În Biserica mea de parohie, în care am reuşit şi reuşesc să fiu folositor credincioşilor, înţelept prin slujire şi sfătuitor prin înţelepciune, în ziua Sărbătorii «Adormirii Maicii Domnului», reamintesc enoriaşilor mei că un loc special în cadrul tradiţiilor privitoare la Maica Domnului îl ocupă pe lângă textele apocrife, omiletice şi liturgice, aşa-numitele „Vieţi ale Maicii Domnului”, care sunt compoziţii originale şi relativ târzii, unele considerate de un interes secundar şi, ca atare, n-au atras atenţia savanţilor, fiind puţin editate şi studiate. Unicul studiu recent este trecerea în revistă cu caracter preliminar a „Vieţilor Maicii Domnului” din primul mileniu creştin, care a fost întreprinsă de Simon Mimouni, mai ales că interesul pentru gen a apărut, încă destul de devreme şi s-a manifestat iniţial prin juxtapunerea în manuscrise în ordine cronologică a unor texte apocrife, fără unificare redacţională, aşa cum atestă «British Museum Syr Add», în care sunt copiate unul după altul Protoevanghelia lui Iacob, Evanghelia copilăriei a lui Toma şi Adormirea în 6 cărţi a lui Iacob. Cu toate acestea, pentru perioada dinainte de anul 1000 se înregistrează doar cinci «Vieţi ale Maicii Domnului»: una siriană de origine nestoriană, dificil de datat, şi patru compoziţii greceşti, din care doar trei au fost editate până acum! Iar, «Viaţa» atribuită Sfântului Maxim Mărturisitorul, «Viaţa» lui Epifanie Monahul, «Viaţa» lui Ioan Geometrul şi «Viaţa» lui Simeon Metafrastul sunt vieţi ale Sfintei Fecioare în care sunt cuprinse şi vieţi ale lui Iisus. Din punct de vedere structural, ca o regulă generală, aceste texte încep printr-o naştere şi o copilărie a Preasfintei Fecioare şi se termină printr-o Adormire sau o ridicare la cer, trecând prin episoadele naşterii, copilăriei, botezului, pătimirii şi învierii lui Iisus. Dar, din punct de vedere doctrinar, «Vieţile» Maicii Domnului, impun o solidă legătură între Maică şi Fiu, între mariologie şi hristologie, mai ales că în acest gen de scrieri există, fără îndoială, o dialectică între doctrinele hristologică şi marilogică, în sensul că valoarea uneia e stabilită prin cealaltă! În partea finală a pledoariei mele pentru Sărbătoarea «Adormirii Maicii Domnului», exemplific prin această povestioară cu multe subînţelesuri teologice: «Cuviosul Atanasie de la Aton, zidind o frumoasă biserică în cinstea Precuratei Născătoare de Dumnezeu, binevoind și bucurându-se de acest dar, Preacurata s-a făgăduit că ea personal va chivernisi acest Sfânt Locaș cu cele necesare, numai să-și împlinească monahii datoria și pravila lor. Preasfânta adeseori cerceta acest Sfânt Locaș și purta grijă de starea sufletească a monahilor ce viețuiau aici, lucru care se vede foarte bine din povestirea ce urmează. Cel ce s-a învrednicit de a vedea aceea se numea Matei, care petrecea bine în viața călugărească și care avea ochii inimii curați și luminați. Acesta stând cu frică, cu luare aminte și cu cucernicie la cântarea de dimineață în adunarea bisericii, a văzut intrând în biserică pe Preasfânta Fecioară cea prealuminată, cu doi îngeri prealuminați, un înger mergea înaintea ei purtând o făclie, iar altul în urmă; apoi ea mergea printre frați și le împărțea daruri. Astfel, fraților care stăteau în strane și cântau le-a dat câte un galben, iar celor ce stăteau în alte locuri în biserică, le-a dat câte doisprezece bani, celor ce stăteau în pridvor câte șase bani, iar la unii din frații cei vrednici le-a dat câte șase galbeni. Matei a văzut acestea, și el în persoană s-a învrednicit a lua șase bani din precuratele ei mâini. Dar, sfârșindu-se vedenia, fratele acela s-a dus la Cuviosul Atanasie și l-a rugat să-i dea și lui un loc în ceata celor ce cântă și a spus Sfântului ce văzuse el. Părintele cunoscând că aceea este cercetarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-a umplut de multă bucurie duhovnicească. Împărțirile galbenilor la frați a înțeles că erau feluritele ei daruri, care s-au împărțit fiecăruia din veșnicie. Pentru că celor ce stăteau la cântare cu rugăciuni mai fierbinți și cu luare aminte, li s-a dat mai multă răsplătire, iar cei ce luau aminte mai puțin, mai puțin au și primit. Iar, cel ce a văzut aceea a fost asemănat cu cei mai mici, pentru ca prin lipsirea de darurile cele mai mari să se smerească și să spună vedenia, iar pe de alta, să nu se mândrească prin asemănarea cu cei mai vrednici, ci să petreacă cu cei mai mici, în smerită cugetare. Din această arătare s-a cunoscut bunăvoința Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru Cuviosul Atanasie și pentru mănăstirea lui». În loc de concluzie, vă dăruiesc această scurtă rugăciune la Maica Domnului: „După Sfânta Adormire a Ta şi după minunata primire cerească ce Ţi S-a făcut, ai primit un loc în Sfânta Împărăţie, un Sobor minunat al Tău, un loc pe Pământ unde se Preaslăveşte Numele Tău, precum şi darul de a-i vindeca pe cei care cu dragoste la Tine se roagă neîncetat: Vindecă-ne pe noi, Preacurată Fecioară şi Maica Domnului nostru Iisus Hristos! Binecuvântarea Domnului Savaot a fost mare peste Tine, Maică Preacurată, dându-Ţi-se daruri multe şi foarte mari”!
Preot Paroh, Costinel GAVRILĂ, Parohia Răşina II, Vârfu’ Viei, ŢICLENI
