Recent a ieșit de sub tipar noul număr revistei gorjene de literatură, arte și istorie culturală ”Spicon” editată de Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. Doru Șerban” din Târgu-Jiu. De subliniat faptul că acest număr este unul special dedicat aniversării a 150 de ani de la nașterea marelui sculptor gorjean Constantin Brâncuși. (n. 19 febr. 1876, Hobița, Gorj, România – d. 16 mart. 1957, Paris, Franța).
Paginile acestui număr sunt deschise cu editorialul redactorului șef al publicației, urmat de două poeme ale aceluiași autor intitulate „Acasa Infinitului” și „Orașul lui”.
Urmează un „argumentum” despre „Brâncuși și arta secolului”, extras din volumul regretatului savant gorjean, scriitor, profesor universitar, eseist, sociolog, poet și promotor al culturii române în Spania, George Uscătescu, care a fost scris de autor în anul 1984 la Madrid (tradus în română în anul 1985) și în care menționează, printre altele: „Dar arta lui Brâncuși poartă în mod necesar la desăvârșirea abstracțiunii, sentimentul rămânând estompat, printr-un proces de reelaborare care nu mai are egal în toată arta secolului al XX-lea … (…). Cu Brâncuși naște și poartă la consecințe ultime de realizare o nouă melodie, o nouă armonie plastică, un nou ritm de forme, o nouă încadrare a sculpturii.”
Apoi cititorul întâlnește ”Însemnările în alb-negru” ale lui Marin Sorescu așternute pe hârtie în dimineața zilei de 29 iunie 1974 la Muzeul de Artă Modernă din Paris, în fapt un inventar al operelor lui Constantin Brâncuși pe care poetul le admira în „Direcția Atelier” a muzeului.
Următoarele două pagini, prin imaginile fotografice realizate de Viorel Surdoiu ne duc cu gândul spre Atelierul din Paris unde a lucrat marele sculptor Constantin Brâncuși.
În continuare, istoricul prof. dr. Gheorghe Nichifor, în studiul domniei sale intitulat „Brâncuși acasă, în comunism”, ne pune în temă cu ceea ce făcea la Târgu Jiu talentata artistă plastică și profesoară Anca Sgarbură, la câțiva ani după moartea sculptorului, pentru a face cunoscută notorietatea mondială a lui Brâncuși la el acasă și care cu un curaj nemaipomenit ‹‹pentru acei ani, când „reabilitarea” lui Constantin Brâncuși abia începuse, profesoara târgujiană scria la 10 februarie 1962: ”S-a stins din viață departe de țară, cu aproape patru ani în urmă, la Paris, în camera lui cu vatră și laviță cu scoarțe gorjenești cel mai celebru sculptor al acestui veac – sculptorul Brâncuși”››, continuând cu alte amănunte despre ceea ce a făcut prof. Anca Sgarbură la Târgu Jiu pentru cunoașterea lui Brâncuși, fiind considerată de către autor, o ‹‹deschizătoare de drumuri în recunoașterea de către regimul comunist a genialității ”Titanului de la Hobița”.››
Apoi revista găzduiește un interesant și extins studiu documentar al Adinei Andrițoiu, președinta Filialei ”Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și președinta Ligii Femeilor Gorjene ”Aretia Tătărescu”, despre ”Eforturile Ligii Femeilor Gorjene în anii construirii Căii Eroilor la Târgu Jiu”.
Urmează o introducere în „Spiritul brâncușian al poetului Doru V. Fometescu” a autorului acestor rânduri, urmată de un grupaj de „Microeseuri și versuri despre Brâncuși” ale poetului. Reținem din ”Brâncuși, un demiurg – taumaturg”: ”Cel mai longeviv român/ o sută cincizeci de ani!/ e Brâncuși din Peștișani,/ a-mplinit alaltăieri,/ liber de spirit, stăpân,/ nefiind din Neam de boieri,/ ci, doar păstor prin/ zăvoi/ de mirări și vremuri noi …/Axis Mundi, ce Coloană,/ ne izbește de rană…/ Brâncuși, spirit necuprins,/ labirintul l-a învins!”
