Într-o perioadă în care educaţia românească traversează adesea crize de identitate, există oameni care reuşesc să menţină vie credinţa în misiunea şcolii. Un astfel de om este profesorul Dumitru Dădălău, fost director al Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, o personalitate respectată în Gorj şi un nume asociat cu rigoarea, seriozitatea şi devotamentul faţă de generaţii întregi de elevi.
Figura profesorului depăşeşte graniţele unei simple cariere didactice. De peste 40 de ani el este unul din principalii martori şi cronicari ai evoluţiei învăţământului din zonă, iar acest rol i-a adus recunoaştere, nu doar în rândul colegilor ci şi în comunitatea gorjeană.
Pentru Dumitru Dădălău, şcoala nu a fost doar un loc de muncă ci adevărată vocaţie şi spaţiul în care s-a construit de-a lungul deceniilor destinul său profesional şi cultural. În istoria învăţământului gorjean există personalităţi care prin discreţia lor, prin efortul constant şi prin ataşamentul faţă de profesie devin repere ale unei comunităţi întregi.
Activitatea profesorului Dădălău se suprapune peste transformările majore ale învăţământului tehnic din regiune. Mătăsari, localitate strâns legată de minerit şi de dezvoltarea industrială a bazinului carbonifer Jilţ, a avut nevoie, în ultimele decenii, de instituţii capabile să formeze specialişti pregătiţi care să se adapteze unui domeniu în continuă schimbare. În acest context profesorul D. Dădălău s-a impus ca un conducător lucid, echilibrat, orientat spre stabilitate şi continuitate.
Putem menţiona că mandatul său de director s-a concretizat prin:
– modernizarea sistemului de învăţământ tehnic în raport cu cerinţele economice ale zonei;
– menţinerea tradiţiilor locale şcolare, fundamentate pe seriozitate, ordine şi responsabilitate;
– grija pentru corpul profesoral pe care l-a încurajat printr-o abordare cooperantă şi deschisă;
– apropierea de elevi, cu accent pe formarea personală, nu doar pe instruirea tehnică.
Această combinaţie de rigoare administrativă şi deschidere umană a consolidat prestigiul liceului, menţinându-l drept unul dintre pilonii educaţionali principali ai zonei.
Profesor. Manager. Mentor
Dincolo de funcţia de director, profesorul Dădălău a fost, înainte de orice, profesor, iar predarea, pentru el, însemna dialog, responsabilitate şi o exigenţă calmă, niciodată autoritară. Elevii săi îl evocă drept un dascăl cu tact, care ştia să explice, să transmită încredere şi să asculte. Colegii vorbesc despre dânsul ca despre o prezenţă discretă, constantă, un om pe care te puteai bizui în momente de schimbare sau de incertitudine.
Ca mentor, a inspirat generaţii de elevi să trateze meseria cu seriozitate şi respect, conştienţi că formarea tehnică solidă reprezintă fundamentul unei cariere durabile. De altfel, aş vrea să precizez că dascălii din neamul Dădălăilor au fost cadre didactice deosebite.
Cronicarul şcolii şi al comunităţii
Profesorul a semnat trei volume esenţiale pentru patrimomiul educaţional din Valea Jilţului şi din Gorj, apărute în anul 2025. Cea mai remarcabilă contribuţie culturală a profesorului Dădălău este, fără îndoială, activitatea sa editorială. Prin scrierile sale el transformă memoria colectivă a comunităţii într-un patrimoniu durabil, punând în lumină trecutul şi evoluţia instituţiilor educaţionale din Mătăsari.
1. „45 de ani de învăţământ liceal, postliceal şi profesional” este o lucrare ce reprezintă o radiografie amplă a devenirii unei instituţii şcolare în patru decenii şi jumătate. Cartea surprinde: modificările planurilor de învăţământ, profilurile şi specializările care au apărut şi dispărut în funcţie de cerinţele economice, portrete de profesori şi generaţii de elevi, momente de dumpănă şi etape de dezvoltare. Este, totodată, o mărturie despre capacitatea şcolii de a rezista în perioade de schimbare socială.
2. „130 de ani de învăţământ în Mătăsari” este o carte excepţională ce extinde perspectiva, oferind nu doar istoria liceului ci a întregii tradiţii educaţionale locale. Putem spune că este o lucrare de sinteză, construită din documente, amintiri, fotografii şi cronologii, un adevărat arc peste timp de la primele forme de organizare şcolară rurală până la instituţia modernă de astăzi.
3. „Murmurul Jilţului” este o lucrare cu valenţe memorialistice şi culturale, ce evocă spiritul unei comunităţi formată în jurul mineritului. Titlul său sugerează permanenţa, curgerea timpului şi vocea oamenilor simpli care au dat identitate zonei. În esenţă, cartea este o punte între istoria socială şi istoria efectivă a locului, între istorie şi păstrarea tradiţiilor localer.
Importanţa acestor lucrări pentru comunitate rezidă din faptul că ele nu reprezintă doar o colecţie de volume, ci un demers susţinut de recuperare a memoriei, de continuitate identitară şi de recunoaştere a rolului şcolii în dezvoltarea localităţii Mătăsari. Prin aceste cărţi profesorul Dumitru Dădălău a salvat de la uitare nume de profesori care au slujit şcoala cu devotament, momente esenţiale din evoluţia instituţiei, tradiţii educaţionale care alcătuiesc patrimoniul spiritual al zonei, poveştile minerilor şi ale familiilor acestora aflate în centrul culturii locale.
Aceste volume rămân instrumente de cercetare, documente de patrimoniu şi repere identitare. Moştenirea pe care profesorul o lasă comunităţii înseamnă a vorbi despre stabilitate şi profesionalism într-o perioadă plină de schimbări, înţelepciune administrativă care a păstrat şcoala pe un drum sigur, respect pentru tradiţie dublat de pasiune şi deschidere spre modernizare, memoria colectivă a comunităţii transpusă în cărţi ce rămân pentru generaţiile viitoare.
Profesorul Dumitru Dădălău este, în esenţă, un arhitect al culturii locale, un dascăl de excepţie al cărui nume se leagă profund de destinul şcolii din Mătăsari. Deşi pensionar, el reprezintă modelul educatorului care a înţeles menirea şcolii, care a văzut în educaţie nu doar o profesie ci şi un mod de a construi societatea. Prin activitatea sa didactică, managerială şi editorială, el a lăsat în urmă o moştenire solidă, o arhivă vie a evoluţiei unei comunităţi şi o confirmare a rolului pe care un om dedicat îl poate avea în definirea identităţii unei localităţi. Nu doar şcoala îl defineşte ci şi preocuparea pentru cultura locală. Prin volumele publicate a recuperat fragmente din identitatea zonei Jilţului care au cunoscut transformări rapide şi a surprins vibraţia unei comunităţi muncitoare, încercând să-i păstreze rădăcinile într-o lume în continuă mişcare.
Mircea Tutunaru
