În Duminica dinaintea Naşterii Domnului (a Sf. Părinţi după trup ai Domnului); Ap. Evrei 11, 9-10; 32-40; Ev. Matei 1, 1-25 (Genealogia Mântuitorului); glas 3, voscr.6, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, textul Sfintei Evanghelii ne arată descendenţa umană a Mântuitorului Hristos şi ne descoperă că Mesia este fiul omului, dar, în acelaşi timp, ne revelează şi originea dumnezeiască a Mântuitorului, faptul că Cel ce S-a născut din Preacurata Fecioară Maria S-a zămislit de la Duhul Sfânt, adică, Pruncul Iisus care îşi are obârşia sa pământească în David, Avraam şi Adam, este fiul Omului, dar este şi Fiul lui Dumnezeu! Evanghelia după Matei, ne conduce şi ne apropie ca un fior sacru de marele eveniment al Naşterii Mântuitorului lumii, de aceea, pătrunşi în adâncul sufletului de o sfântă emoţie, păşim în atmosfera întrupării Logosului divin. Prin urmare, Naşterea şi înomenirea Fiului lui Dumnezeu constituie un fapt esenţial pentru viaţa fiecărui om, ca chip al lui Dumnezeu, căci prin venirea Sa în condiţia noastră umană, ne-a fost redată demnitatea de fii ai lui Dumnezeu. Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu se integrează în lumea materială, intră în istorie, pentru a realiza faptul că şi noi, fiecare în parte şi toţi împreună suntem o componentă a lumii acesteia şi venind în lumea noastră, Fiul lui Dumnezeu vine în propria noastră viaţă ca un prunc îndumnezeit prin care înţelegem că Nașterea Domnului ne pregătește pentru a primi bucuria acestei sărbători, a sălășluirii Mântuitorului, nu doar în peștera din Betleem, ci, mai ales, în casa sufletelor noastre!
,,Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Emanuel”!
Aşadar, Duminica dinaintea Naşterii Domnului este dedicată Sfinţilor Părinţi după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos, în care Biserica a rânduit să se citească Evanghelia de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, unde se prezintă Genealogia Mântuitorului sau «Cartea neamurilor lui Iisus», în care se preaslăveşte o veritabilă pedagogie şi o înţelepciune divină care împreună exprimă aşteptarea cu speranţă a Mântuitorului de-a lungul generaţiilor şi pregătirea în credinţă a oamenilor pentru venirea pe lume a Domnului nostru Iisus Hristos. În acest fel, Textul Evangheliei deschide «Cartea neamurilor lui Iisus Hristos», fiul lui David, fiul lui Avraam, pentru că Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii săi, Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom, Esrom a născut pe Aram, Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason l-a născut pe Salmon, Salmon a născut pe Booz din Rahav, Booz a născut pe Iobed din Rut, Iobed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul şi psalmistul, care l-a născut pe Solomon din femeia lui Urie, Solomon a născut pe Roboam, Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa, Asa a născut pe Iosafat, Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia, Ozia a născut pe Ioatam, Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia, Ezechia a născut pe Manase, Manase a născut pe Amon, Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar, după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil, Salatiil a născut pe Zorobabel, Zorobabel a născut pe Abiud, Abiud a născut pe Eliachim, Eliachim a născut pe Azor, Azor a născut pe Sadoc, Sadoc a născut pe Achim, Achim a născut pe Eliud, Eliud a născut pe Eleazar, Eleazar a născut pe Matan, Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care Se cheamă Hristos. Prin urmare, toate neamurile de la Avraam până la David, sunt paisprezece neamuri, de la David până la strămutarea în Babilon, sunt paisprezece neamuri şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos, sunt tot paisprezece neamuri. Iar Naşterea lui Iisus Hristos este redată astfel: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt, iar, dreptul Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Deci, cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: «Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui poporul de păcatele lor». Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a transmis de Domnul prin prorocul care zice: ,,Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: «Cu noi este Dumnezeu». Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa, şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus” (Matei 1,1-25), căci, Nașterea Domnului ne pregătește pentru a primi bucuria acestei sărbători, a sălășluirii Mântuitorului, nu doar în peștera din Betleem, ci, mai ales, în casa sufletelor noastre!
,,Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus”!
Cu siguranţă, Evanghelia care se va citi la Sfânta Liturghie este un ultim apel adresat conştiinţelor noastre, acum, înainte de Crăciun, ca o chemare sfântă care să ne pregătească, nu doar să petrecem un eveniment istoric, ci să facem ca Iisus Hristos Domnul să se nască şi din inimile noastre, iar, cântecele colindelor întăresc acest adevăr, pentru ca viaţa noastră să fie reaşezată în dragoste de Dumnezeu şi de oameni, ca Hristos să devină mereu prezent şi mereu fiind modelul vieţii noastre. Acum, putem realiza pe deplin că Hristos Domnul, din dragoste S-a întrupat şi din aceeaşi dragoste nemărginită vine mereu spre noi. Deci, să nu Îl lăsăm ca să aştepte în afara vieţii noastre, să nu Îl îndepărtăm cu voie sau fără voie din viaţa noastră, realizând că Domnul bate acum la poarta inimii noastre, chiar dacă a mai bătut deseori la uşa sufletului nostru! Cu mai puţin de o săptămână înainte de Naşterea Sa, acum e momentul să ne deschidem sincer inima şi să-L primim pe Domnul vieţii şi al păcii încredinţate, fiindcă de acolo, din adâncul fiinţării fără de sfârşit, va da existenţei noastre sensul cel mai înalt, cel mai adevărat şi mai plin de iubire! Ca să putem sărbători Praznicul Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aşa cum se cuvine, privirile noastre să se oprească şi la cei din jurul nostru, dar, nu doar la cei care se aşează la mesele îmbelşugate, ci, la copiii orfani, la cei dezmoşteniţi, la multele familii sărace, iar, către aceştia să ne îndreptăm privirile şi dragostea noastră, în noaptea de vis în care cerul se va deschide, vestind bucuria lumii, să ducem în tihnă căldura dragostei frăţeşti, pentru că numai în acest fel, praznicul care vine, va fi un prilej de curată bucurie! Cu lux de amănunte au văzut Prorocii viaţa şi lucrarea Mântuitorului nostru, înainte cu multe veacuri, întâmpinând venirea Lui, şi toate prorociile, toate scripturile s-au împlinit la vremea lor! Totuşi, nu numai Prorocii Vechiului Testament, ci toate religiile şi cei mai aleşi înţelepţi din vechime, îşi arată credinţa şi nădejdea în venirea Mântuitorului prin Care se împlinesc toate cele prorocite prin descoperirea tainelor dumnezeieşti, prin împlinirea făgăduinţelor, prin învăţătura Duhului Sfânt, prin conducerea minţii către cunoştinţa de Dumnezeu, către filosofia credinţei, către ştiinţa vieţii fericite şi veşnice prin care să realizăm că Nașterea Domnului ne pregătește pentru a primi bucuria acestei sărbători, a sălășluirii Mântuitorului, nu doar în peștera din Betleem, ci, mai ales, în casa sufletelor noastre!.
Profesor Vasile GOGONEA
