Replică privind răspunsul la articolul din presă – “Despre felul cum se scriu cărţile” (II)

Dar cei care m-au criticat că am scris aceată carte, trebuie să recunoască şi ei că eu am amplificat această iconografie care îmi aparţine, aşa cum sunt următoarele vederi: Ţărani din Bâlteni îmbrăcaţi în costumul schilăresc; Un grup de primari ai comunelor din judeţul Gorj, îmbrăcaţi în costum naţional (de tip schilăresc); Răduică din Ţicleni îmbrăcat în costumul schilăresc; Echipa de dansuri a Schelei de Extracţie Ţicleni; Un grup de ţărani din Bâlteni îmbrăcaţi în costum naţional; Dumitru Vârjag, soţia, fiul şi nora, îmbrăcaţi în costum schilăresc; Elevii Roberta – Bianca îmbrăcaţi în costum schilăresc; precum şi elevul Cristian Popeangă, îmbrăcat în costum schilăresc. Deci, costumul schilăresc a rămas în memoria gorjenilor, această tradiţie va dăinui în etnografia acestei zone reprezentative a Olteniei.
Dar Dincă Scileru nu a intrat numai în etnografia aşezărilor din judeţul Gorj, ci şi în folclorul din această zonă a Olteniei, prin cântecul arhicunoscut “Cine-a fost stăpân pe Gorj”. M-am străduit ca în cărticică mea să scriu integral aceste versuri, care compun acest cântec. Acest cântec l-am stenografiat cu peste 30 de ani în urmă de la interpretul popular Vasile Tufiş din Târgu-Jiu care a cântat la nunta ficei mele Mihaela Morega.
Din articolul scris în ziarul “Gorjeanul”, de autori menţionaţi se mai desprinde o idee, potrivit căreia, şi alte lucrări(scrise de mine),ar putea fi inspirate din alte cărţi.
Au scris despre mine cu scopul să mă defăimeze, să mă termine, să-mi umbrească toată activitatea care am consacrat-o scrisului celor 19 cărţi pe diferite teme,care au văzut lumina tiparului,ajungând în multe localităţi ale ţării, iar unele şi în alte ţări, în Franţa, Germania, S.U.A, ş.a.
Pentru că cei care au scris despre mine, că am plagiat cărticica care am scris-o,au făcut-o pentru a-mi umbri întreaga imagine de autor al cărţilor scrise de mine.
În continuare voi aminti în mod obiectivunele cărţi pe care le-am scris.
În Dicţionarul “Autorii gorjeni şi_cărţile lor” scris de regretatul Alexandru Doru-Şerban şi Nelu Vasile, printre alţii, mă aflu şi eu la paginile 246-247 unde se zice că am scris un număr impresionant de cărţi până în anul 2oo7, (când s-a scris cartea respectivă). În aceste cărţi am cuprins în mare măsură despre imaginea judeţului Gorj. Asociaţia Cercetătorilor şi Autorilor Gorjeni de Carte Documentară mi-a oferit Diploma de Onoare pentru scrierea şi publicarea cărţilor dedocumentare ştiinţifică, respectiv pentru “Sfintele Mănăstiri şi Biserici din judeţul Gorj”.
De asemenea, la 18 mai 2014, Asociaţia Na¬ţională a Cadrelor Militare în Rezervă din judeţul Gorj, mi-a conferit Diploma de Excelenţă, în semn de înaltă apreciere, cu ocazia zilei Rezervistului Militar şi contribuţia adusă la îndeplinirea devizei PATRIE, ONOARE, DEMNITATE. S-a avut în vedere şi contribuţia ce am adus-o pe calea scrisului, îndeosebi pe teme istorice.
În raport cu cărţile care le-am scris până acum, m-am bucurat de unele satisfacţii. Dar acum, aşa cum am arătat, am fost depreciat că scrierile mele sunt inspirate din alte cărţi. Îmi este greu să suport aceste acuzaţii neîntemeiate. Pe mine m-a caracterizat originalitatea. Pentru a scrie despre Mănăstirile şi Bisericile din judeţul Gorj, m-am deplasat pe cont propriu la aceste lăcaşuri sfinte. Nu am avut şi nu am un mijloc de transport propriu, şi nici un aparat de fotografiat, am dus fotograf din Târgu-Jiu care a efectuat peste 500 de poze, care au fost ataşate la iconografia lăcaşurilor sfinte. Din dorinţa de a scrie despre Mănăstirile şi Bisericile din judeţul Gorj, am parcurs mari distanţe pe jos, suportând toate vitregiile naturii pe diferite anotimpuri.
Am scris şi cartea “Poezii religioase” în anul 2005. Am compus aproape 200 de poezi după unele texte mai semnificative din Biblie. Dacă aceasta este situaţia reală, cum pot aprecia cei care au scris despre mine că am plagiat aceste scrieri?? Aceasta au făcut-o numai cu scopul de a nega activitatea mea scriitoricească de an¬samblu.
Mi-a rămas în memorie o poezie care am scris-o cu un pronunţat caracter religios şi anume:
CE ESTE VIAŢA?
De multe ori omul şi-a pus această întrebare.
Ce este viaţa sub soare?
Despre viaţă şi-n Biblie e scris
Ea trece repede ca un vis.
Viaţa-i o plăcere,
E ca un abur care piere.
Viaţa-i umbra trecătoare,
Ca o pală de fum, o suflare.
Viaţa-i ca iarba-ce creşte
Şi se usucă când se coseşte.
Viaţa-i ca o floare ce înfloreşte
Şi apoi treptat se ofileşte.
Omul, care-n viaţă şi-a construit case, sau palate,
Va veni vremea când de el vor rămâne toate.
Pleacă din lume gol, neluând nimic în mână,
În mormânt, se preface în ţărână.
Aceasta-i viaţa pe care omul o are
Şi care-i atat de trecătoare.
De aceea- cât trăim
Să lăsăm mânia, să ne iubim.
Să ne înţelegem ca fraţii.
Să ne ajutăm părinţii şi pe alţii.
Să înţelegem cu toţii ce e viaţa;
Care-i atât de subţire – ca aţa.
Am scris în proză, sau în versuri diferite cărţi care au fost citite şi analizate de către distinsul profesor Dr.Ion Mocioi, care le-a cuprins într-o carte care urmează să vadă lumina tiparului, oglindindu-se în mod real strădania mea de a scrie lucrări originale demne de apreciat.
Referindu-mă la cărticica care am scris-o despre Dincă Schileru ca politician, menţionez că acesta şi-a tras seva din clasa ţărănească şi nu trebuie uitat, aşa cum arăta Lucian Blaga, că “Veşnicia s-a născut la saţ”. Românii s-au format ca popor fiind majoritatea ţărani. Tudor Vladimirescu, MARELE ŢăRAN, cum 1-a numit istoricul Nicolae Iorga, la Revoluţia din 1821 a plecat la luptă cu ţăranii din câmpia Padeşului care au fost îndeosebi din rândul haiducilor de codru, a vânătorilor de capre negre şi a şindrilarilor care toţi au fost îmbrăcaţi în haine de lână şi încălţaţi în opinci.
Am scris cu pasiune despre Dincă Schileru pentru că problemele ţărănimii au fost şi sunt deosebit de însemnate. Ţărănimea o fost şi rămâne “Talpa ţării”, a constituit o forţă a societăţii. Alături de clasa muncitoare ţărănimea a participat la marile bătălii de clasă şi a avut reprezentanţi în Parlamentul României. Dar după 1989 ţăranii degeaba au aşteptat cu sufletul la gură să mai aibe un reprezentant în Parlamentul României, aşa cum au fost gorjenii I. Roibu şi Dincă Schileru. Nu trebuie uitat că toţi trăim din agricultură, aceasta trebuie să constituie o prioritate a clasei politice, unde şă-şi găsească locul şi unii ţărani destoinici. Este dureros faptul că mijloacele audio-vizuale din România popularizează numai unii fermieri care au reuşit să se îmbogăţească. Ori cu o floare nu se poate face primăvară.
Ţărănimea care reprezintă o forţă uriaşă trebuie ajutată să aibă tractoare, îgrăşăminte chimice şi insecticide la un preţ de cost mai corespunzător. Să fie ajutaţi ţăranii să sporească şeptelul de animale care scade continuu, importându-se produse animaliere din alte ţări cu preţuri foarte mari. Pământul ca mijloc de producţie în agricultură continuă să fie nefolosit pe mari suprafeţe în majoritatea regiunilor ţării. Pentru a fi credibil în susţinerea realităţii, mai amintesc tangenţial şi despre cartea care am scris-o şi publicat-o în anul 20l3, cu titul: “Pe urmele lui Tudor Vladimirescu”. În urma cercetării în izul sociologic, am venit cu o serie de elemente noi, dând răspunsuri la o serie de probleme necunoscute până acum în istoriografia românească, printre care demn de arătat sunt următoarele: “De ce a plecat Tudor Vladimirescu de la condicarul Lupu din Craiova? De ce tatăl lui Tudor Vladimirescu s-a numit Constantin Ursu? Care este numele corect al tatălui lui Tudor Vladimirescu cât şi a lui Tudor Vladimirescu?” În urma cercetărilor care le-am făcut a reieşit că atât numele tatălui lui Tudor Vladimirescu cât şi al său personal, a fost Duncea. În cartea care am scris-o sunt cuprinse în mod real toate aceste argumente de o uriaşă însemnătate în istoriografia românească. În cartea ce-mi aparţine, în urma cercetărilor, am dat răspunsuri şi la alte probleme ca: “De ce Tudor Vladimirescu a pornit Revoluţia din 1821 din localitatea Padeş şi respectiv din judeţul Mehedinţi? Cum a ajuns Tudor Vladimirescu din Prejna în Vladimir?
Cum şi-a construit Tudor Vladimirescu case şi alte acareturi la Cerneţi?”
Printre alte cărţi care le-am scris se află şi “Monografia comunei Padeş”, care nu este o copiere de undeva, ci reflectă realitatea despre trecutul şi prezentul acestei comunităţi.
De asemenea, cartea care am scris-o în anul 2007 pe tema: “Lumini peste veacuri”, este o monografie a lucrărilor hidro-energetice din Sistemul Hidro-energetic Cerna-Motru-Tismana, unde s-au construit şi s-au pus în funcţiune uzine Hidro-Electrice- noi cetăţi ale luminii şi energiei electrice. Această carte este bazată pe realitate. Personal am răspuns de coordonarea acestor lucrări timp de un deceniu. Toate aceste obiective de importanţă naţională au fost puse în funcţiune înainte de termen.În concluzie, menţionez că toate cărţile pe care le-am scris până acum pe diferite teme sunt originale, şi resping cu toată certitudinea afirmaţia gravă pentru care am fost acuzat că “am plagiat aceste cărţi, că nu am cercetat niciodată ceea ce pretind”.
Tot ce am scris până acum am făcut-o prin muncă cinstită cu mari cheltuieli din pensia mea. Poate că n-am ajuns culmea perfecţiunii, şi ca o motivaţie, acum am o vârstă înaintată, de 86 primăveri. Nu am dovedit niciodată gestul să trădez iresponsabilitatea şi nu am efectuat “pretinse scrieri”, aşa cum au scris unii autori care m-au caracterizat negativ în ziarul “Gorjeanul” din 4 iulie 2014, umbrindu-mi-se activitatea ce am efectuat-o pe calea scrisului, timp de aproape două decenii. De-a lungul anilor, am adunat informaţii ca albina polenul, consemnându-le în diferite cărţi, lăsându-mi scris numele şi o umbră pe acest pământ.
Constantin Morega