Bordura sudică a masivelor Parîng şi Vulcan este formată, în majoritate, din calcare supuse proceselor de carstificare. Pe aceste locuri, apele meteorice precum şi cele din râuri, lucrând neîntrerupt milioane de ani, au creat forme şi fenomene carstice de o frumuseţe şi un pitoresc aparte.
Dintre acestea, putem aminti Cheile Olteţului cu a lor Peșteră Polovragi, cea mai lungă cavitate din Oltenia şi a cincea din ţară unde explorarea galeriilor subacvatice a fost făcută şi este continuată de GEES București, Cheile Galbenului cu Peştera Muierilor, prima cavitate electrificată şi amenajată pentru vizitare din ţară şi urme ale locuirii acesteia cu foarte mult timp în urmă, pentru ca trecând de cealaltă parte a Jiului, ce în porţiunea grandiosului său 
defileu se constituie astăzi în cel mai nou parc naţional al României, să menţionăm Cheile Sohodolului cu a sa multitudine de peşteri şi avene dintre care două deţin recorduri naţionale în materie, câmpurile de lapiezuri şi depozitele de terra-rossa, raritaţi la nivel european precum şi un curios şi încă cercetat în totalitate fenomen de difluenţă subterană în peştera Gîrla Vacii.
Tot pe aceste locuri se mai păstrează urme ale locuirii de către oamenii preistorici a unor cavități (pesterile Popii şi Cioarei), enigme care nici în ziua de azi nu au fost complet elucidate (Inelul de Piatră al Sohodolului) şi legătura sa cu pesterile Pîrlajului şi Laptelui aflate pe creasta estică a Sohodolului, precum şi perimetrele Şuşiţa Verde şi Şuşiţa Seacă, fiecare dintre ele cu particularităţile sale, cu o cunoscută circulație subterană a apei prin carst, circulație favorizată de condiţiile specifice existente în zonă.
Pentru cei interesaţi, Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri, avene şi alte fenomene carstice (peste 2000) care sunt grupate în mai multe perimetre speologice. Mulţi dintre cei care vizitează aceste obiective ori pur şi simplu se află în vecinătate cu ocazia unor sărbători ori nedei, lasă în urma lor mizerie; să nu mai punem la socoteală intervenţiile ce se fac la maşini cu prilejul ieşirii la iarbă verde.
Toate acestea, împreună cu activităţile necontrolate ale localnicilor care, nu de puţine ori, consideră zonele carstice un fel de depozite pentru gunoiul din gospodării, cu toate că în ultimul timp s-a intensificat campania de conştientizare la nivel local şi în mass-media, se pot constitui în focare de poluare a perimetrelor carstice şi nu numai dacă luăm în considerare şi apa care circulă prin carstul zonelor și care, de multe ori, este folosită de oameni şi animale
Astfel, din decantarea cunoştinţelor se poate afirma că ar fi necesară instaurarea unor perimetre de protecţie hidrogeologică care să cuprindă suprafeţe terestre ce asigură păstrarea condiţiilor naturale de circulaţie a apei în subteran.
O propunere făcută de cei care străbat zonele mai sus menţionate pentru practicarea alpinismului, escaladei, speologiei şi, de ce nu, a fotografiei montane ori speologice ar fi interzicerea campării turiştilor în zonele de intrare şi ieşire la suprafaţă a apelor carstice pentru a se evita pe cât posibil poluările accidentale făcute cu voie sau fără de aceştia.
Având în vedere că perimetrele carstice sunt dintre cele mai vizitate obiective turistice din judeţul nostru cu toate consecinţele legate de degradarea peisajului ambiental, printr-un turism civilizat în deplină armonie cu mediul ambiant aceste zone de o frumuseţe aparte vor putea continua să ne încânte şi pe viitor, prin bogăţia fenomenelor carstice şi a diversităţii lor biologice.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor
