În Duminica a 8-a după Paşti (+) Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile). Toate ale praznicului: Ap. Fapte 2, 1-11; Ev. Ioan 7, 37-53; 8,12 la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, textul Sfintei Evanghelii ne prezintă mai întâi faptul că i se spune «Pogorârea Sfântului Duh», pentru că acum puterea Duhului Sfânt se revarsă asupra Sfinţilor Apostoli, înzestrându-i cu «puterea cea de sus» pentru însemnata lor misiune de propovăduire a Evangheliei, tuturor neamurilor, iar, un astfel de eveniment s-a petrecut la 50 de zile după Învierea din morţi a Mântuitorului Iisus Hristos. De aici şi denumirea de «Cincizecime», fiind una dintre marile sărbători ale poporului evreu, dar care a dobândit un caracter creştin, iar numirea de «Rusalii» vine de la o sărbătoare a romanilor numită «Rosalia», care înseamnă trandafir, zi în care romanii mergeau cu trandafiri la mormintele celor decedaţi, obicei păstrat şi la poporul român, deoarece şi astăzi, în unele zone ale ţării se merge la cimitir pentru a se pune la mormintele celor adormiţi flori şi trandafiri, iar, în biserici se aduc crengi şi frunze de nuc, armindeni sau tei, care simbolizează «puterea cea de viaţă făcătoare a Duhului Sfânt», ca din această putere să se învrednicească cei vii, dar şi cei morţi. Poate că acesta a şi fost motivul pentru care Biserica a rânduit ca Sâmbăta dinaintea Rusaliilor să fie numită şi «Sâmbăta moşilor de vară», când se face pomenirea morţilor, iar, în felul acesta, Dumnezeu ne arată că Duhul Sfânt sfinţeşte cerul şi pământul, pentru că Fiul S-a făcut Mucenic pentru om, iar Duhul Sfânt ne face pe noi mucenici pentru Hristos!
Duhul Sfânt este al treilea Ipostas, a treia Persoană a Preasfintei Treimi!
Aşadar, în urmă cu 10 zile, când am prăznuit «Înălţarea» la cer a Mântuitorului, în Evanghelia citită la Sfânta Liturghie, ni s-a relatat că înainte de «Înălţare» Mântuitorul le-a făgăduit sfinţilor Săi ucenici şi apostoli, că le va trimite un «povăţuitor», adică, pe Duhul Sfânt, cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi, care îi va îndrepta spre tot adevărul în activitatea lor misionară de propovăduire a Evangheliei în toată lumea. Astfel, întăriţi sufleteşte cu această povăţuire a Domnului Iisus Hristos, apostolii, ucenicii şi Maica Domnului s-au întors în Ierusalim de pe Muntele Măslinilor, unde Domnul S-a înălţat la cer, şi acolo, într-o cameră încuiată stăteau ascunşi de frica iudeilor, rugându-se lui Dumnezeu şi aşteptând împlinirea acestei făgăduinţe. Ca urmare, în Duminica a 8-a după Paşti, când se împlinesc 10 zile de la Înălţarea la Cer, şi 50 de zile după Învierea Sa din morţi, Mângâietorul vine pe pământ, apostolii lucrează, lumea se înnoieşte, Biserica se întemeiază, toate se schimbă, toate se îmbracă în lumina lui Hristos, Care le luminează tuturor Calea, Lumina şi Adevărul! Iar, Duhul Sfânt este al treilea Ipostas, a treia Persoană a Preasfintei Treimi, care purcede din Tatăl, Se odihneşte în Fiul şi prin El ni se face cunoscut şi nouă, oamenilor. Duhul Sfânt este puterea lui Dumnezeu, Care este pretutindeni şi pe toate le împlineşte, văpaia care aprinde inimile, Lumina care luminează ochii, Dulceaţa care mângâie auzul, Înţelepciunea care umple toată mintea omului! Duhul Sfânt este Puterea care ne întăreşte, Tăria care ne îmbărbătează, Pâinea care ne hrăneşte sufletele, Izvorul care ne adapă, Făclia care ne călăuzeşte, Veşmântul care ne acoperă, Apa cea vie, Comoara cea înveşnicită în Mărgăritarul cel de taină, Izvorul care dă viaţă tuturor, Vântul care adie în lume, Norul care rourează, Căldura care face să crească toate, dar, peste toate acestea, Duhul Sfânt este Sufletul Bisericii, nădejdea mântuirii noastre, adâncul înţelepciunii, bărbăţia apostolilor, curajul mucenicilor, bucuria cuvioşilor, mângâierea mamelor, tăria soţilor, veselia pruncilor, frumuseţea fecioarelor, deci, Dumnezeu Care ne arată că Duhul Sfânt sfinţeşte cerul şi pământul, pentru că Fiul S-a făcut Mucenic pentru om, iar Duhul Sfânt ne face pe noi mucenici pentru Hristos!
