În Duminica a 14-a după Rusalii; Ap. 2 Corinteni 1, 21-24; 2, 1-4; Ev. Matei 22, 1-14 (Pilda nunții fiului de împărat); glas 5, voscr.3, textul Evangheliei care se citeşte la Sfânta Liturghie aduce în atenție lucrarea mântuirii pe care Dumnezeu a făcut-o în lume prin Fiul său Iisus Hristos, Acela pe Care este Mirele Bisericii. Deci, Dumnezeu Îi face nuntă Fiului Său și îi invită la această nuntă pe oameni, însă, unii s-au împotrivit, alții au motivat lipsa lor prin alte preocupări lumești, trecătoare și refuzul acestora de a se prezenta este explicit și cu trimiteri clare, subiect și predicat: „Împărăţia Cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său”, de aceea, știm cu toții ce presupune evenimentul organizării unei nunți, cu mare pregătire, cea a unui fiu de împărat. Pentru că în vremuri aproape de cele pe care le trăim și noi, protocoalele depășesc aproape imaginabilul și este de presupus că, și atunci, ca și acum, un astfel de moment presupune o pregătire minuțioasă! Iar, dacă Împărăția se aseamănă cu nunta, Împăratul organizator e, de bună seamă, Tatăl, iar, Mirele este Fiul. Iată, deci că cei chemați inițial sunt cei din poporul ales, mesagerii sunt prorocii, pe care, unii îi batjocoresc, alții îi ignoră, alții îi ucid și în acest fel se ajunge la chemarea universală unde există tâlcuirea unor anumite standard acceptate. Căci, asemenea celor strânși de pe drumuri și din piețe, și noi suntem chemați la nunta Fiului de Împărat, fiindcă, Cina este Euharistia, invitația e universală, dar, e nevoie să ne păstrăm sufletul curat și să-l purificăm prin rugăciunea pocăinței, să ne îmbrăcăm cu haina smereniei, să ne garnisim cu parfumul faptelor bune și cu cel al rugăciunii, pentru că în acest fel, vom aduce bucurie Împăratului și Îi vom alunga suferința pricinuită de cei care I-au refuzat ospitalitatea într-un moment atât de important precum nunta Fiului Său! Pentru că Dumnezeu ne invită, buni și răi, ca în casa nunții să avem haina nunții pe noi, haina cea curată, cu care vom sta înaintea Preaînaltului la nunta Fiului Său Iisus Hristos!
,,Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu”!
Așadar, Evanghelia Duminicii a 14-a după Rusalii continuă această idee a Mântuitorului, prin Chemarea la Nuntă, care a fost adresată poporului ales, dar care a fost respinsă de acesta, după care a fost adresată neamurilor, adică oamenilor buni și răi de la răspântiile drumurilor, tuturor acelora pe care i-au găsit slujitorii, și pe care i-au chemat ca să umple casa nunții. Poate că aceia suntem și noi, creștinii, Biserica dintre neamuri care a fost chemată la ospățul Mirelui! În acest fel, s-a umplut casa nunții cu oaspeți, iar, după tradiție, există o cameră la intrare în care fiecare nuntaș își lăsa hainele sale, un fel de garderobă, de unde își poate lua și o haină de nuntă. Dar s-a întâmplat ca unul dintre cei invitați să treacă pe lângă acea garderobă și să intre în sala nunții cu hainele lui murdare sau nepotrivite pentru nuntă. Sfinții Părinți ne spun că această haină de nuntă reprezintă pregătirea noastră, faptele credinței noastre cu care ne înveșmântăm inima ca să poată fi vrednică a sta la masa Ospățului ceresc. Iar, Textul Sfintei Evanghelii este edificator întru susținerea celor subliniate astfel: «Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le: Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă! Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis. Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă! Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi!» (Ev. Matei 22, 1-14), așa că e bine să ne rugăm lui Dumnezeu ca să fim dintre cei care, poate puțini aleși, să gustăm din juncii îngrășați, tăiați și jertfiți, care înseamnă jertfele sfinților încununate cu jertfa lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne invită, buni și răi, ca în casa nunții să avem haina nunții pe noi, haina cea curată, cu care vom sta înaintea Preaînaltului la nunta Fiului Său Iisus Hristos!
,,Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”!
Cu certitudine, chemarea de a veni la Nunta Fiului de Împărat o avem prin har, o avem în dar din partea lui Dumnezeu și aceasta noi am primit-o la botez, când am fost primiți la Nunta Mielului, la ospățul liturgic al Împărăției cerești. Este nevoie ca întotdeauna, din partea noastră să fie o schimbare a hainelor, o înnoire a omului celui dinăuntru și aceasta nu a făcut-o unul din cei care erau la masă atunci, iar, Stăpânul, intrând la urmă, s-a uitat la fiecare, așa cum se uită Dumnezeu la fiecare dintre noi care suntem în biserică mereu, așa cum s-ar uita la inima noastră, la modul cum am venit în biserică, cum stăm la acest ospăț al Fiului Împăratului, la ospățul liturgic ce se oferă înaintea noastră. Pentru că fiecare Sfântă Liturghie este o nuntă a Fiului lui Dumnezeu Care Își dăruiește Însuși trupul Său spre hrană nouă! Prin urmare, chemarea pe care o avem de a veni la biserică, sunetul clopotului înseamnă: veniți la nuntă! Acesta este darul lui Dumnezeu și fiecare suntem datori ca, venind la nunta aceasta, venind în casa aceasta a nunții, să venim cu o inimă nouă, cu o inimă curată, cu o haină nouă pe care să o îmbrăcăm lepădând-o pe cea veche și pătată de unsoarea păcatului! Constatăm că unul dintre cei veniți, nu a avut această haină și stăpânul i-a zis: prietene, pentru ce stai aici fără haină de nuntă? Oare, dacă s-ar uita Dumnezeu la noi, ar zice cuiva: prietene sau prietenă, ce cauți aici fără haină de nuntă? Pentru că haina de nuntă înseamnă haina neprihănirii, haina sfințeniei, dorința de a sta la masă în Împărăția lui Dumnezeu, iar, hainele cele vechi, hainele cele murdare sunt hainele păcatului, hainele mâniei, hainele zavistiei, hainele certei, hainele îmbuibării, hainele lenevirii, hainele desfrânării, hainele clevetirii, hainele lepădării de Hristos, ale batjocoririi lui Hristos, haine pe care le purtăm atunci când Îl ignorăm pe Iisus Hristos, atunci când ne certăm unii cu alții, atunci când ne vorbim de rău, când furăm, când mințim și când facem orice fel de păcate. Acelea sunt hainele cele murdare ale noastre cu care, dacă venim în biserică fără să le lepădăm, Stăpânul ne observă și ne spune: ce cauți aici? Iar, noi am venit ca să stăm la masă și să ne bucurăm de Sfânta Împărtășanie, de darul lui Hristos, de Ospățul Nunții. Căci mulți sunt cei chemați, dar puțini, aleși, încheie Textul Sfintei Evanghelii, pentru că mulți sunt chemați la nuntă, dar puțini sunt aleși să rămână la ospățul nunții. O asemenea Taină este ascunsă ochilor noștri, iar, dacă suntem cu toții chemați la ospățul nunții, toți să rămânem în biserică până la sfârșit, căci, Dumnezeu ne invită, buni și răi, ca în casa nunții să avem haina nunții pe noi, haina cea curată, cu care vom sta înaintea Preaînaltului la nunta Fiului Său Iisus Hristos!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, scriitor bisericesc
