În Duminica a 5-a din Post (a Sf. Cuv. Maria Egipteanca); Ap. Evrei 9, 11-14; al Cuvioasei: Galateni 3, 23-29; Ev. Marcu 10, 32-45 (PrevestireaPătimirilor, Cererea fiilor lui Zevedeu); a Cuvioasei: Luca 7, 36-50 (Pocăinţa femeii păcătoase); glas 8, voscr. 8, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, prin textul Sfintei Evanghelii înţelegem, cât de tămăduitor poate să fie Harul lui Dumnezeu în omul care se căiește de păcate, mai ales că Sf. Maria Egipteanca ne arată că Dumnezeu este iubire iertătoare, că omul, chiar şi atunci când a căzut până în cele mai de jos răutăţi păguboase şi întinări ale păcatelor, prin pocăinţă se poate ridica până la sfinţenie, până la Dumnezeu, Care este iubire iertătoare şi mântuitoare. De aceea, ca îndemn la pocăinţă, viaţa ei a fost pomenită şi la Denia din Joia săptămânii a cincea din Postul Paştilor, prin cântarea: «Făcutu-te-ai nouă chip pocăinţei, Mărie, căci cu umilinţa ta cea călduroasă, ti-ai dobândit biruinţa folositoare, câştigând pe Maria Născătoarea de Dumnezeu, cu care împreună roagă-te pentru noi!», în sensul că pilda vieţii de pocăinţă şi sfinţenie a Sfintei Maria Egipteanca este o întărire spirituală şi o speranţă pentru toţi credincioşii, pentru toţi oamenii care doresc să se mântuiască, să-şi sfinţească viaţa. Ca urmare a ridicării ei prin pocăinţă, Maria Egipteanca este numită «înger în trup» şi se arată cum a răstignit patimile trupeşti şi a ajuns la învierea sufletului din moartea păcatului, sfinţindu-şi sufletul şi trupul cu ajutorul dumnezeiescului har, iar, în felul acesta, Dumnezeu ne arată că Iisus Hristos Însuși, îi iartă păcatele Sf. Cuvioase Maria Egipteanca și îi dă harul Sfântului Său Duh, spre tămăduire și spre mântuire!
Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca ne arată cât de minunat poate lucra harul lui Dumnezeu în omul care se pocăieşte!
Sfânta Maria Egipteanca este sărbătorită în Duminica a 5-a din Post, în primul rând, pentru că ea este, prin excelență, un exemplu de pocăință creștină, fiindcă a părăsit viața desfrânată pe care o ducea, trăind în deșert o viață de asceză extremă și de rugăciune, pentru dragostea lui Hristos! Prin urmare, ea este prezentată ca un exemplu, pentru ca noi să perseverăm în pocăinţă, iar, în cel de-al doilea rând, pentru că ea a fost întâlnită de Sfântul Zosima în timpul Postului Mare, primind ultima împărtășanie în Joia Mare, murind în aceeași zi, iar, în felul acesta, Biserica a găsit de cuviință să fixeze o zi de sărbătorire specială pentru cea mai mare păcătoasă care a ajuns la pocăință! Evidenţiind unele aspecte din viața Sfintei Maria Egipteanca, să spune că a trăit în a doua jumătate a secolului al patrulea și începutul secolului al cincilea și a fost o tânără frumoasă, iar frumusețea ei i-a adus multe ispite și a căzut în multe păcate trupești. Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, spune că a auzit povestea ei de la un călugăr, prieten al Sfântului Zosima, cel care a întâlnit-o pe Sfântă, iar, o mare parte din povestea vieții sale, o ocupă expunerea făcută la persoana întâi, în care Sfânta povestește despre viața sa păcătoasă, convertirea și plecarea în pustie. Astfel, Maria a plecat de acasă la 12 de ani, în Alexandria, timp de 17 ani, iar la vârsta de 29 de ani s-a convertit și a plecat în deșert, deoarece fusese botezată în copilărie, de vreme ce nu se vorbește de vreun botez, după convertirea ei. Iar, în povestea ei, spune: „sunt protejată de Sfântul Botez”, ceea ce înseamnă că a beneficiat de o educație creștină, deoarece prima sa rugăciune de pocăință i-o adresează Maicii Domnului. Convertirea Mariei a avut loc la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, la Ierusalim, pe 14 septembrie, şi atunci când a vrut să intre în Biserica