Arhive Romania Literara - Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro

Considerații critice epistolare

Echipa Gorjeanul — Mon, 06 Feb 2023 22:00:49 +0000

Domnule profesor,
Cu reminescențe terminologice de la bacalaureat 2003, „simulez… un incipit” epistolar, remarcând cu Mircea Martin şi cu Mihai Zamfir, formaţi un triumvirat universitar exemplar, reprezentând promoţiile şaizeciste de „filologi” bucureşteni. Se pare că Mihai Zamfir vă depăşeşte, în ipostaza de… prozator postdecembrist, cultivând romanul și scrisoarea… exotică, lusitană. Vi-i alătur pe Eugen Simion, care a traversat, fără tribut ideologic, „obsedantul deceniu”, ca student, preferând opacitatea la proletcultism şi la realism socialist, şi pe C. Stănescu, care, acum, în tranziţie, susţine profesoral, „Revista revistelor culturale” în „Adevărul literar şi artistic”, o inteligentă şi onestă critică a criticii, demnă de campania revizuirilor actuale veritabile. Desigur, eu apar legat de acest faimos grup, inoportun, doar printr-un gest subiectiv de intruziune. Ca intrus, mă recunosc în rolul personajului alegoric feminin şi al celui minor-masculin din fabulele ,,Pisica sălbatică şi tigrul”şi ,,Câinele şi căţelul” de Grigore Alexandrescu. De aceea, mă puteţi admonesta precum Samson pe Samurache: „Noi, fraţii tăi, potaie!” Între congenerii menţionaţi, aţi confirmat aspiraţia şi vocaţia de a ne oferi „Istoria critică a literaturii române”, într-o similară viziune şi amplitudine călinesciană, voi. I, apărut la Editura Minerva, în 1990. ş…ţ. E bine că vă consacraţi decisiv continuării şi finalizării acestui proiect important. Nu cred, totuşi, că editorialul dvs, din „România literară” ar fi sau poate deveni un impediment. Nu am prejudecata vârstelor sau a treptelor biologice, dar iluştrii dvs, predecesori Eugen Lovinescu şi G. Călinescu, au fost mai prompţi în realizarea „comediilor” lor de istorie literară. Ştim că teoreticianul modern al sincronismului, al teoriei imitaţiei şi al mutaţiei valorilor estetice a definitivat şi a editat „Istoria literaturii române contemporane”, în cinci volume, între 1926-1929, la vârsta de 45-48 de ani, iar G. Călinescu izbutea, primul, la 42 de ani, în 1941, să editeze „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”. Ca autor al volumului I de „Istorie critică a literaturii române”, dv. aţi… debutat ceva mai târziu, la 51 de ani, în 1990. Probabil, e timpul, după 13 ani, să demaraţi şi, în următoarele trei volume dedicate perioadelor literare majore, a „marilor clasici” de la „Junimea” şi „Convorbiri literare”, coordonate de T. Maiorescu, o scriitorilor interbelici şi a celor care au trăit şi au creat „sub comunism”, în perioada postbelică, să edificaţi o tetralogie monumentală.
Cred că tonul şi începutul unor rezonabile revizuiri critice postdecembriste se află chiar în „Istoria critică a literaturii române”, volumul I, din 1990. Revizuirile au fost promovate apoi, programatic, în paginile revistei „România literară”. Gh. Grigurcu sugera, ca totdeauna sagace, că revizuirile trebuie să fie preocupări permanente ale criticii literare, să se exercite nu numai asupra perioadei literare postbelice, ci şi retrospectiv, asupra perioadelor revolute.
Asa cum concede, cu complezenţă maliţioasă, d-l Alexandru George în „opiniile” de sub titlul insidios „Citiţi-l pe Agârbiceanu” din „Luceafărul”, nr. 25 şi 26 din 2003, dvs. rămâneţi „unul dintre cei mai importanţi critici ai vremii noastre şi, după plecarea din ţară a lui Matei Călinescu, cel mai valoros critic al contemporaneităţii, cu multe contribuţii şi la epocile mai vechi ale literaturii”. Nu ignoraţi, ci receptaţi impulsul pe care acest infatigabil şi intransigent partizan al revizuirilor vi-l oferă, imputându-vă „incongruitatea demersului, falsitatea argumentaţiei şi erorile de istorie literară din cuprinsul destul de succint al editorialului „Dureri înăbuşite” dedicat comemorării lui Ion Agârbiceanu, autorul romanului ,,Arhanghelii” pe care-l dataţi eronat, 1913, în loc de 1914. Suportând şi această erată georgeană, sunt sigur că veţi concretiza în mod remarcabil proiectul de istorie literară. Aveţi fler de a discerne între elogii banale şi obiecţii tendenţios-minimalizatoare.
Vă doresc succes şi vă asigur de promptitudinea lecturilor mele „fidele”(Pompiliu Marcea) şi „respectuoase” (Adrian Marino).
Din revista ,,România literară”, numărul 36, anul 2003/10-16 sept. Ion Trancău profesor pensionar, din Târgu-Jiu

