Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa –

†) Sfântul şi slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul
În Duminica a 6-a după Rusalii; Ap. Romani 12, 6-14; al Sfântului: Iacob 5, 10-20; Ev. Matei 9, 1-8 (Vindecarea paraliticului din Capernaum); a Sfântului Luca 4, 22-30; glas 5, voscr. 6, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, textul Sfintei Evanghelii ne aduce în suflet o fărâmă din credinţa care sădeşte în memorie minunea vindecării paraliticului din Capernaum (Matei 9, 1-8), pentru că dincolo de acest eveniment miraculos, aflăm că Hristos revine în cetatea sa, în locul unde misiunea sa taumaturgică devine manifestă, pentru că nici întâlnirea cu acest oraș nu este deloc ușoară. În ciuda numeroaselor minuni pe care le-a săvârșit aici, locuitorii orașului rămân învârtoșați, nemișcați, neatinși, nepocăiți, mai ales că Însuşi Mântuitorul Hristos proclamă judecata asupra lui, când spune: „Și tu, Capernaume: N-ai fost înălțat până la cer? Până la iad te vei coborî! Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar, zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai ușor în ziua judecății decât ție” (Matei 11, 23-24). Iar, Capernaum se tâlcuieşte «cetatea mângâierii», mai ales că Îl vedem pe Mântuitorul Hristos că vine ca Păstorul Cel blând Care zice: ,,Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale”!. De aici, înţelegem că sursa bolii este păcatul, cel care se opune binelui, dar, care mai înseamnă deviere de la credinţă, îndepărtare de Dumnezeu. Să mai avem în vedere şi personajele care participă direct la acest eveniment, deoarece, Iisus Hristos se întâlnește cu paraliticul, cu prietenii săi și cu cărturarii, deci, avem de-a face cu o singură întâlnire și cu o singură judecată, dar, totuși, trei tipuri de participanți, aşa că judecata se întâmplă numai în fața dragostei și pe criteriul dragostei. Minunată şi pilduitoare învăţătură, care ne arată că a sta înaintea Lui Hristos înseamnă judecată și mântuire, iar, din această cauză, omul se teme și amână mereu acest moment, intuind că o astfel de întâlnire nu îl va lăsa la fel, ci îl va așeza pe un drum deloc confortabil, deși obligatoriu, atâta timp cât își dorește o viață nouă în adevăr şi dreptate, mai ales că Dumnezeu ne ajută ca să fim înţelepţi şi să nu rămânem afundaţi cu mintea în suferinţă, deci, să nu ne lăsăm inima paralizată de frică şi de spaima hipnotică în faţa morţii!

,,Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale”!
Ca să dezvoltăm puţin conţinutul parabolei, să spunem că cei patru prieteni l-au adus pe slăbănog, care zăcea în pat, iar, Mântuitorul Hristos, Care este şi Doctorul doctorilor, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: ,,Îndrăzneşte, fiule; ţi se iartă păcatele tale”, însă, unii dintre cărturari au gândit în sinea lor: «Acesta săvârşeşte blasfemie», dar, Iisus, ştiindu-le gândurile lor, le-a zis: ,,Pentru ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice: ţi se iartă păcatele tale, sau a zice: scoală-te şi umblă? Ca să ştiţi însă că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, şi atunci i-a zis slăbănogului: ,,Scoală-te, ia-ţi patul tău şi te du la casa ta”! Şi, sculându-se el, şi-a luat patul şi s-a dus la casa sa. Iar mulţimile, văzând acestea, se minunau şi-L slăveau pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta oamenilor”.Matei (9,1-8). Prin urmare, textul Evangheliei acestei duminici vrea să ne spune că boala slăbănogului a fost o boală a trupului, dar, ea ascundea o boală a sufletului, iar, boala trupului era semnul văzut al bolii sufletului său. Deci, Evanghelia vindecării slăbănogului din Capernaum ne prezintă multe şi mari adevăruri, dar şi învăţături deosebit de importante pentru a înţelege, atât sensul suferinţei, cât şi modul în care ne putem vindeca de boala trupului care îl cheamă pe om la vindecarea sufletului de boala păcatului! Să luăm aminte că întâlnirea cu Iisus ne aduce iertarea păcatelor, pentru că păcatul este rădăcina tuturor relelor din lume, de aceea, Iisus iartă mai întâi păcatele şi abia apoi îl vindecă pe slăbănog sau paralitic! Noi, nu ştim care erau păcatele paraliticului, dar este necesar să ştim care sunt păcatele noastre: nemilostivirea, goana necontrolată după avere, ambiţia oarbă, căutarea profitului cu orice preţ, goana după cele trecătoare, narcisismul, dorinţa de a-i domina pe alţii, într-un cuvânt: egoismul.Întâlnirea noastră cu Iisus ne vindecă la fel ca şi pe paralitic, ne plasează într-o existenţă nouă bazată pe iubire, pentru ca noi să înţelegem că Dumnezeu ne ajută ca să fim înţelepţi şi să nu rămânem afundaţi cu mintea în suferinţă, deci, să nu ne lăsăm inima paralizată de frică şi de spaima hipnotică în faţa morţii!

