Prin cartea sa cu titlul „Poenade”, apãrutã la Editura Prier, Drobeta Turnu Severin, în anul 2024, autoarea gorjeanã Monica Buţu îşi propune sã atragã cititorul („poe” + „nade”) şi sã-i inducã un anumit flux energetic, sã-i transmitã un mesaj cu rol modelator. Nu ştiu dacã poeta şi-a propus chiar nişte nade energetice dar cu siguranţã şi-a propus o puternicã şi subtilã atracţie. Acest flux energetic pare a face trimitere chiar la faimosul şarpe kundalini , respectiv acel flux energetic care face legãtura între minte şi trup, lucru sugerat de altfel şi de coperta cãrţii . Între floarea de lotus din desen şi titlul cãrţii existã un scris sinuos ca un şarpe iar culoarea coperţii este violet; violet este culoarea celei de-a şaptea chakre a corpului uman numitã şi sahasrara şi ea este chakra superioarã, a spiritului, fãcând legãtura între spiritul uman şi univers / cosmos. În acest context, poenadele Monicãi Buţu ar fi niste frumoase invitaţii ale autoarei cãrţii la meditaţii şi introspecţii cu scopul unor modificãri spirituale şi implicit atitudinal – comportamentale.
Deşi textul cãrţii face trimiteri tematice la textul biblic, versurile sunt originale, interpretate şi adaptate, metamorfozate sub focul / temperatura crescutã a emoţiilor şi experienţelor poetei. Faptul cã versurile nu sunt constrânse de canoanele literare clasice (rimã, ritm, mãsurã) i-a permis poetei Monica Buţu sã se joace şi sã inoveze dând cuvintelor semnificaţii noi, complexe şi profunde. Vibraţiile sunt delicate şi la note înalte. La pagina 94 a carţii, povestea Sfântului Andrei justificã parţial titlul cãrţii întrucât şi acesta a fost un pescar de oameni, primul pescar al românilor pe tãrâmul creştinismului. Pescuitul a devenit mai dificil pentru cã ,,Azi, peştele-i puţin / Nu ne mai trebuie obroace / Lumini se prind în ele / doar noaptea le desface .”Poeta îşi asumã aceastã misiune a continuãrii ,,pescuirii minunate” a românilor dar în cu totul alte condiţii şi cu alte aşteptãri pentru cã ,,Glasul de toacã nu se mai aude / şi clopotul, sub greul ger / a încremenit de rãutatea / rãzboaielor ce sunt sub cer.” Într-o lume desacralizatã, misiunea poetei nu este deloc uşoarã…
Între laic şi sacru / religios, poezia Monicãi Buţu urcã sinuos dar sigur poeta fiind conştientã cã Dumnezeu îi este aproape (,,Dar Tu mã aştepţi la capãtul cãderilor mele […] Tu ştii, Doamne ! Tu ştii cã te iubesc!”)
Prin creaţia sa, autoarea cãrţii se aproprie de Dumnezeu, Creatorul Universal, aspirând la tot ceea ce este mai frumos şi bun . Poenadele Monicãi Buţu vorbesc astfel, în opinia mea, despre douã urcuşuri, cel din plan personal, al ascensiunii spirituale proprii (urcuşul spre Înviere) şi un urcuş lucrativ pe care poeta şi l-a propus în lume cu cititorii prin opera sa (iluminare).
Devenirea autoarei este sinuoasã, ea evolueazã într-un singur plan („mergerea noastrã nu e tot una cu mersul timpului / e mereu înainte prin începuturi” ) intersectându-se pe parcus cu diverse personalitãţi celebre ale istoriei (Niezsche, Van Gogh, Eugen Ionescu, Paul Cezanne) faţã de care se analizeazã şi se corecteazã, chiar se cizeleazã . Liberul albitru este cel care îi dã ascensiunea spiritualã, modul de receptare a divinitãţii şi tipul de conexiune cu aceasta.
Ar mai fi de remarcat extraordinarele şi deloc întâmplãtoarele ilustraţii ale cãrţii semnate de prof. Raluca Elena Norocea care se pliazã foarte bine pe textul cãrţii . Faptul cã aceste ilustraţii sunt colorate diferit, în roşu, galben, albastru violet, verde, portocaliu şi indigo trimite cu gândul la ROGVAIV (curcubeu), formula opticã ce însumatã dã lumina. Curcubeul este cel care apare dupã ploaie şi înfrumuseţeazã cerul prin culorile sale strãlucitoare. Tot aşa gândurile, emoţiile şi experienţele umane înfrumuseţeazã vieţile oamenilor prin culorile lor care, în cele din urmã, ilumineazã mai mult sau mai puţin…
Albatrosul din versurile şi de pe coperta cãrţii (cu trimitere la mistica popularã, respectiv la pasãrea sufletului, prezentã şi la Brâncuşi) este sufletul poetei aflat în zbor, în ascensiune.
Îmi permit sã compar poezia Monicãi Buţu cu cea a unei alte poete contemporane, Alice Puiu, prin superioritate şi sobrietate, prin bogãţia semnificaţiilor şi prin trimiterile ezoterice dar este mai puţin încriptatã şi oarecum influenţatã de creştinism fiind mai accesibilã şi plãcutã cititorului.
Misiunea poetei se vrea vizibilã în poezia „Anotimp de cãrţi” (,,Simt poezia ca pe o cotiturã ,/ unde se întâlnesc orele / şi punctele cardinale / miezul zilei cu miezul nopţii”).
Prof. Mariana Bendou
Scriitor, critic şi promotor literar
