În Duminica a 18-a după Rusalii; Ap. 2 Corinteni 9, 6-11; Ev. Luca 5, 1-11 (Pescuirea minunată); glas 7, voscr.5, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, din textul Sfintei Evanghelii, vom tâlcui cu smerenie Pericopa duminicală care se referă la alegerea celor dintâi ucenici ai lui Hristos, cei care L-au urmat, când El le-a promis, mai întâi lui Petru și Andrei, că îi va face pescari de oameni şi apoi le-a adresat aceleași cuvinte îndrumătoare și altor doi frați, Ioan și Iacov. În acest sens, Mântuitorul Hristos îi adresează lui Simon Petru cuvintele: ,,Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni”! (Luca, 5, 10). Pentru a înţelege mai bine această minune făcută de Mântuitorul în faţa ucenicilor Săi, să nu trecem peste faptul că la aceste cuvinte Petru s-a înfricoşat şi a zis: „Ieşi Doamne de la mine, că sunt om păcătos” (Luca 5, 8), ceea ce înseamnă că Petru şi-a dat seama, sau cel puţin intuia faptul, că dacă Iisus Hristos nu este chiar Dumnezeu (căci nu gândea el încă atât de sus) este Cineva deosebit, un Profet foarte mare. De aceea s-a înfricoşat, iar, atunci l-a liniştit Mântuitorul şi i-a zis: „Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!”. În esenţă, aceste cuvinte nu i se adresează numai lui Petru, chiar dacă atunci, cu el a dialogat pentru că el luase cuvântul, ca fiind mai în vârstă decât ceilalţi apostoli, iar Iisus i-a răspuns lui, iar prin el tuturor ucenicilor. Pentru că, altfel, dacă numai lui Petru i-ar fi dat această putere şi chemare, ca să fie pescar de oameni, să-i aducă pe oameni la creştinism, n-ar mai fi zis după înviere tuturor: „Mergeţi, învăţaţi toate neamurile şi botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei, 28, 19), dar, adâncindu-ne în conţinutul mesajului Evanghelic, spunem că nu numai apostolilor li s-a adresat această chemare, sau acest dar de a fi «pescari de oameni», ci şi urmaşilor lor, episcopi, preoţi la modul special, de asemenea tuturor creştinilor, la modul general, pentru că în marea Sa iubire şi înţelepciune desăvârşită, Dumnezeu ne poate adresa în decursul vieţii noastre mai multe chemări şi ne oferă şanse, de aceea, trebuie să răspundem chemărilor Sale şi să nu amânăm răspunsul!
,,Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”!
Așadar, în Duminica a 18-a după Rusalii, putem afla că Domnul Iisus îl invită pe Apstolul Petru să crească duhovniceşte, de la începătorul cu frică de Dumnezeu către omul îndrăzneț şi curajos prin fapte, dar în sensul bun al cuvântului, fiindcă e chemat să devină «pescar de oameni». Pentru că un pescar adevărat nu se teme de peștii pe care dorește să-i prindă, iar, în aceeaşi măsură, un apostol care e trimis ca să vestească Evanghelia și să «pescuiască» din marea învolburată a lumii acesteia sufletele pierdute, are nevoie să-și învingă teama de acelea care sunt socotite lumeşti. Textul Evanghelic ne spune următoarele: «În vremea aceea Iisus şedea lângă lacul Ghenizaret şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci, El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat şi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: ,,,Îndepărteaz-o la adânc şi lăsaţi în jos mrejele voastre ca să pescuiţi”! Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi, făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde. Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor peşti. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: ,,Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”! Şi, trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El» (Luca 5, 1-11), ceea ce înseamnă că întotdeauna vom descoperi că avem ceva bun de făcut, însă nu avem garanția că vom mai primi încă o chemare, pe lângă cele deja refuzate. Dacă va fi chemarea cea mai de pe urmă, adresată prin îngerul Său cel înfricoșător, de a ne înfățișa la judecată, atunci răspunsul nostru va fi prea târziu! De aceea, cei care au lăsat totul pentru Domnul, au primit răsplata cea mare și singura importantă în viață, anume, veșnicia de a fi alături de El și a-I sluji cu credinţă, pentru că Dumnezeu ne poate adresa în decursul vieţii noastre mai multe chemări şi ne oferă şanse, de aceea, trebuie să răspundem chemărilor Sale şi să nu amânăm răspunsul!
,,Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”!
Analizând cu atenţie această Pericopă Evanghelică, e de înţeles că un pescar cu experienţă precum viitorul Apostol Petru, cunoștea multe despre bogăţia adâncului apelor și cele ce țineau de meseria lui, dar, totul ne îndeamnă la reflecţie, pentru că Simon Petru era capabil să evalueze contextul prielnic și știa cam pe când ar trebui să arunce mreaja pentru o roadă bogată, că doar aşa se explică şi cuvintele sale, ce-L nedumeresc pe Domnul, când Îi spune: «Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele», ceea ce înseamnă că Apostolul Petru nu se opune, ci, face ascultare. Iar, consecința este una imediată, pentru că se prinde în plasă atât de mult pește, încât e nevoie de ajutor din partea celor de pe corabia vecină. Iar, atunci când Petru va deveni Apostol, iar Hristos va trece prin Patimă și Înviere, acest episod îi va sluji ca un pilduitor moment edificator spre a-L recunoaște și a se încredința de realitatea existenţei Mântuitorului Iisus Hristos ca Dumnezeu din Dumnezeu Adevărat. Desigur, dacă ascultarea rodește în mod firesc în ceea ce privește activitatea pescuitului, același lucru se poate întâmpla și sub aspectul deșteptării conștiințelor Apostolilor care L-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos şi au propovăduit învăţătura Sa. De multe ori vedem că oamenii, în general, sunt destul de influenţabili, de aceea sunt atraşi într-o parte sau într-alta în politică şi în religie, în viaţa socială şi în acţiuni neprevăzute, dar, există anumiţi inşi care au o putere de influenţă mai mare şi-i polarizează în jurul lor pe ceilalţi. Desigur, aceştia îi «pescuiesc» pe unii într-o direcţie sau alta, uneori spre lucruri bune, alteori spre lucruri rele, spre pierzare, ceea ce ne îndeamnă la reflecţie şi la sublinierea importanţei acestei Pericope Evanghelice! Constatăm că Apostolul Petru e mirat de ceea ce se întâmplă şi sufletul îi este răvășit aidoma omului care în simplitatea lui e conștient că Cel ce i se arată înainte este de o măreție neasemuită, de aceea, îi cere să plece de la el, dar, nu pentru că nu și-ar dori o astfel de prezență, ci, dimpotrivă, s-ar putea spune chiar că atitudinea lui e parte din ceea ce specialiștii de astăzi numesc psihologie atipică, fiind conştient de neverosimlul situației. În final, Apostolul Petru vede izbitorul contrast care se iscă între Hristos și sine, de aceea, acționează ca un om obişnuit care doreşte ca Domnul să nu Se coboare în prezența unui atât de mărunt pescar cu care interacționează, iar, Domnul îi apreciază sinceritatea și smerenia ca o dovadă incontestabilă a faptului că Atotputernicul Dumnezeu ne poate adresa în decursul vieţii noastre mai multe chemări şi ne oferă şanse, de aceea, trebuie să răspundem chemărilor Sale şi să nu amânăm răspunsul!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