După toate acestea, brâncușiologul prof. dr. Ion Mocioi ne pune în temă cu „Rădăcinile artei lui Brâncuși”, afirmând, printre altele că: „Toate operele lui Brâncuși nu ascund mistere, le simți că trăiesc odată cu tine, că își ridică ușor capul spre alte zări, pentru a le cunoaște (…). I-au fost căutate rădăcinile artei sale în numeroase zone europene …”, dar cu siguranță că ele sunt în spațiul „social, național și cultural românesc, în care s-a format artistul, care păstrează ca zestre de la înaintașii neamului sau, un limbaj propriu și autentic, învățat de la Hobița natală, din zona subcarpatică a Olteniei …”
Apoi prof. univ. dr. Onisifor Olaru ne prezintă un grupaj de „Amintiri despre Brâncuși, de la urmași ai Tătărescilor”, reținute de domnia sa de la urmașii fostului prim-ministru al României, în ampla documentare și scriere despre istoria satelor comunei Drăguțești.
În continuare parcurgem eseul prof. dr. Vasile Gogonea „Ca să-l cunoști pe Constantin Brâncuși, la cei 150 de ani de la nașterea sa!”, este bine să pornești și să înțelegi maxima renumitului sculptor: „Simplitatea nu este un țel în artă, dar ajungi fără voie la ea, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”, autorul concluzionând, în final, că ”toate sculpturile lui Constantin Brâncuși sunt invitații al meditație, sunt pere filosofice turnate în bronz, tăiate în lemn sau șlefuite în piatră”.
Apoi profesorul și jurnalistul Ion Elena ne oferă un reportaj romanțat cu nuanțe de subtilitate poetică despre „Începuturile unui geniu”, vorbindu-ne despre „Costel, fiul lui Nicolae și al Mariei Brâncuși, al șaselea dintre copiii acestei familii… asculta mereu cântecul apelor, ca pe un basm inedit al Bistriței (…), când „În toiul unei zile ușor dogoritoare, copilul păstor își scoase bricegușul din buzunarul pantalonilor învechiți de atâta purtare … și, din câteva crestături iscusite în salcia zăvoiului, își meșterii un fluier de toată isprava. Apoi începu să umple cu cântec zăvoiul”.
Următoarele pagini ale revistei găzduiesc mai întâi un grupaj din creațiile artistice ale profesorului și artistului plastic Grigore Haidău, înfățișându-l pe Brâncuși, iar apoi un alt grupaj cu afișe ale manifestărilor aniversare a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși din județul Gorj.
Apoi după eseul ”Sacrul Brâncușian” al scriitorului și juristului Ion M. Ungureanu, revista găzduiește „Brâncușiana lirică”, un grupaj de versuri dedicate renumitului sculptor, semnate de Grig. M. Dobreanu, Spiridon Popescu, Vasile Ponea, Viorel Gârbaciu, Adrian Frățilă, George Drăghescu, Ion Mocioi, Nicolae Dragoș, Vlad Cernea Jerca, Ion Sabin Cerna, Doru-Mihai Lungescu, Luminița Săceleanu, Rodica Calotă, Alexandru Băluță și Mircea Tutunaru.
Și, aproape de final, scriitorul Nelu Vasile îl caută cu insistență pe ”Constantin Brâncuși la București …”, împărtășindu-ne bucuria de a-l fi întâlnit pe marele sculptor sub metamorfoza unui mausoleu, câteva busturi, un bulevard, un cartier, mai multe alei, un parc, o sală de expoziții, și săli de conferințe, toate acestea purtând numele renumitului sculptor.
Și în final scriitoarea Cecilia Gurgui ne oferă eseul „Maestrul din Piatră și Pictorul din Lumină” în care autoarea face o legătură între arta lui Brâncuși și cea a pictorului Coloanei Infinitului, Emil Ciocoiu cu origini în satul Sașa, localitate despre care autoarea a scris un volum monografic, iar în timpul documentării a făcut legătura între povestea „unui fiu al satului care a privit spre Brâncuși cu lumină în suflet …”. Iar pentru că în sufletul autoarei „admirația pentru Brâncuși a devenit uneori poezie”, aceasta îi dedică marelui sculptor și o astfel de creație poetică intitulată „Maestrul Brâncuși”.
Revista a văzut lumina tiparului prin grija echipei Tipografia ProdCom Târgu-Jiu, căreia îi exprimăm recunoștința noastră.
Totodată folosim acest prilej pentru a adresa mulțumiri și Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare ”Constantin Brâncuși” Târgu Jiu care găzduiește pe site-ul său formatul electronic al revistei, ce poate fi accesat la adresa: https://centrulbrancusi.ro/revista-spicon-numarul-13/
dr. Victor Troacă, Președinte Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni ”Al. D. Șerban” Târgu Jiu
