Aristotel, în „Poetica”:
„Însușirea de bază a limbii este de a fi limpede, fără să fie comună.”
Horațiu, în „Arta poetică”:
„Vei grăi cu strălucire, dacă vorba cunoscută/O subtilă legătură o va înnoi-n context.”
Victor Hugo, în „Prefață la Cromwell, 1827”:
„Mintea omenească e veșnic în mers, sau, dacă vreți, în mișcare, și limbile la fel! Fiecare epocă își are ideile sale proprii și trebuie să aibă cuvintele adecvate acestor idei. Limbile sunt ca marea; ele oscilează fără încetare, în anumite timpuri, ele părăsesc un țărm al universului gândirii și năvălesc pe un altul. Tot ce valurile lor părăsesc astfel se usucă și dispare de pe pământ, în acest fel ideile se sting, cuvintele se duc. Limbile omenești împărtășesc soarta lucrurilor trecătoare. Fiecare veac aduce și ia cu el câte ceva.”
Mihai Eminescu, în „Timpul”:
„Studiul principal al unei școale rurale sau primare e limba românească; ea este totdată organul prin care neamul își cunoaște ființa sa proprie, organul prin care acest neam moștenește avutul intelectual și istoric al stămoșilor săi.”
Nichita Stănescu , într-o întâlnire, colocvială cu ziaristul Nicolae Brânda:
N.B. Care este cel mai frumos vis pe care l-ați avut vreodată?
N.S. Limba română.
N.B. Care este cel mai important lucru pe care îl doriți de la viață?
N.S. Să nu trădez această limbă minunată și spiritualitatea țării care m-a născut.
Scriitorii de talent au contribuit la îmbogățirea tezaurului nostru lingvistic. Redăm câteva sfaturi date pe un ton sfătos, tinerilor scriitori de Gala Galaction, prietenul de o viață al lui Tudor Arghezi, în „Gânduri și sfaturi din veacul meu”, 1955:
„Muncind vei învăța să scrii corect, conform gramaticii, conform sintaxei. Muncind vei învăța cum să legeni o frază pe arcuri moi. Muncind vei învăța cum să faci să treacă, printre norii rândurilor tale, argintie și tremurătoare, luna imaginii frumoase. Muncind vei învăța să faci gândul să se miște pe hârtie, cum ți-este voia: la pas, în trap, ori vijelios ca El Zorab!
Muncind vei izbuti într-adevăr să arăți… că ai talent. Vai!dacă ai talent. Căci dacă nu ai, toată munca ta e de prisos.”
Constantin E. Ungureanu
În continuare, reproducem poezia ,,Tu, iartă-ne, limbă română!” şi un fragment din poezia ,,Într-adevăr”, care deschide volumul cu acelaşi titlu, numărând 164 versuri, ambele dedicate Limbii române, scrise de Adrian Păunescu
Tu, iartă-ne, limbă română!
,,De toată trădarea aceasta,
De toată pornirea păgână,
De toată vânzarea de frate,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De toată supunerea oarbă,
De toată iuţeala de mână,
De toată uitarea de sine,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De felul cum trecem Ardealul,
Ca marfa, din mână în mână,
De cinica negustorie,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De singurătatea în care
Moldova furată se-ngână
Şi Prutul ne ghilotinează,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De harta aceasta bolnavă
Şi scoasă silit din ţâţână,
De Legi şi Tratate mizere,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De noi, ce-am ajuns interjecţii
Şi oameni cu fruntea-n ţărână,
De toţi surdomuţii ce suntem,
Tu, iartă-ne, limbă română!
De-aceste concesii, ce ţara
O rană o fac să rămână,
De-aceste nedrepte hotare,
De neamul acesta, ce moare,
Tu, iartă-ne, limbă română!
22.05.1997
Tragedia naţională
Poezie rostită la intrarea în Academia Moldovei –
Chişinău, 30 august 2010
Într-adevăr
,,Aş putea scrie
un adevărat buletin meteorologic
al limbii române.
Înnourările ei,
înseninările ei,
furtunile ei,
toate mă interesează.
Cuvintele şi-au pierdut
pe drum
înţelesurile,
trebuie redescoperite
cuvintele.
Limba română
a fost avariată
şi n-am avut timp
de o reparaţie capitală,
ce-am putut să facem,
am făcut din mers;
………
Poezia mea
doreşte să devină
soră de caritate
şi să fie trimisă pe front
în războiul
pentru renaşterea limbii române.
Doamne,
ajută limba română
să fie ea însăşi de-a pururea.”
Constantin E. Ungureanu
