În ultimele luni există solicitări ample, repetate și insistente atât din partea statului sârb, cât și a unor companii energetice private din Serbia, pentru importul de cărbune din România, destinat termocentralelor sârbești.
Discuțiile vizează cantități semnificative, de ordinul a aproximativ 5 milioane de tone de lignit, ceea ce ar reprezenta un contract strategic de export pentru Complexul Energetic Oltenia.
Un astfel de acord ar avea un impact major și imediat:
ar salva Diviziile Miniere din cadrul CEO,
ar menține aproximativ 8.000 de locuri de muncă,
ar preveni prăbușirea economică a județului Gorj, aflat deja într-o situație critică,
ar asigura stabilitate energetică regională și venituri consistente pentru statul român.
Serbia are nevoie de cărbune, România îl are.
Minerii din Gorj vor să muncească, nu să fie trimiși acasă.
Economia locală are nevoie de soluții reale, nu de promisiuni.
Este momentul ca Guvernul României să trateze acest subiect ca pe o prioritate națională, să sprijine CEO în negocieri și să transforme aceste solicitări concrete într-un contract ferm, pe termen mediu și lung.
Mineritul din Gorj nu trebuie închis prin indiferență.
România nu trebuie să renunțe la resursele sale strategice.
Acest contract poate face diferența dintre supraviețuire și colaps.
Noi societate civică, oficiali, deputați și senatori sau persoanel cu funcții înalte în administrația locală sau centrală (miniștri, secretari de stat din guvern) pe care îi avem ca reprezentanți ai județului și noi simpli cetățenii a Gorjului, trebuie să facem presiuni asupra guvernului să dea curs acestor solicitări și să existe continuitate în Mineritul Gorjan.
Miroiu Dumitru
