†) Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
În Duminica a 23-a după Rusalii; Ap. Efeseni 2, 4-10; al Sfântului: 2 Timotei 2, 1-10; Ev. Luca 8, 26-39 (Vindecarea demonizatului din ţinutul Gherghesenilor); a Sfântului: Ioan 15, 17-27; 16, 1-2; glas 3, voscr. 9, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, prin textul Sfintei Evanghelii este relatată prezenţa Mântuitorului Iisus Hristos în ținutul Gherghesenilor, unde Domnul face minunea izbăvirii unui om posedat de o mulțime mare de demoni, mai ales că evenimentul nu este perceput ca unul fericit decât de omul asupra căruia a lucrat harul lui Dumnezeu. Cei din ţinutul Gherghesenilor se supără și îl alungă pe Iisus Hristos, din cauză că le-a permis duhurilor necurate să intre într-o turmă de porci, care s-au aruncat în lac și au pierit împreună cu «avutul» celor care, peste prescripțiile legii vechi, prosperau din vânzarea cărnii unor animale considerate murdare! Dar, în mod surprinzător, singurul care îl roagă pe Iisus ca să rămână este fostul demonizat, căruia Hristos îi încredințează rolul de a vesti Mântuirea în casa, neamul și cetatea din care se trăgea. Minunea a fost săvârşită în ţinutul Gherghesenilor sau al Gadarenilor, împrejurul metropolei Pereei, situat lângă lacul Tiberiada sau Ghenizaret, de pe malul căruia s-au aruncat porcii în apă, o regiune muntoasă şi plină de peşteri folosite ca morminte. Chinurile demonizatului erau îngrozitoare, iar, atunci când îl apucau furiile pe demonizat, cătuşele şi lanţurile de fier în care era pus erau sfărâmate, cu atât mai mult, cu cât, în momentele când nu era cuprins de furii, nu se putea trece prin preajma lui, căci arunca cu pietre şi numele lui era «Legiune», iar, dacă o legiune romană număra între cinci şi şase mii de soldaţi, chiar şi o logică simplă ne face să credem că tot atâţia demoni îl stăpâneau pe cel îndrăcit. De aceea, nu este de mirare starea în care se afla, când boala se manifesta într-un mod sălbatic şi umbla dezbrăcat! Deci, demonii, când sunt în oameni, îi torturează, iar când sunt în lucruri, le distrug şi influenţa lor pustiitoare se manifestă în cele mai diferite chipuri nedorite! Din acest motiv, cei demonizaţi erau repudiaţi de familie, iar, acest lucru explică faptul că şi demonizatul din pericopa evanghelică locuia prin mormintele părăsite. Demonii sunt consideraţi îngeri căzuţi, iar, noi putem înţelege situaţia ivită, pentru că în timp ce mulţimile ziceau despre Hristos că este doar om, nu şi Dumnezeu, demonizatul, spre surprinderea conaţionalilor săi, ştia că este Fiul lui Dumnezeu, zicând: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!” (Luca 8, 28), ceea ce înseamnă că demonizatul din acel om se adresau lui Iisus, fără ca El să le fi făcut sau să le fi spus ceva, ca dovadă că Dumnezeu ne cere să facem fapte bune şi să împlinim poruncile Sale, să nu Îl alungăm din viaţa noastră, ca să nu păţim ceea ce au păţit cei din ţinutul Gherghesenilor!
„Întoarce-te la casa ta şi spune cât de mult bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu”!
