Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru IISUS HRISTOS(I) – ,,Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”! (Ioan 3: 3-7).

Credinţa sinceră şi rugăciunea prilejuiesc întotdeauna un dialog incitant şi primenitor sufletului, o întâlnire fericită şi o relaţie intimă cu Dumnezeu, iar, dacă de multe ori, încercând să ne rugăm, nu putem stabili o convorbire împlinită, părându-ni-se că într-un fel sau altul Dumnezeu este absent, trebuie să găsim cauzele acestei situaţii, pentru că nu este drept să ne plângem că Dumnezeu nu ne ascultă, dacă luăm în considerare caracterul reciproc al unei relaţii şi în acelaşi timp observăm faptul că Dumnezeu are mai multe temeiuri decât noi de a se plânge de păcatele noastre. Noi ne plângem că El nu ni Se înfăţişează în cele câteva minute pe care I le rezervăm, dar, ce putem spune atunci de cele multe ceasuri în timpul cărora Dumnezeu bate la uşa noastră şi ea este închisă? Dumnezeu are blândeţea, milostivirea şi iubirea ca să înfiripe cu noi un dialog într-un moment sau altul, când suntem trişti, ca şi atunci când ne bucurăm, iar, oamenii sensibili şi credincioşi trebuie să fie convinşi de acest lucru pentru a spune:
– V.G.: Doamne, eu păcătosul, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Cred că Tu ai luat pedeapsa pe care o meritam eu, astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în Tine! Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul Tău minunat şi pentru iertarea de păcate – darul vieţii veşnice!
-IIS. HR.: „Cine poate să ierte păcatele fără numai unul Dumnezeu”? (Marcu 2:7)
– V.G.: În marea Sa milă, El ( Dumnezeu Tatăl ) ne-a dat naștere nouă într-o speranță vie prin Învierea Ta, Iisuse Hristoase din morți, într-o moștenire care nu se poate pierde niciodată, nu se poate strica sau nu se va păstra în cer!
-IIS. Hr.: ,,Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi din nou! (Ioan 3:3-7).
– V.G.: Doamne, dar, de ce are nevoie o persoană să se nască din nou?
-IIS. Hr.: ,,Atunci vei cunoaște Adevărul și Adevărul te va elibera” (Ioan 8:32, )
– V.G.: Cum putem să ne mântuim de atâtea păcate ale vieţii noastre?
-IIS. Hr.: ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”!
– V.G.: Doamne, Iisuse Hristoase, la Naşterea Ta, oamenii Te-au îngăduit numai într-o iesle din Bethleeam, cum priveşti acest lucru?
-IIS. Hr.: „Acest neam Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine” (Matei 15, 8).
– V.G.: Totuşi, prin marea Ta milostivire şi prin iubirea de oameni…
-IIS. Hr.: ,,Dar tuturor celor ce M-au primit, adică celor ce cred în Numele Meu, le-am dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”! (Ioan 1:12-13).

,,Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”!
Prezentarea Naşterii Lui Iisus Hristos apare în Evanghelia după Luca şi în cea după Matei şi ambele Evanghelii Îl descriu pe Mântuitor ca fiind născut în Bethleem, Iudeea, din mama Fecioara Maria! În relatarea pe care o regăsim în Evanghelia după Luca, Iosif şi Maria călătoresc de la Nazaret la Bethleem pentru recensământ, Iisus fiind născut acolo şi pus mai apoi într-o iesle. Acolo, lângă iesle, apar mai apoi îngeri, care îl declară pe Iisus Hristos un salvator al întregii omeniri şi în Evanghelia după Matei, magii urmează o stea până la Bethleem pentru a aduce darul lui Iisus, născut ca regele iudeilor. La vremea respectivă, însă, regele Irod ordonă mai apoi masacrul tuturor băieţilor din Bethleem care au mai puţin de doi ani, însă, familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu reuşeşte să se restabilească în Nazaret. Pentru că suntem în preajma Sărbătorii Naşterii Domnului, desigur, faptul că avem nevoie să ne naştem din nou este o dovadă că prima naştere este insuficientă din punct de vedere spiritual, însă, observăm că naşterea a doua este dublă: este şi din apă, şi din Duh. Probabil că Nicodim cunoştea lucrarea lui Ioan Botezătorul şi a înţeles imediat că naşterea din apă se referea la botezul cu apă. Dar, nu înţelegea ce era naşterea din Duhul şi Iisus a insistat pe acest aspect, arătându-i că ea înseamnă reînnoirea inimii prin Duhul Sfânt. Între naşterea fizică şi cea spirituală există asemănări şi ambele indică începutul unei vieţi noi, dar, niciuna dintre ele nu este opera noastră, ci un dar pe care îl primim de la Dumnezeu. Există şi deosebiri importante: dacă, legat de naşterea fizică, nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem sau nu vrem să ne naştem, în ceea ce priveşte naşterea spirituală, avem un cuvânt de spus. De experienţa naşterii din nou au parte numai cei care aleg liber ca Duhul Sfânt să genereze în ei o viaţă spirituală nouă şi întru credinţă. Dumnezeu ne respectă libertatea şi, deşi doreşte mult să ne ofere o viaţă nouă, nu ne schimbă cu forţa, sensul trăirii vieţii noastre! Naşterea din nou este posibilă doar prin lucrarea Duhului Sfânt, iar, Domnul Iisus a ilustrat procesul convertirii şi al sfinţeniei prin acţiunea vântului, folosindu-Se de faptul că grecescul pneuma înseamnă «duh» şi «vânt» (Ioan 3:8). Deci, vântul suflă şi noi nu avem putere asupra lui, nu-l putem porni, nu-l putem direcţiona după voinţa noastră şi nici nu îl putem opri, putem doar să răspundem la acţiunea lui – opunându-ne sau supunându-ne cu smerenie şi ascultare! Tot la fel, Duhul Sfânt lucrează neîncetat la inima fiecărui om, atrăgându-l la Domnul Hristos, iar, noi nu avem un control asupra acestei puteri mântuitoare şi transformatoare prin excelenţă! Noi, nu putem decât să ne opunem sau să ne supunem lucrării Sale, iar, dacă ne supunem, vom avea parte de experienţa naşterii din nou! Putem să ne întrebăm, dacă există, totuşi, vreun mod de a verifica dacă am avut sau nu parte de această experienţă? Da, există, pentru că modul în care lucrează Duhul Sfânt la inima noastră nu este vizibil, dar rezultatele lucrării Sale sunt vizibile. Cei din jurul nostru îşi pot da seama dacă avem sau nu o inimă nouă, pot observa din comportamentul nostru dacă această transformare lăuntrică a avut loc sau nu, pentru că la un moment dat, Domnul Iisus Însuşi spunea: „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:20). Deci, viaţa nouă în Hristos nu este o cârpeală sau o îndreptare pe ici-colo a vechii vieţi, nu înseamnă retuşarea şi repararea câtorva defecte, ci, înseamnă transformarea deplină a întregii noastre fiinţe, pentru că Iisus Hristos Domnul sădeşte în noi, prin Duhul Sfânt, gânduri, sentimente şi motivaţii înnoitoare şi ne trezeşte conştiinţa, ne înnoieşte gândirea, supune orice dorinţă nesfântă şi rătăcită pentru a ne umple cu pacea cerului. Schimbarea aceasta într-o fire nouă, nu are loc instantaneu, ci cu timpul, de aceea, poate că avem nevoie de ea, fiindcă firea veche, pământească, este înstrăinată de Dumnezeu.

,,Tuturor celor ce M-au primit, adică celor ce cred în Numele Meu, le-am dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13).
Prin rostirea rugăciunii, gândeşte-te bine, în ce măsură Îl percep cei din preajma ta pe Domnul Hristos în cuvintele, atitudinile şi gesturile tale şi roagă-te pentru acele trăsături morale pe care nu le-ai dobândit încă şi caută de permite-I Duhului Sfânt să lucreze la caracterul tău, în profilul personalităţii tale! O viaţă spirituală bogată este posibilă numai printr-o legătură vie şi neîntreruptă cu Domnul Hristos, iar, pentru a ilustra acest adevăr, Iisus Hristos a folosit imaginea viţei-de-vie: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele”, le-a spus El ucenicilor, mai ales că imaginea viţei-de-vie apare şi în Vechiul Testament, ca simbol al poporului Israel (Isaia 5:1-7). Însă, Iisus arată că El este «adevărata Viţă» (Ioan 15:1) şi îi îndeamnă pe urmaşii Săi să rămână în El aşa cum mlădiţele rămân în viţă. Pentru că o mlădiţă ruptă din butucul viţei-de-vie rămâne verde o vreme, dar, în cele din urmă, se usucă şi moare, fiindcă s-a desprins de sursa de viaţă! Poate că în acelaşi fel, noi avem viaţă numai atâta timp cât rămânem prinşi de Domnul Hristos şi de aceea este necesar să menţinem comuniunea cu Domnul pe tot parcursul existenţei noastre! Dacă vrem să rămânem în El, avem nevoie să-L căutăm permanent, să cerem permanent călăuzirea Sa, să ne rugăm pentru puterea de a asculta de voia Sa şi de a iubi aşa cum a iubit El oamenii! Unii încearcă să ducă o viaţă creştină independent de Domnul, ignorând avertizarea Sa: „Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” (Ioan 5:5). Deci, cât de greşită este atitudinea oamenilor care L-au uitat pe Dumnezeu, pentru că fără El, nu avem cum să ne împotrivim ispitei, nu avem cum să biruim păcatul şi nici cum să ne formăm un caracter asemenea caracterului Său. Viaţa spirituală nouă este rodul comuniunii neîntrerupte cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos! De ziua Naşterii Domnului, când citim din Sfânta Scriptură şi medităm la ea, sufletul nostru este hrănit şi întărit prin: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”, spunea Domnul Iisus (Ioan 6:63), iar, când le simţim în inimă şi în minte ca pe o comoară, ele ne inspiră rugăciunile şi ne păstrează în legătură cu Mântuitorul, iar, când «grijile lumii» (Marcu 4:19) năvălesc peste noi ca să ne tragă de lângă El, noi ne prindem de El şi mai strâns, pentru că alături de studiul Sfintei Scripturi, rugăciunea este un element indispensabil pentru rămânerea în Hristos şi pentru creşterea noastră spirituală. Domnul Iisus Însuşi a avut nevoie de ea pentru a păstra legătura cu Tatăl ceresc, de aceea, El ne este model şi în această privinţă! El S-a rugat în momentele cruciale ale vieţii, S-a rugat atunci când S-a botezat, S-a rugat adesea în locuri retrase, înainte de ivirea zorilor, sau pe munte, după lăsarea serii, iar, uneori a petrecut toată noaptea în rugăciune, ca de pildă atunci când i-a ales pe cei doisprezece apostoli! De asemenea, S-a rugat pentru învierea lui Lazăr, S-a rugat chiar şi pe cruce, pentru ca noi să înţelegem, de ce este atât de necesară rugăciunea, dacă e adevărat că: „Tatăl… ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (Matei 6:8), deoarece în felul acesta învăţăm să ne golim de noi înşine şi să depindem mai mult de El, Cel Născut din Fecioara Maria! Un alt aspect subliniat de către Domnul Iisus este stăruinţa în rugăciune: „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide” (Matei 7:7), iar, dacă facem rugăciuni lungi, pline de repetiţii inutile (Matei 6:5-9), nu avem mai multe şanse să primim ceea ce am cerut. Să nu uităm, însă, că e important să stăruim în cereri şi să ne prindem cu putere de făgăduinţele Sale (Ioan 15:7; 16:24). Domnul Iisus Hristos ne învaţă să-I adresăm Tatălui nostru ceresc rugăciuni în Numele Său, făgăduindu-ne că în acest fel, vom primi ceea ce am cerut: „Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da” (Ioan 16:23). El a arătat, totuşi, că această frumoasă făgăduinţă se va împlini în anumite condiţii: dacă cerem cu credinţă (Matei 21:22), dacă îi iertăm pe cei care ne-au greşit (Marcu 11:25) şi, mai presus de toate, dacă ne supunem voinţei lui Dumnezeu (Matei 6:10; Luca 22:42). Iar, dacă aceste condiţii sunt îndeplinite şi totuşi nu primim răspuns, să nu ne descurajăm – trebuie să ne rugăm neîncetat şi să nu renunţăm (Luca 18:1): „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm” (Luca 11:1), care este o rugăciune potrivită oricând, chiar dacă avem deja o experienţă îndelungată cu Mântuitorul nostru, pentru că în preajma Zilei Naşterii Sale, sub aspectul vieţii de rugăciune, avem nevoie să mai creştem, prin Harul Lui Dumnezeu!
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!
Profesor dr. Vasile GOGONEA