Astăzi, 24 februarie, avem sărbătoarea creştinească «Întâia şi a doua aflare a capului Sf.Proroc Ioan Botezătorul», deoarece, după uciderea Întâimergătorului Domnului din porunca lui Irod, cinstitul său cap a fost ascuns de Irodiada în grădina Castelului din Maherus, acolo unde avusese loc mucenicia lui. Aceasta o făcuse de teamă, pentru că nici după moarte, gura proorocului nu înceta să o mustre pentru păcatul ei cel mare! Despre îngroparea capului său acolo, știa și Sfânta Ioana, care era femeia dregătorului lui Irod, cea care este menționată în Evanghelia Sfântului Ev. Luca. Aceasta este întâia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul, când ea a dezgropat pe ascuns capul Sfântului și l-a dus în Ierusalim. L-a pus într-un vas de lut și l-a îngropat în Muntele «Eleonului», iar, acest lucru s-a știut între creștini multe generații la rând. Cinstitul cap a stat aici până la domnia Sfinților Împărați Constantin și Elena, când, doi călugări au dus capul la Emesa, în Siria, la un olar, iar, până în anul 453, Capul Sfântului a fost purtat de creștinii din loc în loc. Aflându-l Episcopul Uranie al Emesei, l-a așezat în biserica din cetate și a fost pus spre închinarea credincioșilor. Multe minuni se făceau acolo cu cei bolnavi și neputincioși, iar, aceasta a fost cea de-a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul. Vreme după aceea, în timpul prigoanei împotriva icoanelor, cinstitul Cap a fost dus la Comane și ascuns acolo o perioadă, iar, ulterior, prin secolul al 9-lea, a fost adus la Constantinopol de Sfântul patriarh Ignatie. Aceasta a fost a treia și ultima aflare a cinstitului Cap. În secolul al XII-lea, pe vremea cruciadelor, latinii au luat o părticică din sfântul Cap și l-au dus în Franța, într-o biserică din Amiens. Iar, mereu să ascultăm Rugăciunea care ne spune: ,,Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care mărindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim. Sfinte Prorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Cu adevărat păzitor tare fiind al celor zece porunci, Înaintemergătorule, la rândul tău ai fost cinstit de Hristos cu zeci de daruri. Pentru aceasta ştiindu-te acum pe tine tăinuitor şi prieten al Cuvântului, te fericim! Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Şi Proroc al lui Hristos şi Apostol şi înger şi Înaintemergător al Dumnezeieştii Întrupări, Botezător şi preot şi mucenic credincios şi propovăduitor celor din iad ai fost şi îndreptător celor ce iubesc fecioria şi a pustiului odraslă. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Necredinţa sufletului preotului se pilduieşte prin minunea mâinii celei paralizate; căci mâna cea neputincioasă s-a înnoit, întărindu-se iarăşi prin credinţă, când s-a arătat capul tău, fericite. Tămăduiri de boli să luăm, alergând la strălucita biserică a 
Înaintemergătorului. Că într-însa vin cetele îngereşti şi duhurile tuturor drepţilor şi Stăpâna, cu Botezătorul Ioan dăruind tămăduiri. Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară! Ca o comoară pusă într-o visterie se păzea capul Înainte¬mergătorului; în vas de lut era ascuns glasul Cuvântului; ca grâul cel vârât în adâncul pământului încolţind a rodit Dumnezeiască viaţă. Aflarea acestuia cu toţii să o cinstim, slăvind pe Hristos, Cel Ce i-a dat lui har, să izvorască tămăduiri! Capul Botezătorului era ascuns ca un mărgăritar în pământ într-un vas de lut şi strălucind ca un sfeşnic Dumnezeiesc şi luminat, luminează toată lumea cu facerea de minuni. Înaintemergătorul s-a ridicat ca un răsărit de soare preafrumos şi arătându-ne iarăşi Lumina Cea Neînserată strigă: iată Mielul lui Dumnezeu! Porunca cea cu Taină luând-o întru cunoştinţă Cel fără de trup, în casa lui Iosif degrab a stătut înainte, zicând Celei ce nu ştia de nuntă: Cel Ce a plecat cu pogorârea cerurile, încape fără de schimbare tot întru tine; pe Care şi văzându-L în pântecele tău, luând chip de rob, mă înspăimântez a striga ţie: Bucură-¬te Mireasă, pururea Fecioară! Din pământ răsărind capul Înaintemergătorului, aruncă credincioşilor Razele Nestricăciunii tămăduirilor. De sus adună mulţimea îngerilor, de jos cheamă împreună neamul omenesc, ca să înalţe cu un glas Slavă lui Hristos Dumnezeu! AMIN!
Preot Adrian VULPE, Biserica «Sf. Ier. Antim IVIREANUL», Târgu-Cărbuneşti
