„Fiind șef de promoție la clasa de învățători, promoția 1976, am fost repartizat cu media 8,98 la Școala Generală Albeni. Aici am întâlnit o adevărată familie de intelectuali, soții Ionescu Rodica și Ionescu Grigore, profesori de matematică, respectiv limba și literatura română, apropiați de vârstă: Ionescu Rodica – 20 mai 1944 și Ionescu Grigore – 15 octombrie 1942- fiind datele de naștere ale dumnealor.
Erau tineri, frumoși, deștepți, morali, o familie de intelectuali închegată,asupra căreia ochii mei au rămas fixați încă de la 1 septembrie 1976.
Profesorul Ionescu Grigore era absolvent de „Tudor Vladimirescu”, iar doamna profesoară Ionescu (Năstase) Rodica, absolventă a Liceului Teoretic din Novaci.
Erau căsătoriți și au avut doi copii: Codruța și Lucian, foarte deștepți,realizându-se între timp, având parte de astfel de părinți dedicați.
Domnul profesor Ionescu Grigore m-a atras prin vocația și dimensiunea empatică, prin calmul de care dădea dovadă, prin scrisul pe care-l avea și cultura zdrobitoare pe care o etala. Nu știa numai literatura și limba română, ci știa și limba franceză – drept urmare fiica dumnelor,Codruța, a și ajuns profesoară de limbă franceză .
Domnul profesor știa istorie, citea Magazinul Istoric, cânta „dumnezeiește” la vioară, nu jignea vreodată un elev, nu știa să bârfească sau să se certe cu colegii din școală.
Era o plăcere să dialoghezi cu un astfel de profesor, dar dificil, pentru că era de-o exigență și interculturalitate aparte! Venea la școală foarte atent îmbrăcat, costum, cravată și era un familist convins, de-o moralitate aparte!
Familie ca aceasta a profesorului Ionescu rar mi-a fost dat să mai văd!
Nu a intrat vreodată în cârciumă!
Am „încercat” să-mi devină un model în viață, dar parcă aici eu am greșit! Am „cochetat” cu alcoolul, am frecventat cârciumile, lucru care pe viitor mi-a adus unele neplăceri profesionale, fiind și profesor între 1990–2020.
Oricum, profesorul Ionescu Grigore, prin comportamentul și caracterul de care a dat dovadă, a constituit pentru mine un mare model comportamental, moral și intelectual. Îi mulțumesc din suflet și, pentru că pe 15 octombrie 2025 a împlinit vârsta de 83 de ani, trăind în Bengești-Ciocadia alături de soția dumnealui, îi urez „La mulți ani!”. Să trăiască măcar cât actorul Radu Beligan sau Regele Mihai I al României!
Celălalt model nu este altcineva decât doamna profesoară de matematică, Ionescu (Năstase) Rodica, născută pe 20 mai 1944. Pe această cale, îi urez ,La mulți ani binecuvântați!” Dumnezeu să-i dea viață lungă, să trăiască măcar cât Cella Delavrancea, că prea cumsecade a fost, mai ales ca directoare a Școlii Generale Albeni, între anii 1984–1995.
A fost directoarea care „mi-a marcat” existența mea profesională, prin zâmbetul exigent, corectitudinea și atitudinea de manager în adevrăratul sens al cuvântului.
Rămâne pentru mine cea mai bună directoare din cariera mea didactică (1 septembrie 1976 – 1 septembrie 2020), adică 44 ani 9 luni și 17 zile.
Fiind directoare, exigentă și atentă la cadrele didactice, am reușit să obțin gradul didactic II la Universitatea din București, în 1991, fiind primul profesor din istoricul școlii care a adus doi profesori universitari la Albeni: prof. univ. dr. Gheorghe Alexandru Cazan – șeful catedrei de Istoria Filosofiei de la Universitatea din București și prof. Stephănescu.
Fiind directoare, doamna profesoară Ionescu Rodica m-a determinat să obțin și gradul didactic I la Universitatea din București, în anul 1995, având drept coordonator tot pe regretatul prof. univ. dr. Gheorghe Alexandru Cazan, cu o temă interesantă: „Separarea puterilor în stat în opera lui Charles Louis de Montesquieu”, temă atât de arzătoare și azi în lume.
Dacă nu întâlneam această minunată familie de intelectuali morali, poate rămâneam toată viața un simplu învățător dedicat profesiei, o meserie foarte grea care a grăbit sfârșitul soției mele, regretata doamnă învătătoare, Mia Voicu. ( A decedat la doar 57 de ani, 2 luni și 22 de zile!)
Dumnezeu să le dea sănătate, viață lungă soților Ionescu, că prea buni au fost cu mine!
Filosoful și matematicianul P.P. Negulescu spunea: ,,O școală valorează cât profesorii”.
Prof. pensionar, Teodor Voicu
