De ziua Preacuvioşiei voastre, cred că atunci când ne întoarcem la această casă a lui Dumnezeu, când ne aflăm față către față cu judecata conștiinței noastre și a lui Dumnezeu, judecata nu este întemeiată pe profunzimea gândirii noastre teologice. Este întemeiată pe ceea ce numai Dumnezeu ne poate dărui prin împărtășirea cu viața Sa, pentru că Judecata lui Dumnezeu are ca temelie un singur lucru: ,,Ești tu om sau nu cumva nu te ridici la înălțimea demnității de a fi om?”. Dacă nu știm cum să ne comportăm ca oameni, nu vom avea nici o idee despre modul cum trebuie să ne comportăm după criteriile dumnezeiești. După ce ne vom fi întors la Mănăstirea «DEALU’ MARE», după ce strălucirea Duhului va pune stăpânire pe noi, după ce vom dori să împlinim vocația noastră și să devenim adevărați copii ai Tatălui, fiii și fiicele Lui, trebuie ca în primul rând să ne străduim să dobândim ceea ce ține de noi, deci, să fim oameni, fiindcă, indiferent dacă suntem buni sau răi, putem singuri să ne însușim compasiunea şi mila. Ne putem întoarce cu încredere, de vreme ce Dumnezeu este pecetea demnității noastre, El este Cel care vrea să ne mântuiască. El este Cel care nu cere de la noi decât un singur lucru şi acesta este drumul care ne duce pe noi toți din locul în care ne aflăm acum, în Împărăția pe care tânjim să o vedem împlinită înlăuntrul nostrum! Înțelegem cât de simplă este această judecată, cât de mare ar trebui să fie nădejdea în noi, și cum, în această nădejde, putem să străbatem până la Dumnezeu, încrezători, știind că El este judecătorul, dar, mai presus de orice, împăcarea pentru păcatele noastre, Cel căruia omul îi este atât de drag, atât de prețios, încât tot ceea ce este viață, tot ceea ce este moarte, toată agonia și pierderea lui Dumnezeu, tot iadul pe care l-a suferit Fiul cel Unul Născut este măsura valorii pe care El o atașează la mântuirea noastră! LA MULȚI ŞI BINECUVÂNTAŢI ANI, MAICĂ STAREȚĂ PAHOMIA! (VG)
