În Duminica a 8-a după Rusalii; Ap. 1 Corinteni 1, 10-17; Ev. Matei 14, 14-22 (Înmulţirea pâinilor); glas 7, voscr. 8, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, textul Sfintei Evanghelii capătă un înţeles deosebit, atunci când realizăm că minunea aceasta, nu stă numai în faptul că Iisus a săturat cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, ci, în aceea că acei cinci mii de oameni căutaseră o zi întreagă Cuvântul lui Dumnezeu, Îl ascultaseră pe Mântuitorul şi nu se mai săturau de învăţăturile Lui. Ca atare, Iisus Hristos Domnul, Se retrăsese «într-un loc pustiu, departe de sate» şi mulţimea Îl urmase ca să-L asculte şi să-şi sature sufletul cu învăţăturile Sale. Deci, oamenii au aflat că Hristos a plecat în pustiu şi au venit după El pe jos, din cetăţi şi i-a învăţat până seara. Atunci, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au spus că locul este pustiu şi cum vremea a trecut, să le dea drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare! Auzind acestea, Domnul a făcut cunoscuta minune, că din doi peşti şi cinci pâini a săturat toată acea mare de lume şi chiar au mai rămas douăsprezece coşuri pline cu firimituri. Aşadar, oamenii, după ce au trăit această minune de care au beneficiat acum, cu care li se săturase pântecele, i-a făcut să-L vadă pe Hristos cu alţi ochi şi nu voiau să plece de lângă El! Atunci, Iisus a plecat singur şi S-a dus în munte şi S-a rugat până în revărsatul zorilor! Pentru că minunea pregustării învăţăturilor Mântuitorului Hristos este valabilă şi astăzi, putem spune că într o lume secularizată, oamenilor le lipsește un exercițiu mental deosebit, de a conștientiza permanent faptul că lui Dumnezeu îi este milă de noi, ori de câte ori suntem în frământare, în derută, în suferință, în disperare, mai ales că într-o societate a consumismului se consideră că omul e singur într un univers rece și distant, că trebuie să se descurce pe cont propriu orice ar fi, că nu există o Ființă Atotputernică și plină de iubire Căreia să îi pese de noi, cu atât mai mult cu cât în pericopa aceasta, Dumnezeu ne arată că are grijă de lipsurile noastre, când suntem lângă El, iar, minunea Înmulţirii pâinilor înţelepţeşte omul cu sufletul flămând după învăţăturile Mântuitorului!
,,Eu sunt Pâinea Vieţii; cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…”!
Aşadar, în Duminica a 8-a după Rusalii şi prima din Postul «Adormirii Maicii Domnului», când grija celor care flămânzesc se împleteşte cu grija celor care postesc, putem deduce faptul că Mântuitorul împarte şi azi pâine sufletească celor flămânzi, mai ales că Iisus a zis: ,,Eu sunt Pâinea Vieţii; cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată…! Eu sunt Pâinea cea Vie care s-a pogorât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veac” (Ioan 6, 51). Ca urmare, această Pâine este Jertfa cea Sfântă, Trupul şi Sângele Domnului, care ni S-a dat spre viaţa cea veşnică! Iată, Cuvântul lui Dumnezeu, după care umbla flămândă gloata celor cinci mii de oameni, se află şi azi în Sfânta Scriptură, în Evanghelia Mântuitorului, în Noul Testament, ca să putem înţelege cu părere de rău că tot mai puţini sunt cei care au Pâinea sau Cuvântul lui Dumnezeu în casa lor şi se hrănesc smeriţi cu această Pâine! Pentru a fi mai expliciţi, redăm textul Evanghelic de o frumuseţe exemplară şi de o înţelepciune impresionantă: «În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare. Iisus, însă, le-a răspuns: ,,N-au trebuință să se ducă; daţi-le voi să mănânce!”. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Și El a zis: ,,Aduceţi-Mi-le aici!”. Și poruncind să se aşeze mulțimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, și privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor» (Matei 14, 14-22). Cu inima deschisă, despre noi, credem că suntem sănătoşi când avem poftă de mâncare şi mâncăm bine, dar, când pierdem pofta de mâncare spunem că e un semn rău, e semn de boală, iar când nu ne trebuie mâncare, suntem grav bolnavi! Dar, sufletul viu şi sănătos are şi el nevoie şi poftă de mâncare sufletească, îşi cere şi el hrana lui zilnică, însă, când omul e atins de atare boală sufletească, începe să nu-i mai placă hrana de la Dumnezeu, nu mai are poftă de ea, n-o mănâncă, iar sufletul lui este mort sau, mai bine zis, omorât de foame! Dar, multe suflete mor în această foame, mulţi dintre cei care uită de Cuvântul lui Dumnezeu şi se îmbuibează cu pofte şi cu plăceri lumeşti şi poartă în ei suflete moarte de lipsa hranei sufleteşti, sunt oameni orbiţi de ignoranţă şi care nu înţeleg că Dumnezeu are grijă de lipsurile noastre, când suntem lângă El, iar, minunea Înmulţirii pâinilor înţelepţeşte omul cu sufletul flămând după învăţăturile Mântuitorului!
,,Eu sunt Pâinea cea Vie care s-a pogorât din cer; dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veac”!
Aşadar, pentru a concluziona, mesajul este limpede prin aceea că atunci când ne dăruim lui Hristos, El are grijă de nevoile noastre fireşti, fără să I-o cerem, la fel cum a făcut cu Înmulţirea pâinilor, pentru că ajunge doar să-L urmăm pe El, ca să ne dăruiască viaţa cea veşnică! Deci, raţionamentul pe care-l gândim e în funcţie de viaţa pe care o trăim! Dacă avem ca un fals «dumnezeu» stomacul nostru, atunci uităm de Hristosul Care să ne facă minuni şi să ne dea soluţii la problemele noastre de viaţă! Dacă, însă, ne stăpânim pântecele, dacă ţinem postul, dacă flămânzim trupeşte de dragul lui Hristos, atunci Îl vom vedea pe Hristos cu alţi ochi, mai buni, ca fiind Mântuitor al sufletelor noastre! Să încercăm să postim de dragul lui Hristos şi al Maicii Domnului, măcar o zi, mai ales că El a rămas nemâncat de dragul nostru patruzeci de zile, pentru ca atunci să vedem singuri diferenţa. Dacă nu o facem, atunci nu merităm înţelegere! Mântuitorul Hristos, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat! În cele două săptămâni de post, să ridicăm ochii către înălţime, mulţumind lui Dumnezeu, deoarece mâncarea pe care o mâncăm este produsă de El, este rodul creaţiei Sale, mai ales că întotdeauna, Dumnezeu are grijă de lipsurile noastre, când suntem lângă El, iar, minunea Înmulţirii pâinilor înţelepţeşte omul cu sufletul flămând după învăţăturile Mântuitorului!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
