în zonă.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor
