Aşa cum am precizat, în ziua de 21 septembrie 2025, în Duminica după «Înălţarea Sfintei Cruci», cel mai vechi lăcaş de cult din Ţara Românească a cunoscut un moment excepţional al existenţei sale seculare, la Sărbătoarea slujbei Proclamării locale a canonizării «Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana», oficiată de către un sobor ales de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei şi în prezenţa unui număr imens de credincioşi veniţi din judeţ, din toată ţara şi chiar din afara ţării! Vom continua cu prezentarea cuvântului de învăţătură duhovnicească al Mitropolitului Olteniei care a insistat asupra faptului că în percepţia şi în logica oamenilor, sfinţii, parcă sunt pedepsiţi, parcă sunt asupriţi, parcă, de multe ori Dumnezeu i-a uitat, dar, acest lucru nu e adevărat, pentru că sfinţii sunt pregătiţi ca să moştenească viaţa veşnică, aşa cum ne spune Mântuitorul Hristos: «Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră întru bucuria Domnului tău!». Iar, Apostolul Pavel spune cu înţelepciune că: «Pentru Împărăţia Lui Dumnezeu, am lăsat toate în urmă şi le-am socotit ca…gunoaie! Şi cu ochii aţintiţi pe Crucea Lui Hristos, am mers înainte ca la asalt, ca să moştenesc viaţa veşnică!». Prin această referire, Înaltul Ierarh a precizat că: ,,Imaginea Sfântului Apostol Pavel este una militară, pentru că reprezintă «ţinta» urcuşului său duhovnicesc, a dorinţei sale, încredinţat fiind că trebuie să ajungă acolo unde Mântuitorul Hristos îl cheamă! Această lucrare a mântuirii noastre are rostul în însăşi viaţa Mântuitorului Iisus Hristos, că, dacă nu L-am vedea pe Domnul că S-a răstignit pentru noi, că ne-a spus ca să privim spre Sfânta Euharistie, dar, în acelaşi timp spre crucificare! Sfânta Euharistie se vede în Crucea Domnului, pentru că împărtăşindu-ne cu trupul şi sângele Domnului, noi, ne împărtăşim cu viaţa Lui, dar, în acelaşi timp, ne şi făgăduim că vom bea paharul până la moarte! Pentru că Mântuitorul Hristos S-a mântuit pentru noi, S-a jertfit pentru noi, avem încredinţarea şi în acelaşi timp certitudinea că, dacă ne vom jertfi viaţa noastră, o vom dobândi! Deci, faptul că Domnul S-a răstignit, avem încredinţarea că dacă vom «răstigni» viaţa noastră, vom dobândi Împărăţia Lui Dumnezeu! Fără această «logică», orice suferinţă martirică nu ar avea sens”, a insistat să afirme Ierarhul Eparhiei noastre!
,,Sfântul Gherasim şi-a ridicat mintea la Dumnezeu şi viaţa şi-a dăruit-o Lui”!
Ca urmare, precizează Înaltpreasfinţia sa, cei care sunt necredincioşi, nici nu înţeleg jertfa crucii, pe care o socotesc o pierdere a lumii acesteia cu atâtea bunătăţi! Iată, că sfântul este considerat «duşman al poporului», un lucru paradoxal şi de neînchipuit, aşa cum Sfântul Gherasim, care îi iubea pe toţi, era considerat «duşman al poporului», deci, duşmanul orânduirii, al unei ideologii fără Dumnezeu, un «duşman» care se luptă pentru Crucea Mântuitorului Iisus Hristos, Cruce care ne impune puterea Lui Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, ne cere să ne lepădăm de noi înşine, ca să avem o viaţă bineplăcută Lui Dumnezeu! ,,De aceea, Sfântul Gherasim,cum a spus Mitropolitul Olteniei, de îndată ce a fost arestat, a ştiut că viaţa lui s-a schimbat! De acum, el trebuie să fie martor al Învierii Mântuitorului Hristos, prin pătimirea sa! Dacă la călugărie, aici, în mânăstire, el s-a răstignit şi prin glasul celui care l-a tuns în monahism a înţeles ca să lepede de sine, şi precum Domnul, şi-a luat crucea şi s-a răstignit pentru noi, cuvintele pe care le-a spus sunt o promisiune a sfântului, de aceea, şi noi trebuie să ne răstignim pentru el! Cuvintele sfântului au devenit o făgăduinţă, pentru că sfântul a fost un adevărat călugăr, a fost un om al lui Dumnezeu care «n-a dat somn ochilor lui şi nici genelor lui dormitare», pentru că dorea să-L afle pe Dumnezeu! Cel care doreşte să-L afle şi să-L iubească pe Dumnezeu, acela nu poate să stea liniştit, când trece viaţa şi se sileşte să aducă ceva nou în viaţa sa! Sfântul Gherasim, după ce a fost arestat, şi-a ridicat mintea la Dumnezeu şi viaţa şi-a dăruit-o lui Dumnezeu, aşa cum a mărturisit de multe ori! Deci, preotul care a adus jertfă pe Mântuitorul Hristos, el însuşi se aduce jertfă pe sine şi se ridică încet, încet pe Crucea Domnului, până va bea paharul muceniciei! Este cea mai înaltă treaptă a unui preot care a ascultat la hirotonie şi cu sfinţii mucenici s-a asemănat! A devenit cu adevărat mucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, ca mărturisitor care mărturiseşte adevărul care nu este doar o simplă «bătătură» în viaţa personală! Dimpotrivă, el este martorul credincios şi pentru aceasta, sfântul rămâne sub jertfelnicul Mântuitorului Iisus Hristos şi se roagă Lui Dumnezeu, pentru că sfinţii mucenici sunt singurii la care Mântuitorul Hristos coboară şi le pune coroana neveștejită a biruinţei”, a menţionat Arhieria sa!