Sfântului Mormânt, o mână nevăzută a oprit-o să intre în sfântul lăcaș. Astfel, a înțeles că era prea păcătoasă ca să poată intra în biserică și a hotărât să meargă în pustia Iordanului pentru a se elibera de păcate, iar, acolo a vieţuit 47 de ani în post și rugăciune, în pocăință și în multe nevoințe duhovnicești. Ajungând la o mare sfințenie, când se ruga se umplea de lumină și se ridica de la pământ, pentru că devenise mai mult duh decât praf bătut de vânt! Cu un an înainte de a muri, smerenia vieţii ei a fost descoperită unui părinte duhovnicesc, Cuviosului Părinte Zosima, cel care, fiind trimis de Dumnezeu, a găsit-o în pustie, a spovedit-o, a împărtăşit-o, iar apoi Maria l-a rugat pe Cuviosul Zosima ca anul următor, la aceeaşi vreme, să vină din nou, pentru că ea va muri atunci. Prin urmare, şi-a prevestit ziua morţii sale, iar, înainte de a se împărtăşi, Maria Egipteanca s-a spovedit şi apoi a povestit Părintelui Zosima toată viaţa ei păcătoasă, de care se pocăise în toţi aceşti ani petrecuţi în pustie! Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca a trecut la Domnul în anul următor, după cum prevestise şi acelaşi Cuvios Părinte Zosima a îngropat-o şi a povestit altora despre viaţa ei. În secolul al VIII-lea, Sfântul Sofronie a scris «Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca», iar Biserica a inclus această lucrare în cartea Triodului! Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, ne arată cât de minunat poate lucra harul lui Dumnezeu în omul care se pocăieşte. Pomenirea ei se face în această a cincea duminică din post, încă începând cu secolul al Xl-lea, ceea ce ne arată, cât de mult schimbă harul lui Dumnezeu pe omul păcătos care se pocăieşte profund, încât îl poate ridica spre lumina împărăţiei cerurilor pe care o pregustă sfinţii încă din lumea aceasta. Se mai spune că din ziua când Sfânta Maria a intrat în pustiul Iordanului, până a fost întâlnită de către Sfântul Zosima, au trecut 47 de ani, iar, numărul 47 este important pentru Postul Mare, deoarece noi suntem încurajați să imităm viața Sfintei în această perioadă de post, care durează 40 de zile, și încă 7 zile din timpul Săptămânii Patimilor, pentru că Dumnezeu ne arată că Iisus Hristos Însuși, îi iartă păcatele Sf. Cuvioase Maria Egipteanca și îi dă harul Sfântului Său Duh, spre tămăduire și spre mântuire! În loc de concluzie, să mai precizăm că textul Evangheliei menţionează că: 
«În vremea aceea, unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el, iar, Domnul a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine: omul Acesta, dacă ar fi prooroc, ar şti ce fel e femeia aceasta care se atinge de El, ar şti că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el: ,,Simone, am să-ţi spun ceva”! Învăţătorule, spune, a zis el. ,,Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult”? Simon, răspunzând, a zis: gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: ,,drept ai judecat”! Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: ,,Vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare, tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îţi spun: ,,Iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit! Iar, cel căruia i se iartă puţin, puţin iubeşte”! Şi a zis către ea: ,,iertate îţi sunt păcatele”! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor: cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis femeii: ,,Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace!” (Luca 7, 36-50), ca o dovadă certă că Dumnezeu ne arată că Iisus Hristos Însuși, îi iartă acestei femei păcătoase, ca şi Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca și îi dă harul Sfântului Său Duh, spre tămăduire și spre mântuire!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
