Luni, 10 februarie 2025, s-au împlinit 106 de ani de la naşterea Părintelui Iustin Pârvu, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ţării noastre, pe care mulţi îl numesc «duhovnicul neamului românesc», un sfânt al închisorilor comuniste, un credincios dăruit care şi-a consacrat întraga sa viaţă credinţei în Dumnezeu şi care s-a dovedit un mare iubitor al României. L-am cunoscut cu 15 ani n urmă, în anul 2010, cu trei ani înainte de a se înălţa la Domnul, iar, în memoria mea vie trăieşte ca un monah de excepţie, un cititor al vieţii noastre, duhul care te privea în ochi şi îţi citea cu atenţie gândurile! Voi relata în finalul articolului, revelaţia pe care am avut-o ca urmare a spuselor Părintelui duhovnic Iustin Pârvu! De aceea, pot spune că am încercat mereu ca să pătrund povestea de viaţă a acestui purtător de Duh, fost stareţ al Mănăstirii «Petru Vodă» din Neamţ, ctitorie a credinţei sale smerite, pe care l-aş vedea ca un viitor sfânt, pentru că la fel ca şi cei 16 noi sfinți români, părinți duhovnici și mărturisitori din secolul al XX lea, canonizaţi de curând, Părintele Iustin Pârvu merita o asemenea cinstire!
„Toți românii să se întoarcă în Țară! Niciun român să nu mai părăsească România!”
Părintele Iustin s-a născut, conform Registrului Matricol al Mănăstirii «Secu», la 10 februarie 1919, de ziua Sfântului Mare Mucenic Haralambie, în satul «Poiana Largului» (Petru Vodă), comuna Călugăreni şi care se numeşte acum Poiana Teiului, judeţul Neamţ, în familia unor români ortodocşi foarte evlavioşi, fiind botezat cu numele de Iosif. În situaţia în care zona Moldovei, în care s-a născut părintele, a fost şi este considerată «Athosul» României, datorită nenumăratelor mănăstiri şi a multor călugări sihaştri, fiindcă mama sa, Ana, îl ducea în duminici şi sărbători la mănăstirile «Durău», «Secu», «Sihăstria», «Neamţ», de tânăr a simţit o apropiere de credinţă şi o atracţie către viaţa duhovnicească. La vârsta de 17 ani, în 1936, tânărul intra la Mănăstirea «Durău», unde a întâlnit duhovnicii unei generaţii care moştenise o tradiţie spirituală puternică, monahi care iubeau valorile ortodoxe, care îşi dedicau viaţa pentru biserică, pentru neam şi familie, printre aceştia numărându-se: Părintele Pahomie, Părintele Domeţian, Părintele Irinarh sau Părintele Irimia Schivnicul. În anul 1937 a participat la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, după care va pleca la seminariile din Râmnicu-Vâlcea şi Roman. La 7 octombrie 1940 este tuns la monahism şi este hirotonit ierodiacon, iar în 20 august 1942 este hirotonit ieromonah. Între anii 1942-1944, Părintele Iustin Pârvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, până la Odesa, participând, împreună cu «Divizia 4 Vânători de Munte», la luptele din cel de-al doilea război mondial. Aşadar, să-l cinstim cu aleasă prețuire pe Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, ctitorul și duhovnicul celor două mânăstiri de la Petru Vodă, județul Neamț. Atât cât a fost în viață, părintele devenise un călăuzitor pentru miile și zecile de mii de credincioși care i-au trecut pragul chiliei, dovedinndu-se un sfătuitor, un îndrumător care sfătuia, spovedea, se ruga sau dădea binecuvântări până la 17 ore pe zi, pe bună dreptte fiind socotit un «stâlp» al Ortodoxiei și al românismului de care se loveau valurile agresive ale ecumenismului și secularizării moderne şi post-moderne!
,,Dacă noi primim acum cipul, ceilalţi de după noi vor primi liniştiţi pecetea”!
