Declarațiile recente ale ministrului Energiei, Bogdan Ivan, privind riscul de penalități de peste 2 miliarde de euro, în cazul unei posibile amânări a închiderii centralelor pe cărbune din România au generat confuzie și controverse. În timp ce oficialul român susține că negocierile cu Comisia Europeană sunt în desfășurare și a detaliat discuțiile pe care le-a purtat cu șefa Unității de Implementare a PNRR la nivel european, instituția europeană susține, într-un punct de vedere citat de Europa Liberă România, că nu a primit nicio solicitare oficială în acest sens.
Claudiu Matei
Ministrul Ivan a avertizat cu privire la riscul de blackout și penalități uriașe
Într-o serie de declarații publice și postări pe rețelele sociale, Bogdan Ivan a atras atenția, săptămâna trecută, asupra pericolului închiderii centralelor pe cărbune de la CE Oltenia, Govora și Craiova, fără ca România să fi finalizat noile capacități de producție pe gaz și energie regenerabilă. Potrivit ministrului, în lipsa unei amânări a termenului de închidere, stabilit pentru 31 decembrie 2025 prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România riscă penalități de aproximativ 2 miliarde de euro.
”Fac tot ce ține de mine, acum, în al 13-lea ceas, ca aceste centrale să nu fie închise”, a transmis Ivan într-un clip filmat în fața sediului Comisiei Europene, postat pe Facebook pe 17 septembrie. A doua zi, la Digi24, ministrul a avertizat asupra unui posibil blackout în această iarnă, dacă termocentralele vor fi închise fără alternative viabile.
Comisia Europeană: ”Nu am primit nicio solicitare oficială”
Într-un răspuns oferit publicației Europa Liberă România, Comisia Europeană a precizat că nu a primit nicio cerere oficială din partea autorităților române pentru amânarea termenului de eliminare treptată a cărbunelui. ”Comisia este în contact regulat cu autoritățile române în ceea ce privește implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență al României. Nu comentăm asupra schimburilor informale aflate în desfășurare cu statele membre. Odată ce Comisia va primi o solicitare oficială din partea României pentru amânarea termenului de eliminare treptată a cărbunelui, aceasta va fi tratată conform procedurilor stabilite. Va fi evaluată cu atenție în lumina cadrului legal și a obiectivelor mai ample de politică și, ca de obicei, va fi comunicată în mod transparent”, a transmis instituția.
Mai mult, Comisia subliniază că România și-a asumat voluntar, prin PNRR, închiderea centralelor pe cărbune până la finalul lui 2025, iar orice modificare a acestui calendar necesită o solicitare formală de renegociere.
Discuții informale vs. demersuri oficiale
Contradicția dintre cele două poziții pare să rezulte din natura comunicării. Mai exact, ministrul Ivan vorbește despre discuții informale purtate la Bruxelles cu Céline Gauer, șefa Unității de Implementare a PNRR la nivel european, care i-a reamintit că România și-a asumat ținte clare de decarbonizare până la finalul anului 2025. „În situația în care decidem ca țară să le păstrăm în continuare în funcțiune (centralele pe cărbune – n.r.), penalitatea este de aproximativ 2 miliarde de euro din partea Comisiei. Și am avut o discuție cu doamna Céline Gauer, care mi-a spus: Nu noi v-am cerut să vă asumați ca final de an 2025 ținte de decarbonizare, noi v-am dat banii pe care ni i-ați cerut. Voi trebuia să faceți noi capacități de producție care să înlocuiască cărbunele. Sunt făcute, domnule Ivan? Nu, nu sunt făcute… Păi și atunci?”, a relatat ministrul Energiei.
În schimb, Comisia se referă, în punctul de vedere oferit jurnaliștilor de la Europa Liberă România, strict la proceduri oficiale. Este evident că în lipsa unei cereri scrise, Bruxelles-ul nu poate iniția modificarea calendarului de decarbonizare.
Această ambiguitate ridică serioase semne de întrebare privind transparența guvernamentală și capacitatea administrativă de a gestiona tranziția energetică. Dacă riscul de blackout este real, iar investițiile în centralele pe gaz întârzie, de ce nu a fost transmisă o cerere oficială? Dacă penalitățile sunt iminente, de ce nu există un demers formal pentru evitarea lor? Sunt doar două întrebări legitime.
România, prinsă între promisiuni și realitate
Închiderea centralelor pe cărbune fără alternative funcționale ar putea avea, într-adevăr, consecințe grave, adică creșterea prețului energiei, pierderi de locuri de muncă în zonele miniere și vulnerabilizarea sistemului energetic național. Studiile recente confirmă riscul de blackout în scenariul închiderii grupurilor de la CE Oltenia. Pe de altă parte, menținerea acestor centrale contravine angajamentelor de mediu asumate de România și poate atrage sancțiuni financiare. Comisia Europeană a acordat fonduri consistente prin PNRR tocmai pentru tranziția energetică, iar nerespectarea termenelor poate duce la returnarea banilor.
În lipsa unei cereri oficiale…
… România nu poate spera la o amânare a termenului de închidere a centralelor pe cărbune. Iar dacă riscurile invocate de ministru sunt reale, tergiversarea acțiunii poate costa scump statul român, având în vedere impactul socio-economic uriaș. Este esențial ca autoritățile române să clarifice urgent poziția oficială și să inițieze demersurile necesare, dacă într-adevăr se dorește renegocierea PNRR. Altfel, România riscă să rămână captivă între promisiuni neîndeplinite și sancțiuni inevitabile.