,,Îl vedem pe Sfântul Gherasim ca pe Hristos cu tâlharul de pe cruce”!
În partea finală a cuvântului de învăţătură duhovnicească, Mitropolitul Olteniei a subliniat că Sfântul Gherasim o are această coroană, îndoită, atât ca monah, dar, şi ca mucenic răstignit, jertfit pentru Împărăţia Lui Dumnezeu! A dovedit că este singurul om adevărat într-o societate care nu îl agreează, care îl dispreţuieşte! Pentru că aceşti mucenici din temniţe, nu mai aveau nume de om, aveau doar un număr! De aceea: ,,Sfântul Gherasim depăşeşte limita aceasta a lumii contemporane, pentru că şi-a asumat responsabilitatea ca să transforme lumea! Sfântul este conştient că rugăciunea lui mărturiseşte pe toţi păcătoşii din lume, pentru că această rugăciune este adusă înaintea Lui Dumnezeu ca o jertfă! Sfântul se roagă pentru întreaga lume, el nu se roagă numai pentru sine! Se roagă pentru toţi pentru că îi iubeşte pe toţi! Dumnezeu i-a dat darul ca să se sacrifice pentru toţi, să pătimească pentru noi, pentru poporul acesta, pentru societatea noastră! Tot ceea ce are sfântul, nu păstrează doar pentru sine, deşi îl vedem cel mai sărac dintre toţi! Totuşi, sfântul este bogat, pentru că are harul Lui Dumnezeu! Pacea Lui Dumnezeu este atât de mare în sufletul sfântului, iar cei din celulă au văzut că faţa lui este una de înger! Ştim că faţa omului sfânt este ca şi Faţa Lui Dumnezeu! Prin desăvârşire, faţa sfântului ajunge la asemănare cu Faţa Lui Dumnezeu! Sfântul păstrează strălucirea dumnezeiască a învierii, chiar şi după trecerea din lumea aceasta, pentru că sfintele moaşte ale sfinţilor sunt pline de lumină, pline de slavă dumnezeiască! Sfântul Gherasim, pe care îl prăznuim, este mai mult decât o personalitate, mai mult decât un stareţ, pentru că este omul Lui Dumnezeu care a (depăşit?)împlinit porunca dumnezeiască! Sfântul Gherasim, nu numai că l-a iertat pe cel care l-a chinuit, l-a schingiuit, l-a defăimat, dar, a mers la el şi l-a mângâiat, fiindcă nu putea să moară, pentru că a bătut oameni şi i-a omorât! Cea mai sfântă şi temeinică dovadă pe care i-o oferă torţionarului este aceea că îl iubeşte, că îl iartă şi că îl asigură că va fi în rai! Îl vedem pe Sfântul Gherasim ca pe Mântuitorul Hristos cu tâlharul de pe cruce! Vedem că în aceeaşi măsură, călăul şi victima merg împreună în rai! Sfântul Gherasim a împlinit porunca Mântuitorului de a ierta şi a mers dincolo de această poruncă, de a fi în rai împreună cu cel care i-a făcut rău! Sfântul Gherasim, pe care îl cinstim astăzi, în Duminica 
după «Înălţarea Sfintei Cruci», este un exemplu de viaţă curată, duhovnicească, un exemplu care ne îndeamnă şi pe noi la reflecţie, într-o lume zbuciumată şi incapabilă să rezolve problemele sufleteşti! Sfântul Gherasim este trimisul Lui Dumnezeu, cum spune Scriptura, «fosta om trimis, şi acest numele lui era Gherasâm!». Numele acestui sfânt va rămâne în calendarul nostru legat de Mănăstirea Tismana, unde, împreună cu Sfântul Nicodim este cinstit în ziua trecerii la cele veşnice, de Naşterea Domnului! Noi, vom cinsti şi această zi a proclamării canonizării sfântului, adică, în Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci”, a încheiat Mitropolitul Olteniei. În cea de-a treia parte a prezentării în paginile ,,Gorjeanului” a Proclamării locale a canonizării «Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana», vom reda pentru frumuseţea şi pentru bogăţia lui spirituală, Tomosul sinodal de canonizare, care a fost prezentat de către Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei. (VA URMA)
Profesor Vasile GOGONEA