Articolul Considerații critice epistolare apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

O aniversare comemorativă

Echipa Gorjeanul — Sun, 04 Sep 2022 21:00:57 +0000

Titlul acestui articol are menirea de a evoca o personalitate distinctă a culturii şi literaturii române, Ştefan Augustin Doinaş, care a trăit şi a creat în anii centenarului Marii Uniri Naţionale, 1918-2018. În revista România literară a fost inclus pe lista canonică din ultima sută de ani, rezultată din opţiunile exprimate de treizeci şi cinci critici, istorici literari şi poeţi (cu un constant exerciţiu critic aplicat poeziei). Spre deosebire de lista canonică de proză, aceasta, ( lista canonică de poezie, n.n. I.T.), cuprinde în ordine cronologică poeţi, nu volume, iar, în paranteză, anii în care au apărut volumele acestora la debut editorial: Tudor Arghezi, Cuvinte potrivite, (1927), George Bacovia, Plumb (1916), Nichita Stănescu, Sensul iubirii (1960), Marin Sorescu, Singur printre poeţi (1964), Ştefan Augustin Doinaş, Cartea mareelor (1965), Gheorghe Grigurcu, Un trandafir învaţă matematica (1968).
Presa de profil cultural-literar şi artistic a omagiat personalitatea şi opera acestui scriitor polivalent, care a sporit patrimoniul literaturii române cu creaţii valoroase din mai toate genurile literare: poezie, proză, dramaturgie, teorie şi eseistică, traduceri şi literatură pentru copii. Ştefan Augustin Doinaş apare astfel, ca un scriitor clasic şi contemporan remarcabil, prezent în cele două istorii literare manolesciene, în Istoria critică a literaturii române 5 secole de literatură şi Istoria literaturii române pe înţelesul celor care citesc.
Dimensiunile esenţiale şi perene ale operei doinaşiene sunt poezia şi eseistica.
Autorul acestor laturi literare, bivalente, autentice şi veritabile, este clasic şi prin faptul că apare în programele şi manualele preuniversitare sau în lucrări de anvergură, tratate de nivel universitar. Poezia lui Ştefan Augustin Doinaş a cunoscut trei etape succesive, acreditate şi preconizate pentru învăţământul liceal şi universitar.
Prima etapă este ilustrată de baladele din deceniul V, al secolului XX, inclusiv capodopera Mistreţul cu colţi de argint, dar şi poeziile scrise, nepublicate, până în anii şaizeci.
A doua etapă sau fază a poeziei doinaşiene se concretizează artistic prin poemele abstracte din deceniile VII şi VIII, iar a treia, din deceniul IX, mai precis după anul 1985, până la începutul secolului XXI din mileniul III.
Etapa finală începe cu volumul Vânătoare cu şoim şi se continuă cu ciclurile poetice Manual de dragoste, Ovidiu la Tomis şi Anul scufundat, adunate, selectiv, în antologia Foamea de unu din anul 1987. Exegeţii, criticii şi istoricii literari cei mai autorizaţi, inclusiv Nicolae Manolescu, consideră că Ştefan Augustin Doinaş este autorul excepţional al creaţiei poetice, epico-lirice, profunde şi spectaculoase, din etapa de debut, asemenea înaintaşilor ardeleni, George Coşbuc şi Lucian Blaga, cel din urmă fiind o personalitate providenţială, omul providenţial, aşa cum l-a considerat Gheorghe Grigurcu. Aportul literar al lui Ştefan Augustin Doinaş este excepţional şi în domeniul teoriei, eseisticii şi criticii literare, prin volumele Lampa lui Diogene, 1970, Poezie şi modă poetică, 1972, Orfeu şi tentaţia realului, 1974, Măştile adevărului poetic, 1992. El s-a remarcat astfel şi în acest domeniu teoretic şi eseistic pe care l-a ilustrat la un nivel cu totul remarcabil, comparabil cu cel blagian, ori cu acela al unor inegalabili exponenţi europeni, precum Paul Valery. La sfârşitul acestui expozeu publicistic, amintim cititorilor ziarului Gorjeanul că scriitorul Ştefan Augustin Doinaş ne-a oferit, cu generozitatea şi profunzimea orizontului său literar, posibilitatea de a-l aniversa, la centenarul naşterii sale, 26 aprilie 2022, şi de a-l comemora, la cele două decenii, de la stingerea sa din viaţă, 25 mai 2002.
Ion Trancău

