România pare hotărâtă să demonstreze, încă o dată, că dezvoltarea nu este o problemă de bani, ci de voință și competență administrativă. În timp ce fondurile europene zac nefolosite, iar axe întregi sunt blocate de luni de zile, economia încetinește, investițiile se prăbușesc, iar populația plătește facturi tot mai mari. Situația este revoltătoarea, iar Gorjul este exemplul perfect al eșecului de sistem.
De ani de zile se tot vorbește despre parcurile fotovoltaice ale CEO, despre marea „tranziție energetică”, despre grupurile pe gaz care ar fi trebuit să dea o nouă șansă sistemului energetic românesc. Realitatea? Ani întregi pierduți, fără rezultate, fără aprobări, fără autorizații, fără voință. Totul blocat în birocrația de la Ministerul Mediului și în hățișul administrativ care sufocă orice investitor. În loc de proiecte funcționale, avem doar hârtii prăfuite și promisiuni reciclate anual.
În Gorj, autoritățile locale și multe societăți comerciale nu reușesc nici măcar să semneze contracte pentru finanțări deja câștigate. Unele nu mai depun proiecte deloc, pentru că au înțeles absurdul situației: cum să implementezi un proiect european în 18 luni când autorizația de construire vine în doi ani – dacă vine? Cine să mai construiască sedii, hale, spații industriale, când procedurile statului român blochează tot ce înseamnă investiție încă din fașă?
Iar în timp ce România ratează miliarde de euro din cauza propriului aparat administrativ, guvernanții mimează surpriza. Ministerul Mediului blochează proiecte strategice, evaluările tehnice se fac cu viteza melcului, iar investitorii sunt lăsați să aștepte luni și ani pentru un aviz fără de care nu pot mișca un șurub. Cine răspunde pentru aceste întârzieri? Oficial, nimeni. Neoficial, românii – prin prețuri uriașe la energie și prin imposibilitatea de a-și moderniza comunitățile.
Gorjul plătește scump aceste blocaje: proiectele CEO sunt la pământ, investițiile private sunt amânate, iar administrațiile locale se tem să mai pornească proiecte pe fonduri europene, știind că vor fi îngropate în birocrație. În tot acest timp, România arde gazul degeaba – la propriu și la figurat – în timp ce tranziția energetică rămâne doar un titlu într-un raport.
Adevărul este simplu și dur: fără o debirocratizare reală și fără o asumare clară din partea Guvernului, România își sabotează singură dezvoltarea, iar cetățenii suportă factura. Nu doar cea la electricitate, ci și factura subdezvoltării.
Cât timp proiectele din energie, infrastructură și industrie sunt blocate de ministere incapabile, cât timp autorizațiile sunt un coșmar administrativ, cât timp fondurile europene sunt tratate ca un moft, România – și Gorjul în mod special – vor continua să piardă ani, bani și oportunități.
Iar întrebarea rămâne: cine răspunde?
Pentru că, de plătit, plătim noi toți!
Dragoș Ionică
