În Duminica întâi din Post (a Ortodoxiei); Ap. Evrei 11, 24-26; 32-40; Ev. Ioan 1, 43-51 (Chemarea lui Filip şi a lui Natanael); glas 5, voscr.5, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, textul citit din Sfânta Evanghelie ne spune cu elocinţă că prima Duminică din Postul Mare este sărbătoarea biruinţei dreptei credinţe împotriva ereziilor care consemnează nu doar biruinţa asupra iconoclaştilor ce se împotriveau venerării sfintelor icoane şi Sfintei Cruci, dar, şi conturarea într-o formă definitivă a învăţăturii ortodoxe, prin combaterea deschisă a tuturor ereziilor trinitare şi hristologice care au tulburat viaţa Bisericii lui Hristos! Importanţa covârşitoare a unui asemenea lucru a rămas încrisă chiar în slujba vecerniei acestei duminici într-un condac relevant care spune că: «Acum s-a întins lumina dreptei credinţe spre toţi, risipind ca un nor înşelăciunea păgânătăţii şi luminând inimile celor credincioşi», iar, aşezându-ne pe temelia credinţei Sale, Dumnezeu ne-a pregătit pentru primirea făgăduinţei învierii. Legătura sărbătoririi biruinţei sfintelor icoane cu previziunile prorocilor are în vedere faptul că profeţii prefigurau întruparea pe care o ilustrează icoanele, mai ales că profeţii au fost învredniciţi de Dumnezeu cu previziuni sfinte, în care ei au contem¬plat cu ochi duhovniceşti întruchipări ale Lui Dumnezeu, iar nu fiinţa Sa, fiindcă lor li s-a vestit mai înainte întruparea Fiului lui Dumnezeu, care este însuşi temeiul teologic al zugrăvirii sfintelor icoane! În felul acesta, putem înţelege că numai Dumnezeu poae să ne curăţească de tot păcatul, de orice patimă, deci, poate să ne izbăvească de orice diavol, de orice primejdie, pentru ca şi noi să fim pe acest pământ adevăratele icoane vii ale Lui, iar, omul să devină o măreţie dumnezeiască pe pământ. Deci, omule, nu uita niciodată că eşti un mic dumnezeu în facerea fiinţei tale în care ai dobândit icoana vie a lui Dumnezeu! Deci, omule, ia aminte bine cum trăieşti, ai grijă mare de ceea ce faci cu icoana lui Dumnezeu care este în tine, fiindcă viaţa noastră îşi are începutul pe pământ şi ne duce în cer înaintea prealuminatului Chip al lui Dumnezeu, că acolo vom da un răspuns clar şi fără ocolişuri de ceea ce am făcut cu chipul lui Dumnezeu în această lume, mai ales că Dumnezeu dăruieşte inimii fiecăruia dintre noi toate darurile cereşti, toate virtuţile evanghelice, şi credinţa, şi dragostea, şi nădejdea, şi rugăciunea, şi postul!
,,Adevărat, adevărat zic vouă, că de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui
Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului”!
Aşadar, în Duminica întâi din Post, vom înţelege mai bine că închinându-ne cu frică Dumnezeiască înaintea icoanelor sfinte, noi simţim ceva minunat în faţa acestor puteri, o stare de bine şi de bucurie, pentru că atunci când ne aflăm în faţa icoanelor, noi, simţim ajutorul chipurilor puterilor cereşti care sunt înfăţişate în icoane, având puterea de a-l înălţa pe om cu mintea şi cu sufletul mai presus de cele pământeşti şi a-l transforma într-un închinător adevărat al proniei divine, pentru că icoanele, fiind sfinte, îi inspiră omului curăţie, sfinţenie, pace, milă, dreptate şi îl sustrag pe om de la deşertăciunile lumii, îi sfinţesc mintea şi sufletul, într-un cuvânt, icoanele ajută la urcarea inimilor noastre în Împărăţia lui Dumnezeu, pentru a-l îndruma pe om spre desăvârşirea sa duhovnicească, deci, îl ajută pe om să primească har chiar Creatorul vieţii! De aceea, textul Evanghelic ne spune astfel: «În vremea aceea a vrut Iisus să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: ,,Urmează-Mi”! Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: ,,Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleșug”. Natanael i-a spus: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: ,,Mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai sub smochin”. Răspuns-a Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel! Iar Iisus i-a zis: ,,Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea”! Și a grăit: ,,Adevărat, adevărat zic vouă, că de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului!”» (Ev. Ioan 1, 43-51), deci, un text care ilustrează adevărata revelaţie a faptului că lumina primelor trei zile ale Creaţiei şi cea cu care începe Sfântul şi Marele Post al Învierii este alta decât cea a soarelui, pentru că este lumina Feţei lui Dumnezeu care se revarsă peste lume, ceea ce denotă că Postul acesta aspru stă sub semnul luminii, pentru că Atotputernicul Dumnezeu dăruieşte inimii fiecăruia dintre noi toate darurile cereşti, toate virtuţile evanghelice, şi credinţa, şi dragostea, şi nădejdea, şi rugăciunea, şi postul!