Articolul O aniversare comemorativă apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Festivalul Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi”, la cea de-a XXXVIII-a ediţie (II)

Echipa Gorjeanul — Wed, 30 May 2018 21:00:26 +0000

2. Cetăţeanul universal
Cea de-a XXXVIII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” a continuat în ziua de 19 mai 2018, la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu-Jiu, la ora 10,30, cu un recital poetic al invitaţilor, cărora li s-a adăugat violoncelistul Mircea Suchici, un autentic compozitor de muzică pe versurile poeţilor gorjeni Lazăr Popescu, George Drăghescu, Spiridon Popescu, Ion Cepoi, Ion Popescu-Brădiceni ş.a. Moderatorii recitalului au fost scriitorii Ion Cepoi şi Horia Gârbea sub bagheta cărora au evoluat marii scriitori români Gabriel Chifu, Marian Drăghici, o sensibilă poetesă Hanna Bota, Arcadie Suceveanu, Horia Gârbea şi… atât. A deschis Răzvan Voncu, care vorbeşte la fel de bine precum scrie în „România Literară”. Are ascuţit spirit critic şi sesizează rapid şi corect contradicţiile: ca de pildă un aspect cronic precum traducerile făcute după criterii comerciale. Se poartă moda ca autorul să fie tradus doar dacă mai e viu şi poate fi arătat populaţiilor europene şi că se poate conta pe prezenţa la evenimente a acestuia. L-a prezentat deci Răzvan Voncu, târgujienilor, pe traducătorul lui Eminescu, Arghezi, Bacovia şi Stănescu în sârbeşte, Adam Puslojici: ca fiind capabil să pătrundă până la esenţă specificul unei opere lirice. Portretizând inteligent şi exegetic, Răzvan Voncu a afirmat că Adam Puslojici, membru de onoare al Academiei Române, poet el însuşi, a scos din cei patru mari poeţi teme reprezentative, acorduri fine, accente unice, mărci identitare inconfundabile şi a găsit rezolvări neaşteptat de valabile hermeneutic întru profitul cititorilor balcanici de dincolo de Dunăre. Apoi a venit la microfon pe scena T.D.E.G. Târgu-Jiu, Adam Puslojici însuşi, hugolian uriaş, infatigabil, entuziast, explosiv, torenţial, de-o spontaneitate vulcanică. I-au urmat doi olandezi Peter de Rijk şi Maria Uzoni – cel dintâi poet sub pseudonimul Ezra de Haan, cea de-a doua: artistă plastică, ilustrându-i cele unsprezece poeme, transargheziene şi editate într-o ediţie desigur bilingvă: Punct dureros, Nimfă, Ptak (Pasăre), Mahmureală, Nora, Conversaţie, Terra incognito, Mierlă, Palatul cel alb, Rămăşiţele casei de ţară, Degete pe fulg. Amânăm cronica cuvenită pe altădată şi să trecem la cilianul/ românul/ suedezul/spaniolul Mario Castro Navarrete, un cetăţean universal, un peregrin pe meridianele lumii de vreo 68 de ani trăiţi prin România, (unde a cerut azil politic