Am revăzut Cheile Şuşiţei Verzi şi ale Sohodolului din nordul plaiului gorjean pentru că mi se făcuse dor de peisajele de munte, dar și pentru că am vrut să văd și cum este păstrată curățenia.
De asemenea, doream să văd dacă unii dintre localnici mai aruncă în albia râurilor resturile din gospodării, precum şi molozurile rezultate din modificările ori construcţiile gospodăriilor sau anexelor proprii.
În aceste perimetre este impetuos necesar ca deversarea deşeurilor menajere să nu mai existe pentru a se preveni contaminarea apei ce pătrunde în fisurile carstice de pe traseu ieşind şi implicit existând posibilitatea de a contamina şi alte curgeri de apă dată fiind multitudinea de canale carstice mai mari ori mai mici ce fac legătura între acestea.
Aşa că am făcut o tură tomnatică mai mare pe Sohodol şi pe Cheile Şuşiţei Verzi, pentru un nou set de fotografii şi nu în ultimul rând pentru a vedea progresele în amenajarea punctelor turistice şi a dotărilor pentru aceştia. Am fost surprins să constat că activităţile specifice avansaseră, fuseseră instalate panouri informative asupra particularităţilor locurilor, protejare a perimetrelor respective şi, nu în ultimul rând, a legilor nescrise ale muntelui chiar dacă unele fuseseră degradate.
Dotări erau montate la locurile de popas şi se amenajaseră mai multe locuri unde să fie aruncate resturile turiştilor pentru a putea fi mai uşor colectate şi a nu mai fi împrăştiate de vânt.
Şi curăţenia în perimetrele mai sus menţionate la trecerea mea pe acolo era bună sub aspectul că nu am întâlnit deşeuri ori reziduri ale activităţilor umane aruncate prin acele locuri.
Trebuie menţionat (pentru a nu ştiu câta oară) că păstrarea curăţeniei şi evitarea deversării în apă a oricăror poluanţi nu este un moft al nimănui şi nu monitorizăm fenomenul pentru a ,,ne băga singuri în seamă“, ci în toate perimetrele unde apa parcurge zone de infiltrare în carst se produc pierderi, apele apărând de regulă la întâlnirea spre aval a unor straturi impermeabile, unde nu mai poate dezvolta multitudinea de canale subterane prin care apa să circule şi atunci este nevoită să iasă cu tot debitul la suprafaţă.
Iar pentru partea de nord a judeţului nostru, câteva dintre aceste izbucuri sunt folosite atât la alimentarea cu apă a Târgu-Jiului, cât şi a localităţilor din Dolj prin sursa Orlea.
În rest, jocul apei ori al soarelui cu muntele şi, nu în ultimul rând, locurile care au inspirat o serie de regizori în realizarea mai multor filme istorice ori documentare, iată numai câteva din atributele ce fac din aceste 
perimetre veritabile oaze de frumuseţe.
Aici, liniştea locurilor este tulburată doar de susurul Sohodolului sau al Şuşiţei Verzi ori cascadele de mici dimensiuni ce le formează între toaiele de pe văi, culminând cu locuri unde apa sclipeşte diamantin sub razele soarelui, locuri în care după cum vă spuneam au fost filmate secvenţe şi chiar filme româneşti legate de istoria acestor locuri.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor
