Înaintea zilei de 27 ianuarie 2015, la aniversarea împlinirii a venerabilei vârste de 85 primăveri, dar şi unele ierni de interdicţie în trecutul regim, generosul poet şi actor George Drăghescu a dăruit un număr din minilunarul cultural, literar, artistic Patriarhului poeziei româneşti şi gorjene care este admirabilul Florian Saioc. În februarie, urmează Constantin Brâncuşi, de la a cărui naştere se închearbă 140 de cotolani.
Cu negru pe alb, prima pagină are chiar poemul „speranţa”, semnat de Florian Saioc, pe coperta ultimă fiind un portret fotografic al sărbătoritului, în timp ce îşi recita versuri în Sala de lectură „Mihai Eminescu” a Bibliotecii „Christian Tell”, cu ani în urmă.
Şi dacă este un număr 146, din anul 11 al revistei CEAŞCA DE CAFEA, mai urmează poemul „!Gata”, în pagina 3. După care Valentin Groza îi dedică poezia „Dar”. Apoi criticul literar Ion Trancău semnează un mini-eseu despre b” Debutul răzvrătirii noastre”, iar Ion Popescu-Brădiceni oferă, tot în dar, „Pilda unor mari modele”. După care poetul şi epigramistul Grig M. Dobreanu izbuteşte un inspirat poem-acrostih intitulat cu har „Patriarhul”. „Cu dus şi întors” e un catren de Florian Saioc – publicat facsimil, dar şi cu litere bolduite.
George Drăghescu reia un mini-interviu de prin 12 ianuarie 2006, extrem de actual şi azi, în vreme ce scriitoarea Elena Brădişlteanu dixit: <<Francezii au o vorbă: „Prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei!” Eu am ajuns la Florian Saioc atunci când s-a căsătorit cu prietena mea, Victoria Pop, şi ne-am apropiat, aş zice, instantaneu>>
Poetul Vasile Ponea începe un scurtisim eseu cu o propoziţie din a cărei parte a doua se ghiceşte şi titlul: „Pentru Florian Saioc – Poezia este… şi atât!”. Firesc, autorul unor versuri fin meşteşugite precum, Viorel Gârbaciu apare cu un „Rondel de seară” cu dedicaţia „Prietenului meu Florian Saioc”.
Dumitru Dănău ne oferă un Poeseu dedicat Poetului Florian Saioc intitulat „De n-ar fi om de sărbătoare”.
Spre finalul revistei CEAŞCA DE CAFEA, într-o singură frază, criticul literar şi poetul Gheorghe Grigurcu conchide: <<De remarcat că poemele lui Florian Saioc, deşi articulate reflexiv analitic, nu evită a se întoarce asupra celei mai generoase surse a creaţiei dintotdeauna: Uimirea, „infinita mirare”, acea „miere a fiinţei” trebuitoare sufletului sieşi deschis, spre a-şi gusta inepuizabila adâncime.>>
Ion Predoșanu
