În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a Lăsatului sec de carne); Ap. 1 Corinteni 8, 8-13; 9, 1-2; Ev. Matei 25, 31-46; glas 3, voscr.3 la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, textul citit din Sfânta Evanghelie ne încredinţează că înaintea lui Dumnezeu contează atitudinea de milă, de compasiune şi de dragoste faţă de aproapele, pentru ca Bunul Dumnezeu, Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt, să pregătească inimile noastre, să o primim, ca o judecată şi ca o dovadă a ceea ce înseamnă nepărtinirea dumnezeiască a Judecăţii. Numai Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus ceea ce se va întâmpla, când, într-o clipă vor fi despărţiţi toţi cei adunaţi laolaltă, pentru că atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: ,,Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii” şi ei sunt cu adevărat binecuvântaţi, pe care Hristos îi numeşte astfel, deoarece binecuvântarea lui Dumnezeu are în ea toate lucrurile bune şi de folos, toată bucuria şi harul cerului. Desigur, la Dreapta şi Înfricoşătoarea Judecată, nu ne vom mai putea ascunde, nici faţă de noi înşine, iar, sfinţii ne vor vedea aşa cum suntem de fapt în cuvinte, fapte şi simţiri. De multe ori păcatul se întipăreşte în firea noastră, îşi lasă amprenta în tot ceea ce ne înconjoară şi se înscrie în cartea vieţii, mai ales că tot ceea ce face omul, tot ceea ce gândeşte şi vorbeşte, dar absolut tot, lasă o urmă în alcătuirea cea mai ascunsă a omului şi numai fapta văzută şi judecată de Dumnezeu se înscrie în adâncul fiinţei noastre ca într-o carte în care ne regăsim cei ce o scriem! Cu certitudine, cum va fi această Judecată este de neînchipuit, dar, trebuie să înţelegem că ea nu va fi o balanţă, un cântar, aşa cum ne imaginăm noi, de o parte faptele bune, iar de cealaltă parte faptele rele, pentru a se vedea unde va înclina balanţa mai tare. Judecata de Apoi, Judecata Înfricoşătoare va fi ca o revelaţie, pentru că în lumina Mântuitorului Iisus Hristos, fiecare se va vedea aşa cum este şi se va vedea dacă într-adevăr avem părtăşie cu Mântuitorul Iisus Hristos, dacă avem legătură cu El şi dacă ne place să fim împreună cu El, pentru că în veacul acesta confuz este posibil să ne amăgim, să avem senzaţia că suntem împreună cu El, că-I aparţinem, dar de fapt, să nu fie aşa, fiindcă Dumnezeu ne ajută să înţelegem că la Înfricoşătoarea Judecată, în lumina Mântuitorului Iisus Hristos, fiecare se va vedea aşa cum este şi dacă are milostivire la Domnul!
,,Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El…”!
Aşadar, în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, ne continuăm pregătirea noastră duhonicească pentru Postul cel Mare, ca să putem să postim postul cel adevărat pentru ca să ne îndreptăm spre calea cea bună cu gândul acesta cu adevărat înfricoşător pentru noi, să ştim că va veni o zi când vom fi judecaţi, când vor fi vădite toate faptele noastre, pentru că avem în faţa noastră un Judecător Care nu ne va cruţa în Ziua cea de Apoi, ci va răsplăti fiecăruia după faptele sale. Textul Evangheliei acestei Duminici ne spune că: «Zis-a Domnul: ,,Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut”» (Ev. Matei 25, 31-46), pentru că suntem datori fiecare să lucrăm virtutea, cu convingerea că timpul pe care-l parcurgem acum în viaţa pământească nu e altceva decât pregătirea pentru viaţa de dincolo, pentru că noi suntem smochinul cel neroditor pe care Domnul, în mila Sa, nu îl taie, ci îl mai îngăduie un timp şi adaugă alţi ani la vieţile noastre, ne oferă mai multe prilejuri de mântuire în calea noastră şi continuă să ne invite, să ne caute, să ne cheme înapoi la Sine spre a ne pocăi în smerenie, iar, în acest fel, Dumnezeu ne ajută să înţelegem că la Înfricoşătoarea Judecată, în lumina Mântuitorului Iisus Hristos, fiecare se va vedea aşa cum este şi dacă are milostivire la Domnul!