„Fugiţi din calea duşmanului!”, ne îndeamnă Prorocul Ilie.
Pentru că în Duminica a 6-a după Rusalii, când se tâlcuieşte «Vindecarea paraliticului din Capernaum», avem şi Sărbătoarea Sfântului şi slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul, poate că e bine ca să discernem câteva aspecte legate de semnificaţia acestei sărbători, mai ales că Prorocul Ilie, la fel ca şi Iezechil, Ieremia şi Isaia, face parte din pleiada marilor profeţi ai Vechiului Testament. A trăit în urmă cu peste 2800 de ani şi numele său simbolizează, în limba vechilor evrei, râvna pentru Dumnezeu, care avea să-l mistuie toată viaţa! Se spune că el evita aşezările omeneşti, trăind în pustie şi hrănindu-se cu firimiturile păsărilor cerului, iar, pustia în care a locuit se afla în apropierea pârâului Cherit, o regiune sălbatică, unde Ilie Prorocul a fost hrănit de corbi. Dar, deodată, apa pârâului a secat şi Ilie s-a speriat, iar primul gând care i-a venit în minte a fost acela că Dumnezeu l-a părăsit. Dar, n-a trecut multă vreme şi Dumnezeu l-a trimis la o văduvă din Sarepta Sidonului. Poate că la fel cum a secat pârâul Cherit pentru Ilie, tot aşa poate seca izvorul duhului sfânt dinlăuntrul nostru, dacă noi nu respectăm poruncile dumnezeieşti, dacă nu facem lucrurile plăcute lui Dumnezeu, dacă nu ducem o viaţă duhovnicească! Prorocul Ilie era extrem de intransigent, neînduplecat, a trăit şi a profeţit în sărăcie şi curăţie, fiind considerat un înger întrupat, el având puterea să deschidă şi să închidă cerurile. Se spune despre el că nu a murit, ci că a fost luat la Cer şi se va întoarce într-o zi pe pământ, ca să restaureze triburile lui Israel, iar, unii evrei cred că Iisus Hristos a fost chiar Ilie revenit pe pământ. De altfel, Sfântul Ilie a fost ridicat la Cer în vârtej de vânt, într-un car de foc, tras de cai scăpărători, în timp ce mergea alături de Elisei, ucenicul său, prin trecerea directă de la viaţa pământească la cea veşnică, printr-o calitate care îi lipseşte omului: aceea de a zbura. El s-a ridicat în carul ascultării şi al supunerii faţă de Dumnezeu, tras de caii dragostei de Dumnezeu şi de oameni, iar, la ceasul din urmă, s-a înălţat la cer cu trupul, fără să fie dat stricăciunii, semn că oricine crede în Dumnezeu şi ascultă de El, nu moare, ci are viaţa veşnică! Prorocul Ilie a rămas întipărit în conştiinţa oamenilor din toate timpurile, nu doar ca un mare înţelept, ci, pur şi simplu, ca un trăitor adevărat, un model autentic al Cuvântului lui Dumnezeu în adâncul sufletului, iar, aceasta este o dovadă că Dumnezeu ne ajută ca să fim înţelepţi şi să nu rămânem afundaţi cu mintea în suferinţă, deci, să nu ne lăsăm inima paralizată de frică şi de spaima hipnotică în faţa morţii!
Profesor dr. Vasile GOGONEA