Aşadar, în Duminica a 23-a după Rusalii, Mântuitorul Iisus Hristos împreună cu ucenicii Săi a ajuns în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileei, iar, acolo l-a întâmpinat un om 
din cetate, care avea un duh necurat, şi din cele ce spune Evanghelia, aflăm şi cum se manifesta acest om stăpânit de duhul cel rău, pentru că nu mai locuia de mult în casă, nu mai purta haine şi se sălăşluia doar prin morminte, şi în locuri pustii, acolo unde îl mâna duhul cel necurat. Ca urmare, văzându-L pe Mântuitorul, a căzut în faţa Lui şi a început să strige: „Ce ai cu mine Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt”? (Luca 8, 28), iar, în acest fel, constatăm că demonizatul a recunoscut puterea harului lui Dumnezeu, în Domnul nostru Iisus Hristos, Care a îngăduit demonilor să intre în turma de porci, chiar dacă a făcut o pagubă locuitorilor acelui ţinut! Cei care au fost martori, păstorii, văzând cele întâmplate au alergat în cetate şi au spus lumii cele ce s-au întâmplat, şi a ieşit toată cetatea înaintea Mântuitorului, acolo unde era, pe ţărmul mării ca să vadă cele întâmplate. Atunci, văzându-l pe omul care fusese înainte stăpânit de demon că este acum liniştit, îmbrăcat la picioarele Mântuitorului, s-au înfricoşat, s-au înspăimântat cum spune Evanghelistul Luca, şi L-au rugat pe Domnul ca să plece din ţinuturile lor, iar, Mântuitorul, după cum s-a văzut, a plecat din ţinutul lor şi s-a întors în Galileea. Iisus Domnul, a ascultat rugămintea locuitorilor şi a plecat, pentru că a avut încredinţarea că acei oameni au învăţat din lecţia pe care au primit-o, iar, cel vindecat stăruia să plece împreună cu Iisus. Atunci, Mântuitorul îi spune celui vindecat: „Întoarce-te la casa ta şi spune cât de mult bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu!”, după care s-a dus la casa lui şi a dat slavă lui Dumnezeu, şi a propovăduit cât de mult bine i-a făcut lui Iisus. Cu marea Lui înţelepciune, Mântuitorul îi opreşte pe cei vindecaţi să propovăduiască minunea, pentru că atât de multă mulţime îl căuta pentru a se vindeca şi a asculta Cuvântul Său, încât, după cum spune Apostolul şi Evanghelistul Luca, Iisus Hristos împreună cu ucenicii Lui nu mai aveau vreme nici măcar să mănânce, atât de mulţi oameni se ţineau după El, căutând vindecare şi cuvânt de folos, mai ales că Dumnezeu ne cere să facem fapte bune şi să împlinim poruncile Sale, să nu Îl alungăm din viaţa noastră, ca să nu păţim ceea ce au păţit cei din ţinutul Gherghesenilor!
Din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârșit multe minuni și vindecări!
Sfântul Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a pornit ca un tânăr credincios și cu o educație aleasă, a fost guvernator al Tesalonicului, dar, pentru că L-a mărturisit pe Hristos și pe mulți i-a întors la credință, a fost întemnițat, iar mai apoi ucis cu sulițele, la porunca împăratului Maximian. Astfel, trupul Sfântului Dimitrie a fost îngropat cu cinste de către 
creștini și, după un timp, din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârșit multe minuni și vindecări, motiv pentru care este numit cu mare cinste și Izvorâtorul de Mir și este cunoscut ca un mare făcător de minuni. S-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinți de neam bun și dreptcredincioși, fiindcă, tatăl lui era voievod în cetatea Solunului, crezând în taină în Domnul nostru Iisus Hristos și slujind Lui, dar, nu îndrăznea să mărturisească preasfânt numele Lui, căci atunci era mare prigoană asupra creștinilor din partea păgânilor împărați. Temându-se de prigonirea nelegiuiților, ținea ascuns în sine mărgăritarul cel de mult preț al credinței lui Hristos. El avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, în care erau două sfinte icoane, împodobite cu aur și cu pietre scumpe: una a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a întrupat, iar altă a Preasfintei Fecioara Maria, înaintea cărora întotdeauna aprindea candela și aducea tămâie și se ruga împreună cu soția sa, cea de o credință, Adevăratului Dumnezeu, Cel ce locuiește întru cei de sus, Fiului Său Unul născut și Fecioarei Maria cea preanevinovată. De asemenea, era și milostiv către săraci și aducea mari faceri de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, și pentru aceasta erau în mare mâhnire și se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca să le dea moștenitori casei lor. După o vreme au fost auziți, pentru că, aducându-și aminte Cel Preaînalt de rugăciunile și de milosteniile lor, le-a dat lor un fiu; pe acest sfânt și vrednic de fericire Dimitrie, la a cărui naștere s-a veselit tot Solunul împreună cu voievodul lor, care a dat la toată cetatea, dar mai ales săracilor, un mare ospăț, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Având o viaţă zbuciumată, plină de nevoinţe, Sfântul Dimitrie a trăit clipe grele, când Tesalonicul avea să fie cucerit de agareni (turci), dar, mergând câțiva creștini cucernici la Tesalonic în ziua praznicului Sf.Mare Mucenic al lui Hristos, Dimitrie, de nenumărate ori, multe minuni a făcut, spre Slava lui Dumnezeu în Treime, Căruia se cade cinste, mulțumire și închinăciune de la toată făptura, în veci! Amin.
Profesor Vasile GOGONEA
