Un concurs organizat de Spitalul Orășenesc Tg-Cărbunești pentru ocuparea a șapte posturi de asistent medical generalist debutant a stârnit un val de controverse și acuzații grave de nereguli și favoritisme. Cu 48 de candidați înscriși și o concurență acerbă la unele secții, rezultatele au fost cel puțin surprinzătoare: secțiile cu cea mai mare competiție – Radiologie și ORL – nu au avut niciun admis, iar la Obstetrică-Ginecologie niciun candidat nu a trecut baremul. În schimb, la Chirurgie, unde activează managerul spitalului, au fost admiși patru candidați din doisprezece, iar la Logrești, singura admisă este nora unei foste asistente. Candidații acuză posibile breșe în anonimizarea lucrărilor și intervenții suspecte ale membrilor comisiei. Mai mult, un subiect de examen a fost eliminat retroactiv, iar baremul de corectare a fost modificat după ce concurenții au susținut proba scrisă. Toate acestea alimentează suspiciunile că ,,a luat cine trebuie”, într-un sistem care pare să funcționeze după reguli proprii, netransparente și profund nedrepte.
Într-un colț aparent liniștit al județului Gorj, la Spitalul Orășenesc Tg-Cărbunești, s-a desfășurat recent un concurs pentru ocuparea a șapte posturi de asistent medical generalist debutant. Ce a urmat? Un adevărat thriller administrativ, condimentat cu suspiciuni, ironii și o doză sănătoasă de absurd birocratic. Dacă Kafka ar fi fost român și ar fi lucrat în sistemul sanitar, probabil ar fi scris exact despre asta.
Concurență acerbă, rezultate… suspecte
Pe scurt: 48 de candidați s-au înscris pentru cele 7 posturi disponibile. La Radiologie și ORL, concurența a fost de 9 pe un loc. Rezultatul? Niciunul nu a trecut mai departe. La Obstetrică-Ginecologie, din 7 înscriși, 3 au absentat, iar ceilalți 4 au reușit performanța de a nu trece baremul. Cel mai mare punctaj? 22,1. La Chirurgie, unde activează și managerul spitalului Sorin Florin Mehedințu, surpriză: 4 admiși din 12. Coincidență? Unii ar zice că nu prea. La Centrul de Sănătate Logrești, din 4 candidați, doar unul a fost admis, cu fix 51 de puncte. Ghici cine? Nora unei foste asistente decedate. Emoționant, dar și convenabil.
Bibliografie? Ce bibliografie?
Candidații au fost anunțați că trebuie să studieze o bibliografie anume. Doar că, la depunerea dosarelor, o doamnă de la Resurse Umane – cu atitudine de paznic de penitenciar și ton de sergent major – a declarat senin că nu are materialele. Nu le-a avut atunci, nu le-a avut nici mai târziu. Dar a avut timp să intre și să iasă din sala de examen de nenumărate ori, vorbind la telefon, în ciuda regulilor stricte care interzic acest lucru celor care fac parte din comisia de concurs.
Comisia invizibilă și subiectul fantomă
Comisia de concurs a fost, se pare, o entitate misterioasă. Niciun nume, nicio poză, doar decizii. Una dintre ele? Eliminarea unui subiect din examen, pe motiv că nu era în tematică. După ce candidații își împărțiseră timpul și efortul în funcție de cele cinci subiecte, unul a fost șters pur și simplu, așa, dintr-un condei. Baremul a fost refăcut, iar candidații au rămas cu ochii în soare și cu punctajele în aer.
Lipici de grădiniță și transparență opacă
Pentru a asigura anonimatul lucrărilor, s-a folosit lipici de copii. Da, acel lipici care se dezlipește mai ușor decât scuipiciu. Unii candidați susțin că lucrările puteau fi ușor desfăcute și identificate. Dar, hei, măcar a fost reciclabil.
Într-un rol demn de un film de comedie, soțul doamnei de la Resurse Umane a fost prezent ca observator. O observație… CE? Nu știm. A adus apă și cafea, apoi a dispărut.
Probabil să observe altceva, în altă parte. Strigătul unui candidat: ,,Am avut cea mai mare notă, dar am fost sub barem!” Una dintre participante a povestit, vizibil șocată, cum a obținut cea mai mare notă de pe secția unde a concurat, dar a fost declarată respinsă pentru că… baremul a fost mutat. Sau poate a fost teleportat. În orice caz, nu a mai fost acolo unde trebuia.
Concluzie? Sistemul sanitar românesc, în toată splendoarea lui
Ce rămâne după acest concurs? Gustul amar al unei competiții care pare mai degrabă o piesă de teatru absurd, în care rolurile principale sunt jucate de pile, relații și coincidențe convenabile.
Candidații au plecat cu frustrarea că ,,a luat cine trebuie”, iar spitalul a rămas cu imaginea șifonată a unei instituții care pare să fi uitat ce înseamnă transparența și meritocrația.
Dar, hei, măcar au lipici.
Claudiu Matei
