COMPLEXUL MUŞETOAIA UN FENOMEN DE EXCEPŢIE ÎN PEISAJUL CARSTIC GORJEAN

Perimetrul cuprins între văile Motrului Sec şi a Motrului Mare este locul unde se dezvoltă complexul carstic Muşetoaia, care continuă spre miazănoapte până în apropierea Pietrei Mari a Cloşanilor.

Cei ce se încumetă să parcurgă şi să cerceteze această zonă vor putea descoperi o lume aproape ireală a formelor şi fenomenelor carstice, locuri de un istoric şi un pitoresc aparte şi cu un imens potenţial turistic ce a început să fie pus în valoare. Urcând din Motru Sec sau din Cloşani pe firul pârâului Izvoarele vom putea admira o mare varietate de forme carstice cum ar fi câmpuri de doline, lapiezuri, cleanţuri, abrupturi şi avene. Continuându-ne drumul până în locul numit Şaua dintre Pietre putem admira creasta Pietrei Mari ca mai apoi revenind pe firul Motrului Sec să cercetăm câteva din peşterile întâlnite în acest perimetru cu menţiunea că deşi în număr mic acestea compensează prin bogăţia şi diversitatea fenomenelor carstice precum şi prin dezvoltarea galeriilor.

Peştera Martel este situată sub abruptul Faţa Pietricelei la o altitudine de 370m având intrarea chiar în vecinătatea drumului ce parcurge valea. A fost explorată pentru prima dată în perioada 1959-1962 de V. Decu şi F. Argintaru iar prima ridicare topografică fiind publicată în 1967 de V.Decu şi M.Bleahu. Este o peşteră complexă cu galerii active şi fosile lungimea acestora însumând 4400m. Caracteristic pentru această cavitate este marea varietate a formelor de coroziune precum şi prezenţa fenomenelor specifice regimului freatic. Este o peşteră destul de dificilă chiar autorii explorărilor şi a ridicărilor topografice recomandând echipament speologic adecvat şi o bună pregătire fizică celor ce doresc să o parcurgă în întregime.

Peştera Lazului este localizată tot pe valea Motrului Sec la baza masivului Sohodoalele colectând în perioadele cu precipitaţii apa de pe platoul cu doline aflat deasupra sa. Această cavitate era cunoscută cu mult timp în urmă de localnici dar prima explorare şi cartare (parţială) a fost făcută în anul 1961 de către M.Bleahu şi V. Decu. După anul 1977 cercul speologic Focul Viu a preluat explorarea descoperind noi reţele şi galerii ale peşterii. La fel ca şi în cazul peşterii Martel şi această cavitate este compusă dintr-o reţea polietajată modelată în cea mai mare parte de regimul freatic. Până la ora actuală lungimea galeriilor depăşeşte 4 km cu reale posibilităţi de continuare a explorărilor şi implicit de creştere a lungimii peşterii. O incursiune în această cavitate se poate face numai în perioadele secetoase, cu echipament şi cu solide cunoştinţe legate de explorarea speologică.

Peştera-aven de la Sohodoalele Mici este poziţionată pe platoul dolinar al masivului Sohodoalele la o altitudine de 540m. Prima explorare şi ridicare topografică a fost făcută de D.Dancău în anul 1960. Ulterior V. Decu, A.Negrea şi I.Tăbăcaru au efectuat ample cercetări biospeologice precum şi de speologie fizică. Peştera este cercetată şi la ora actuală cu toate că lungimea galeriilor sale însumează numai 220m presupunându-se că prin trecerea unei porţiuni înclinate foarte înguste în lungime de 10m s-ar putea pătrunde în reţeaua galeriilor peşterii Lazului, peşteră ce se dezvoltă în apropierea acesteia.