A devenit o tradiție ca în fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni s-o prăznuiască pe Cuvioasa Maică Parascheva, iar, în chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani, moaștele sfintei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu. Ca un argument al unității Ortodoxiei de pretutindeni, viața de după moarte a Sfintei Parascheva arată că sfințenia ridică din neamul său pe omul ce s-a apropiat de Dumnezeu, făcându-L lumină de iubire și apropiere între toți cei care mărturisesc și viază întru aceeași credință. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul «Cuvioasa Parascheva», nu doar în Moldova, dar și în toată țara, inclusiv la noi în Gorj! Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în Epivata (azi Selimpașa), pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Iar, părinții ei, oameni de neam bun și credincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugăciunii și milosteniei. Sfânta, a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea, iar, cea dintâi mențiune în limba română despre viața sfintei o găsim în «Cartea românească de învățătură» a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, Iași, anul 1643. Se spune că pe când avea zece ani, «fiind într-o biserică a Precistei» a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Domnului Iisus Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34), iar, îndemnul Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a împărțit toate hainele săracilor, mai ales că același lucru l-a făcut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților.
„N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ! Tu-mi fii îndreptătoare”!
Deci, moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire și, părăsind frumusețea acestei lumi, s-a retras în adâncul pustiei, după care a venit la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Așadar, urmându-le sfaturile, a părăsit Constantinopolul îndreptându-se spre ținutul Pontului, unde vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici, a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune! Într-o noapte, însă, pe când avea în jur de 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești: «Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit», așa că după ce a avut această vedenie, sfânta ajunse la Biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Sfinției Sale căzu și cu lacrimi se ruga așa și zicea: „N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii îndreptătoare, tu-mi fii folositoare… Că până am umblat în pustie pe tine te-am avut ajutor, iar acum, dacă m-am întors în lume, îndreptează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am”! De la Vlaherne s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care se născuse, fără să spună cuiva cine este și de unde vine, dar, mereu se ruga: ,,Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Și acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu!”, iar, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc. Și a fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era, dar, Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină, până când, niște creștini săpând deci o groapă a unui marinar, aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă! De această dată, nu vom insista asupra peripețiilor prin care au trecut moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva până în anul 1641, după ce binecredinciosul domn Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, cârmuitorii ei de atunci, patriarhul Partenie I, zis cel Bătrân (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului său, au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei Parascheva pentru sfințirea și binecuvântarea acelui loc al Bogdaniei (Țara Moldovei, n.n.), după care racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci (Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei), ajungând la Iași, unde au fost întâmpinate de Vasile Vodă Lupu, de Mitropolitul Varlaam și de episcopii de Roman și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așezate în biserica Mănăstirii «Sfinții Trei Ierarhi», unde au rămas aici până în anul 1884, iar, în seara zilei de 26 decembrie 1888, după un incendiu evastator, însă, cinstitele moaște au rămas neatinse, ca o minune săvârșită prin puterea lui Dumnezeu. Moaștele Cuvioasei au fost strămutate în Catedrala mitropolitană din Iași, unde se găsesc și astăzi, fiind cinstite de obștea drept-credincioșilor de pretutindeni, care îi cer Sfintei Parascheva să mijlocească pentru ei înaintea tronului ceresc, venerând-o cu multă evlavie, ca pe o adevărată ocrotitoare a Moldovei și a neamului românesc! În ședința din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți din neamul nostru, iar, în cazul Cuvioasei Parascheva, canonizarea s-a făcut în Catedrala mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955, fiind considerată nu numai ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, ci, a întregului neam omenesc, pentru viața curată, împletită prin rugăciune și fapte bune, ca un simbol al frățietății ortodoxe, prin iubirea smerită și atotputernică a Domnului Iisus Hristos Care iubește și îi adună pe oameni!
,,Vin la tine să te rogi Părintelui Ceresc pentru iertarea păcatelor mele”!
În această zi binecuvântată, e bine să rostim cu sufletul senin această rugăciune minunată: ,,Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim! Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate, iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga milostivirea prin sârguința cea de toate zilele, dăruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv! Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim în veci preasfânt numele Tău! Sfântă Cuvioasă Parascheva, în genunchi vin la tine, ca în genunchi să te rogi Părintelui Ceresc pentru iertarea păcatelor mele, săvârșite cu fapta sau cu gândul, cu știința sau cu neștiința mea, căci vin cu sufletul întinat și te rog: ajută-mă! Doamne, pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, șterge din mine orice gând afară de Tine, Doamne, căci Ție nici un lucru nu-ți este greu a-l împlini! Purtătoare de chinuri, Sfântă Parascheva, roagă-te Părintelui Ceresc ca pe mine, cel împovărat cu toate păcatele și neînfrânat, să mă ridice spre cuvântarea măririi Sale și să mă îndrepteze ca întotdeauna să am sus inima, să gândesc la cele cerești, iar nu la cele pământești”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