Dumnezeu Tatăl este Creatorul lumii, Dumnezeu Fiul este Mântuitorul lumii şi Duhul Sfânt este Sfinţitorul lumii!
Pentru o mai deplină înţelegere, să spunem că sosind ziua Cincizecimii, apostolii erau cu toţi adunaţi într-o casă şi în timp ce se rugau, pe neaşteptate s-a auzit un vuiet puternic, ca de suflare de vânt care a umplut toată casa, apoi li s-au arătat împărţite limbi ca de foc asupra fiecăruia dintre cei prezenţi, şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi au început toţi să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi! Această imagine este reliefată în icoana ortodoxă a Pogorârii Duhului Sfânt aflată pe catapeteasmă, dar şi la închinare! Mai întâi, trebuie să precizăm că la Cincizecime sau Pogorârea Duhului Sfânt, s-a petrecut un lucru dumnezeiesc suprafiresc, posibil de înfăptuit numai din partea lui Dumnezeu! Prezenţa Duhului Sfânt s-a arătat apoi şi la Botezul Mântuitorului în râul Iordan, când s-a pogorât în chip de porumbel asupra Lui! Acum, la Cincizecime, însă, începe lucrarea de sfinţire şi desăvârşire a lumii până la sfârşitul veacurilor, căci ne spune învăţătura de credinţă a Bisericii dreptmăritoare că Dumnezeu Tatăl este Creatorul lumii, Dumnezeu Fiul este Mântuitorul lumii şi Duhul Sfânt este Sfinţitorul lumii, fără să socotim că ar fi vorba despre trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu, dar întreit în persoane. Poate că acest lucru e mai greu de înţeles cu mintea noastră limitată pentru a tâlcui această Taină a existenţei unui singur Dumnezeu după fiinţă, dar întreit în persoane, însă, acceptăm lucrul acesta pe baza credinţei noastre în Dumnezeu şi în cuvintele Sfintei Scripturi! În concluzie, să mai spunem că vuietul puternic şi limbile ca de foc ce s-au arătat împărţite fiecărui apostol şi asupra Maicii Domnului sunt semnele văzute ale puterii nevăzute a Duhului Sfânt, care i-a înzestrat pe apostoli cu putere dumnezeiască, apoi, cu mare cu înţelepciune şi cu darul de a vorbi în limbi pe care ei nu le cunoşteau atunci. Ca să înţelegem şi mai bine ceea ce s-a petrecut la Pogorârea Sfântului Duh, merită să subliniem faptul că la această sărbătoare, Sfinţii Apostoli au început să vorbească în limbile neamurilor, apoi, fiecare apostol a fost o lucrare harismatică a lui Dumnezeu, nefiind nevoie de traducători, ea fiind necesară în momentul acela pentru ca oamenii să înţeleagă despre măririle lui Dumnezeu care s-au petrecut! Insistăm asupra acestui lucru, deoarece astăzi sunt unii creştini care s-au rupt de Biserica cea adevărată şi pretind că în comunitatea lor se petrece aceeaşi lucrare harismatică, vorbind în limbi străine pe care însă nu le înţelege nimeni! Ei sunt aşa-zişii penticostali, iar, dacă Biblia este tradusă în limbile tuturor popoarelor, slujbele şi predicile se fac în limba fiecărui popor, deci, nu mai este nevoie de vorbirea în limbi şi chiar dacă ar fi cazul să vorbeşti, lucrul acesta îl faci, fie vorbind în limba lui, fie prin mijlocirea unui traducător. De aceea, să nu ne lăsăm ademeniţi de astfel de sectanţi, care pretind că vorbesc în limbi necunoscute şi neînţelese de nimeni, că este o inducere în eroare, numai că Dumnezeu ne arată că Duhul Sfânt sfinţeşte cerul şi pământul, pentru că Fiul S-a făcut Mucenic pentru om, iar Duhul Sfânt ne face pe noi mucenici pentru Hristos!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
