Într-una din zilele foarte călduroase ale lunii august 2025, am plecat pe Valea Gilortului pentru a mai scăpa, măcar pentru câteva ore de canicula care a cuprins și această parte a Olteniei de sub Munte. O zi toridă, cum nu s-a prea văzut în aceste locuri.
De cum am luat-o pe Valea Gilortului, din apropierea Uzinei Electrice Novaci, ctitorie a Băncii Populare ,,Gilortul’’ și a ilustrului om politic Gheorghe Tătărescu, dată în folosință la 1 septembrie 1939, am simțit o boare răcoroasă năpustindu-se peste corpul meu.
Iată-mă la Moisești, locul unde s-au așezat primii locuitori ai Novaciului, la ieșirea Gilortului din munți, sub scutul pădurilor virgine, la adăpost de porunca stăpânirii și urgia vrăjmașului. Aici, se mai văd încă urme ale viețuirii locuitorilor de odinioară, plantații de meri, peri, nuci, cireși, resturi ale bordeielor care au adăpostit oamenii de la începuturile întemeierii Novaciului. Se crede că aceștia ar fi venit de la câmpie din cauza năvălitorilor străini.
Deasupra mea, în Plaiul novăcenilor, la Vermeghea, primii locuitori ai Novaciului ar fi întemeiat două cetăți de apărare împotriva năvălitorilor unguri.
Am plecat mai departe pe drumul ce desparte proprietățile obștilor Cerbu, Analogul Boieresc, Pietrele Șipotului. Am înaintat cu greutate pe drumul care până în 2014 era într-o oarecare măsură practicabil pentru deplasarea mașinilor spre stațiunea Rânca, dar mai ales pentru ca iubitorii de frumos să se deplaseze la sfârșit de săptămână pe această încântătoare vale care atrăgea foarte mulți turiști din Oltenia.
Din păcate, astăzi drumul este inaccesibil deplasării autovehiculelor, fiind complet degradat de inundațiile din vara anului 2014. Au trecut atâția ani și nu s-a făcut nimic pentru refacerea acestui drum. Au existat câteva intenții, dar nimeni nu și-a însușit vreo variantă. La un moment dat s-a vrut o investiție în domeniul energetic, ceea ce ar fi dus și la amenajarea unui drum corespunzător, numai că unii nu au dorit acest lucru.
Pe Valea Gilortului, în anul 1955, s-a construit o cale ferată forestieră pentru transportul masei lemnoase din exploatările forestiere din munții din apropiere, lemnul fiind transportat până la Fabrica de cherestea de la ieșirea Gilortului din munți în vagoane împinse de o mocăniță. În urma unor inundații catastrofale în anul 1964, calea ferată de pe Valea Gilortului a fost distrusă complet. Ca și acum, nici atunci nimeni nu a mai acționat pentru refacerea acesteia. Ce frumos ar fi fost ca novăcenii și sunt sigur, foarte mulți turiști, ar fi făcut plimbări cu mocănița pe această frumoasă vale care ar fi devenit o a doua zonă turistică de mare interes a Novaciului. După dispariția căii ferate forestiere s-a construit un drum forestier care, cu timpul, a făcut joncțiunea cu actuala Transalpina, prin Rânca, drum care, așa cum spuneam, a fost complet distrus în 29 iulie 2014 în urma unor inundații catastrofale. Și așa, a dispărut o zonă turistică de mare valoare de pe harta Novaciului.
Acum, când a fost adoptată o Hotărâre de Guvern prin care orașul Novaci, inclusiv zona Rânca, a fost declarat Stațiune turistică de interes național, cred că a sosit timpul când va trebui valorificat imensul potențial turistic al Văii Gilortului și refăcut drumul ce lega Novaciul de Rânca pe această frumoasă vale.
Cu ani în urmă, foarte mulți turiști veneau pe această vale la sfârșit de săptămână, își instalau corturile și petreceau clipe de neuitat, oglindindu-și fețele în apele cristaline ale Gilortului.
CONSTANTIN DÂRVĂREANU