,,Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut”!
Această minunată pedagogie a Dreptei şi Înfricoşătoarei Judecăţi, ne mai ajută să înţelegem, dacă suntem foarte atenţi, că Judecata ne aparţine nouă şi nu Mântuitorul va decide cu prioritate dacă unii sunt oi şi alţii sunt capre, ci, El va constata o anumită realitate, adică, Domnul va constata că unii sunt oi şi alţii sunt capre, dar alegerea a fost a noastră şi noi am ales ca să fim oi sau ca să fim capre. Aşadar, Judecata ne aparţine nouă, mai ales că Mântuitorul Iisus Hristos ne spunea, cât a fost în această lume, că Acum este Judecata acestei lumi, Acum, stăpânitorul ei va fi izgonit afară şi Acum, până la sfârşitul veacurilor, este zi de Judecată a noastră care a început cu Sfântul Botez. Prin urmare, să ne lepădăm de satana şi să ne unim cu Iisus Hristos, căci, Aceasta este judecata de care noi înşine depindem şi o facem. Doar noi decidem ca să ne lepădăm de satana, şi de toate lucrurile lui, şi de toată slujirea lui, şi de toată trufia lui, şi să ne unim cu Mântuitorul Hristos. Trebuie să mergem pe Calea Lui până la ultima suflare, iar, această judecată trebuie să fie permanentă, trebuie să fie în fiecare zi pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu, să facem mereu această alegere de a fi cu Hristos, de a merge pe urmele Lui, de a face lucrarea Lui, sau mai degrabă de a ne lăsa noi, de a ne deschide inima ca Însuşi Domnul să-Și facă lucrarea întru noi. În concluzie, vremea care vine, vremea postului, este pentru noi acum o vreme a judecăţii de sine, pentru că noi trebuie să ne judecăm mereu şi să vedem dacă aparţinem cu adevărat Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dacă El cu adevărat Îşi săvârşeşte în noi lucrarea mântuitoare, descoperind imediat dacă se întâmplă acest lucru! Şi dacă ne judecăm pe noi înşine şi ne osândim în faţa lui Dumnezeu, lui Dumnezeu Îi este bineplăcut acest lucru, deoarece, cu această judecată, noi anticipăm Judecata cea mare, mai ales că Dumnezeu nu judecă de două ori! Dacă noi ne-am judecat acum, Dumnezeu ţine cont de judecata noastră şi El revarsă cu îmbelşugare mila Lui şi darul Lui peste sufletul nostru, încă de pe acum, aceeaşi milostivire se va revărsa peste sufletul nostru şi în Ziua cea de Apoi. În fine, Judecata, după cum precizează Sinaxarul Duminicii acesteia, nu se va referi la faptele exterioare ale omului, la posturi sau privegheri, ci, mai degrabă la faptele omului lăuntric: milostenia şi compasiunea, atât faţă de cei drepţi, cât şi faţă de cei păcătoşi! Deci, de pe acum, noi trebuie să ne facem mereu judecată dreaptă în faţa lui Dumnezeu, în lumina Mântuitorului, în lumina Evangheliei Lui. Şi trebuie să ne punem mereu pe ultimul loc, fiindcă, numai atunci Domnul ne va slăvi, şi ne va pune pe toţi de-a dreapta Sa, pentru că El Îşi doreşte acest lucru, dacă şi noi ne dorim cu adevărat, iar, Dumnezeu ne ajută să înţelegem că la Înfricoşătoarea Judecată, în lumina Mântuitorului Iisus Hristos, fiecare se va vedea aşa cum este şi dacă are milostivire la Domnul!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