Aşa se face că în anul 2010, cu sprijinul unui Înalt Ierarh pe care îl preţuiesc la superlativ, am ajuns la chilia Părintelui Iustin Pârvu, care m-a ascultat cu multă atenţie în legătură cu situaţia deosebit de tensionată privitoare la procesul de partaj cu aşa-zisul frate Gogonea Constantin, proces care nu s-a încheiat nici în momentul de faţă datorită tergiversărilor instanţelor judecătoreşti! Două lucruri extraordinare mi-a mărturisit în cele din urmă Părintele Iustin Pârvu: faptul că pe sub casa mea curge ceva murdar, se scurg lucruri necurate datorită familei aşa-zisului frate! Am spus că într-adevăr, pe sub casa mea este canalul de scurgere al familiei lui Gogonea Constantin, dar, am rămas pur şi dsimplu surprins, cum de ştia Părintele de la o distanţă de câteva sute de kilometri, că ceva curge pe sub casa mea!! Cel de-al doilea lucru pe care mi l-a spus Părintele Iustin Pârvu se referea la faptul că părinţii mei au fost omorâţi cu «argint viu», deci, cu mercur, iar, discuţia pe acest subiect a fost amplă şi detaliată pe care nu o pot reda în totalitate datorită limitelor spaţiului publicistic. După ce am venit din Moldova, bineînţeles că am intrerupt canalizarea care trecea pe sub casa mea, iar, când m-am adresat pe un ton categoric şi reproşabil familiei aşa-zisului frate, pur şi simplu nu au scos o vorbă şi au plecat cu maşina spre casa socrului, aflată aproape de Parcul Mare din Ţicleni! Am redat acest aspect care îmi întunecă viaţa, pentru că povestea e mult mai amplă şi se corelează cu alte amănunte legate de procesul de partaj în care mă judec şi în momentul de faţă! Poate că voi avea posibilitatea să tipăresc o broşură în care voi putea detalia mai multe aspecte care privesc cele prezentate acum! Ca să revenim la Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, pot afirma că multe au fost minunile pe care le-a împlinit Dumnezeu prin Părintele Iustin, câtă vreme a trăit printre noi, dar multe sunt și cele care se fac la mormântul Sfinției sale, chiar și acum când se află în Cer! Având în vedere toate acestea, precum și tradițiile vechi de sute de ani, cu precădere din zona Moldovei, dar și din Țara Românească, rudele, ucenicii și credincioșii care îl iubesc și îl cinstesc pe vrednicul de pomenire Arhimandritul Iustin Pârvu, au solicitat deshumarea sa, cu ocazia împlinirii a 7 ani de la trecerea la Domnul, adică, în anul 2020, pentru a scoate la cercetare trupul Părintelui Iustin, iar în cazul în care se va dovedi că are sfinte moaște, deci, trup întreg sau oseminte cu caracteristici specifice sfinților, trebuie să i se acorde cinstea cuvenită, să fie așezate într-o raclă, într-un baldachin special amenajat pentru a fi expus spre închinare! Se vorbeşte despre faptul că unei rude apropiate, adică, unui nepot de-al său, i s-a arătat Părintele, spunându-i: „La 6 ani și jumătate să mă scoateți afară”, citat cu aproximație, iar alți credincioși l-au visat stând în afara mormântului și spunându-le să vină la el când au nevoie de ajutor. Un alt argument important este legat şi de faptul că la aniversarea a 100 de ani de la nașterea Părintelui Iustin (10 februarie 2019), în cadrul unui simpozion, Maica Stareță Iustina Bujor, de la Mânăstirea «Paltin – Petru Vodă», ctitorită tot de către același mare duhovnic, a mărturisit că i s-a arătat în vis părintele, apoi a văzut o mulțime uriașă de oameni purtând pe brațe sicriul cu moștele deshumate. Tot atunci, maica stareță a declarat că: „Foarte multă lume mă întreabă că la anul se fac șapte ani, dacă nu-l dezgropăm. Deci, foarte mulți!”, iar, în ceea ce privește tradițiile invocate acum, aducem în sprijinul celor afirmate lucrarea: «Înmormântarea la români: studiu etnografic» a Preotului Simion Florea Marian, publicată prima dată în 1892, care descrie amănunţit modul cum se face dezgroparea și îngrijirea osemintelor celor răposați de 3, 5 sau 7 ani, ca să nu mai spunem că la acestea se adaugă tradiția bisericească de deshumare și îngrijire a rămășițelor trupești sau a trupului întreg al celor dovediți a fi dăruiți de Dumnezeu cu duhul sfințeniei! În final, să spunem că foarte mulţi credincioși români care au auzit de Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, îl consideră un sfânt, iar de la sfinții cei mai mulți, dintre cei cunoscuți, ne-au rămas sfinte moaște, pentru ca Bunul Dumnezeu să ne arate exemple clare de îndumnezeire în trup, ca noi să le urmăm viața, pentru că mulţi sfinți vor să ne fie aproape și de ajutor prin intermediul moaștelor lor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