în 1974 şi a rămas până în 1997, fiind membru titular al Filialei U.S.R. Iaşi) apoi prin Spania, Venezuela, Paraguay, Chile, Italia, Republica Moldova, etc. Despre acesta, Horia Gârbea a precizat că locuieşte azi în capitale Suediei, dar că e într-o continuă mişcare pe planetă. Navarrete însuşi ne-a recitat nişte poeme proprii avertizându-şi auditorii că degeaba publici într-o limbă mică (şi româna e vorbită de vreo 35 de milioane de inşi) dacă nu eşti tradus pe toate continentele Terrei. Poetul grec Petros Golitsis a recitat poemul Consimţământ (tradus în română de Horia Gârbea), iar Arcadie Suceveanu a rostit „Înfruntarea lui Heraclit”, „Noua Danemarcă” şi „Chiar aşa”, vădindu-se acelaşi poet „care se lasă sedus de înnoirile de limbaj şi de tendinţele modelor poetice, le acceptă cu luciditate, preluând din fiecare curent acele elemente care fac corp comun cu fiinţa sa lăuntrică, cu modul său de a se manifesta în lume” (Nichita Danilov). Seara târziu la o terasă de lângă „Poarta Sărutului” autorul acestei relatări, I.P.B., Mircea Bârsilă şi Adam Puslojici am descifrat în paralel „Duhovniceasca” lui Arghezi şi „Jocul secund” al lui Ion Barbu, conchizând că dacă aplici filosofia textului platonician ambele poeme au o jocularitate foarte bine ascunsă în arhetipuri, acolo unde bate-n fundul lumii cineva sau în nadirul acesteia, în care zenitul (adică Divinitatea) se reflectă, coborând în stadiu-i de pură virtualitate în concretul senzorial. Recomandăm, noi trei, mediului şcolar preuniversitar şi celui universitar o asemenea lectură comparată din perspectiva terţului inclus/ascuns/ al transdisciplinarităţii şi transmodernităţii (lui Basarab Nicolescu). Închei prin a mulţumi gazdelor de la Negomir şi Sănăteşti pentru ospitalitatea de înaltă profesionalitate şi generozitate. În această kairotică zi, s-au lansat nişte cărţi, s-a făcut schimb de ele între autori. Eu am primit de la Mircea Bârsilă „Evaziuni critice” (Tracus Arte, 2014), de la Gabriel Chifu „Elegia timpului” (Şcoala Ardeleană, 2018), de la Arcadie Suceveanu „Căzut în rimă, la Paris” (Junimea, 2018), de la Adam Puslojici „Tudor Arghezi: Poeme şi psalmi”, traduse în sârbă în 2016, şi „George Bacovia: Lacustră şi alte texte”, traduse în sârbeşte tot în 2016; de la Alina-Simona Dragomir: „Ochi de culoare bacoviană” (Junimea, 2017), de la Iuliana Palodia-Popescu: „Sfera de cristal” (Rawex Coms, 2018); „Lumină pentru Manuel” (Rawex Coms, 2012). Despre toate, voi scrie pe rând şi pe îndelete.
(va urma)
Ion Popescu-Brădiceni

Articolul Festivalul Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi”, la cea de-a XXXVIII-a ediţie (II) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.