În ziua de 15 august 2025, de Sărbătoarea «Adormirea Maicii Domnului», cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte, Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Sfânta Mănăstire Polovragi, de la Cheile Olteţului, şi-a prăznuit hramul în prezenţa unui număr mare de credincioşi din localitate şi a multor pelerini veniţi de pe meleagurile Olteniei şi ale întregii ţări! A fost oficiată Sfânta Liturghie şi a fost săvârşit parastasul de pomenire al Fecioarei Maria în altarul de vară al sfântului lăcaş monahal de către Preacuviosul Arhimandrit, Părintele Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, ajutat de un sobor ales de preoţi, călugări şi diaconi din care au făcut parte Preacucernicul Părinte Ioan Spilca, Protoiereu al Protopopiatului Târgu-Cărbuneşti, Preacuviosul Părinte Ieromonah Lazăr, slujitor al altarului bisericii mănăstirii, preoţii de parohie: Pr. Ştoflea Dumitru, Parohia Polovragi I, Pr. Gogâţă Nicolae, Parohia Polovragi II, Pr. Roibu Mihai (Tg.Jiu), Preacuvioasa Maică Stareţă Spiridona Tăbăcaru Stavrofora, împreună cu obştea de maici ostenitoare, având alături şi pe Peacuvioasa Maică Stareţă Ambrozia, de la Mănăstirea «Sfântul Ioan Botezătorul – Cămărăşeasca» de la Târgu-Cărbuneşti. La slujba liturgică au cântat la strană membrii grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova. La sfârşitul slujbei, credincioşii au fost invitaţi la o masă binecuvântată organizată în trapeza mănăstirii!
,,Vorbim despre praznicul acesta al mutării la cer, mai precis, al Adormirii”!
În cuvântul de învățătură duhovnicească, Preacuviosul Arhimandrit, Părintele Stareţ Ioachim Pârvulescu a început prin a spune că Maica Domnului se bucură de supavenerare şi supracinstire, iar, datorită sfinţeniei şi a smereniei sale, Maica Domnului a fost aleasă ca să nască pe Fiul Lui Dumnezeu pe pământ şi nimeni n-a reuşit să ajungă la sfinţenie, la smerenie ca Maica Domnului! De aceea: ,, Să nu uităm că Iisus Hristos a fost şi este Dumnezeu şi Om în acelaşi timp! Iisus n-a fost numai Dumnezeu sau numai om, El Se Naşte din Fecioara Maria ca om din mamă, dar, fără de tată! Pentru că orice asemănare am face noi, nu putem face o comparaţie, pentru că este vorba despre o minune! Deci, Maica Domnului rămâne însărcinată în chip suprafiresc de la duhul sfânt şi naşte în chip suprafiresc, rămânând Fecioară, atât înainte de naştere, în timpul naşterii, dar, şi după naştere! Deci, Maica Domnului a fost şi este cea mai sfântă fiinţă de pe faţa pământului! Maica Domnului este a doua după Sfânta Treime sau a patra, după Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Avem o mare trecere înaintea Lui Dumnezeu, prin Maica Domnului, pentru că ea L-a născut pe Iisus Hristos ca să ne mântuiască pe noi, oamenii! Deci, să spunem că Maica Domnului s-a mutat de la adormire la viaţă! Aşadar, vorbim despre praznicul acesta al mutării la cer, mai precis, al Adormirii, pentru că în graiul nostru românesc, dacă spunem că «a murit» sună cam dur, mai ales că înaintaşii noştri spuneau că cineva «a plecat la 
Domnul», a încetat din viaţă, a repausat sau «a adormit», pentru că omul este chipul lui Dumnezeu şi nu se duce în nefiinţă, cum greşit se spune, pentru că ai venit din Fiinţă, ca orice om, dar, nu ai trecut la nefiinţă! Suntem dintotdeauna fiinţe veşnice, nemuritoare, cu trupul suntem muritori, dar, cu sufletul nemuritori! Iar, dacă ai o fiinţă, nu poţi să te întorci la nefiinţă, pentru că aşa cum avem codul genetic unicat, aşa avem şi sufletul unicat, adică, suntem unicat înaintea Lui Dumnezeu” a subliniat cu multă dăruire şi cu etalarea unei culturi teologice deosebite Preacuviosul Părinte Ioachim Pârvulescu!
,,Maica Domnului s-a mutat la ceruri”!
În aceeaşi notă de învăţătură duhovnicească, Preacuviosul Părinte Exarh a reiterat faptul că Dumnezeu ne creează pe fiecare dintre noi, iar, noi, oamenii, trecem prin această viaţă şi după ce încetăm cu viaţa aceasta biologică sau pământească, datorită păcatului strămoşesc, iar, după aceea călătorim, pentru că totul este o dinamică, o evoluţie permanentă! Trupul se descompune, datorită păcatului strămoşesc, pentru că aşa cum ştim, Dumnezeu i-a spus lui Adam că dacă va mânca din mărul raiului, va muri, deci, 
Dumnezeu îl făcuse pe Adam cu un anumit scop, spre desăvârşire, spre nemurire cu trupul, nu numai cu sufletul. Dar, Adam, cum ştim, împreună cu Eva, au mâncat, au păcătuit şi au pierdut nemurirea trupului! Au fost alungaţi din ceruri şi au devenit oameni muritori! Adresându-se credincioşilor, Părintele Ioachim Pârvulescu a precizat că: ,,Sufletul este «scânteia divină» din noi, pentru că este nemuritor şi veşnic! Sufletul este la fel ca la un copil de 15 ani, ca la un tânăr de 30 de ani sau ca la un om de 60 de ani, sau ca la unul de 80 de ani! Se spune că e acelaşi, veşnic tânăr şi nemuritor! Aceleaşi dorinţe le are sufletul unui copil sau al unui om în vârstă, iar, aceasta ne face să credem că avem o «direcţie» spre veşnicie! Deci, când omul trece din viaţa aceasta biologică, el merge mai departe, evoluează. Că aşa cum spune Noica, omul trece prin două «gestaţii», iar, prima gestaţie este în pântecele mamei, unde trăim o viaţă pe care noi nu o ştim! Am evoluat timp de nouă luni de zile, după aceea, ne-am născut în viaţa aceasta pământească şi trăim o vârstă 
câtă ne lasă Domnul! Trupul se descompune în pământul din care am fost făcuţi noi, ca să mergem mai departe în veşnicie! Aşa cum ni se spune, universul este cosmosul, pământul este microcosmos! Pentru că acest macrocosmos se descompune în microcosmosuri, iar, toate elementele pe care le-am învăţat la chimie din Tabelul lui Mendeleev, elemente organice sau anorganice, sunt şi în trupul nostru, un fel de «macrocosmos» care se descompune în elemente componente! Cert este că nimic nu se pierde, ci, totul se transformă! Totul este într-o evoluţie continuă şi la sfârşitul veacurilor, Dumnezeu va aduna toate elementele componente ale «macrocosmosului» nostru şi vom învia, aşa cum Iisus Hristos a Înviat! Deci, noi avem această «destinaţie» cu trupul, dar, sufletul este nemuritor şi veşnic! Maica Domnului a făcut excepţie de la «normalitatea» acestui proces de descompunere a trupului său! Maica Domnului s-a mutat la ceruri! A adormit, şi aşa cum se cunoaşte din viaţa Maicii Domnului, a treia zi, după ce Apostolii au fost aduşi în chip minunat de la marginile pământului pentru înmormântare, s-a constatat că Apostolul Toma a lipsit de la înmormântare, motiv pentru care i-a rugat pe Apostoli ca să meargă la mormântul Maicii Domnului, ca s-o vadă şi el! Dar, când a dezgopat mormântul, Maica 
Domnului nu mai era acolo, era doar giulgiul, la fel cum a fost şi giulgiul Mântuitorului Hristos! Deci, aşa cum Apostolul Toma a dovedit Învierea Domnului, când a pus degetele pe coastele Domnului, la fel şi la Adormirea Maicii Domnului, Dumnezeu a făcut ca tot el să fie acela care să lipsească şi să dovedească faptul că Maica Domnului nu mai era în mormânt”, a spus Preacuviosul Părinte! În partea finală a disertaţiei sale teologico-morale, Preacuviosul Părinte Ioachim Pârvulescu a insistat asupra faptului că noi, cei care suntem chemaţi ca să ne împărtăşim cu sângele Domnului, ne împărtăşim cu harul duhului sfânt, iar, Maica Domnului este aceea care a dat permanent ajutor celor în nevoinţă, cu smerenia, cu dragostea pentru tot omul. Deci, ea, permanent a suferit pentru Fiul său, Iisus Hristos, născut pentru mântuirea noastră! A suferit pentru Fiul ei răstignit pe Cruce, de aceea, trebuie ca şi noi să suferim pentru aproapele, să răbdăm pe cel care ne face rău, chiar să le facem bine la cei care ne fac rău, pentru că nimic nu rămâne nerăsplătit înaintea Lui Dumnezeu! Maica Domnului să vă fie ocrotitoare, mijlocitoare şi să vă ocrotească la toţi casele şi familiile, să-i ocrotească pe cei dragi ai dumneavoastră, familiile dumneavoastră, în vecii vecilor! Amin”.
Profesor Vasile GOGONEA