,,Mai mari decât acestea vei vedea”!
Pe calea Postului Mare spre Praznicul Învierii, aşadar, primul popas duhovnicesc este sărbătoarea dreptei credinţe, a Ortodoxiei, pentru că numai credinţa ne poate da puterea de a merge mai departe şi de a nădăjdui în dobândirea desăvârşirii! Pentru că Sfânta Duminică a Ortodoxiei este Sfânta Duminică a slavei omului, când Biserica Ortodoxă ne descoperă întreaga taină a omului, ca o negrăită măreţie împărătească mai presus de toate pe acest pământ. Deci, proslăvind această măreţie dumnezeiască a omului, Dumnezeu proslăveşte icoana vie a Sa, căci sufletul omului este de la Dumnezeu, sufletul este chipul lui Dumnezeu în om, icoana lui Dumnezeu în om, iar trupul nu este decât rama dimprejurul acestei sfinte icoane. Pe un asemenea om îl cinsteşte şi îl proslăveşte Biserica, de unde noi deducem şi Vestea cea Bună a acestei mari şi sfinte Duminici! În clipa în care Dumnezeu S-a pogorât în această lume prin Domnul Iisus Hristos, El a devenit un Chip vizibil pentru noi, oamenii. Dumnezeu S-a făcut văzut, şi apărând această Icoană vie a lui Dumnezeu în lumea noastră, Biserica Ortodoxă a reuşit să-l ocrotească pe om, a reuşit să-l apere pe Hristos ca Om, pentru că Dumnezeu fiind, a devenit om, ca să ne transmită nouă, oamenilor, Icoana Sa vie, pe care noi am întinat-o cu patima păcatelor şi a nepăsării, cu păcatul secularizării, ceea ce înseamnă că am zgâriat-o prin toată viaţa noastră întinată. În concluzie, Mântuitorul Hristos a coborât în această lume şi a devenit om, aşa cum se spune în minunatele cântări şi rugăciuni, pentru ca să înnoiască Însuşi Chipul Său în om, să înnoiască Icoana Sa în om, care a fost maculată şi întinată de patimile şi de viciile noastre, astfel încât omul a devenit o murdărie a Icoanei lui Dumnezeu. De aici deducem că pogorându-Se în această lume ca o curată, preacurată Icoană a lui Dumnezeu, Mântuitorul a arătat ceea ce este omul desăvârşit şi cum trebuie să fie omul în această lume pe care El o va aduce la Dreapta şi Înfricoşătoarea Judecată! Ca să înţelegem pe deplin ceea ce înseamnă să fim Icoana lui Dumnezeu, deci, Chipul Bunului Dumnezeu, trebuie să avem şi mai multă judecată şi minte limpede, iar mintea este chipul Voii lui Dumnezeu în noi! Ca urmare, să avem simţire, să avem inima curată, deoarece numai aceasta este chipul lui Dumnezeu în noi, aceasta este chipul vieţuirii dumnezeieşti, mai ales că în acest fel, ne socotim icoane nemuritoare ale lui Dumnezeu şi prin întrupare căpătăm chipul nemuririi dumnezeieşti! Pentru că Dumnezeu ne-a creat asemenea chipului Său, ca să vieţuim în această lume întru numele Lui, pentru ca mintea noastră totdeauna să cugete prin gânduri curate, gânduri dumnezeieşti. Numai atunci, viaţa noastră este sănătoasă şi desăvârşită, când se întoarce către Voia lui Dumnezeu, către originea sa, ceea ce mai înseamnă că simţirea noastră este curată, sănătoasă şi pur dumnezeiască, dacă se călăuzeşte după simţirea dumnezeiască pe care trebuie să o avem în această lume, căci, purtăm, de fapt, o luptă neîncetată, o luptă pentru Icoana lui Dumnezeu care se află în sufletul nostru, deoarece, Dumnezeu dăruieşte inimii fiecăruia dintre noi toate darurile cereşti, toate virtuţile evanghelice, şi credinţa, şi dragostea, şi nădejdea, şi rugăciunea, şi postul!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
