În Duminica a 27-a după Rusalii; Ap. Efeseni 6, 10-17; Ev. Luca 13, 10-17 (Tămăduirea femeii gârbove); glas 1, voscr.4, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, textul Sfintei Evanghelii ne prezintă o minune cu profunde înțelesuri duhovnicești și care are o strânsă legătură cu perioada Postului Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, Evanghelistul ne spune că femeia era vârstnică și că fusese chinuită de faptul de a fi fost gârbovă vreme de 18 ani. Mai știm și locul în care se petrec toate și beneficiem și de repere temporale: sâmbăta, în sinagogă, unde Iisus Hristos se găsea în exercițiul propovăduirii, atunci când o vede şi o cheamă spre a o elibera de suferință. La iudei, femeile stăteau în spatele locașului de cult, iar, femeia în suferinţă era greu de observat, ceea ce înseamnă că Domnul a căutat-o cu privirea. Ea era atât de obișnuită cu suferința şi chiar se resemnase. Acest lucru, n-a îndepărtat-o de credință, iar, consecința smereniei ei o va constitui vindecarea. Deci, Iisus Domnul va întinde mâinile asupra ei, va rosti cuvintele: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!” şi apoi ea se va îndrepta de spate, slăvindu-L pe Domnul. Se pare că evenimentul n-ar fi stârnit atât de multe discuții, dacă nu s-ar fi petrecut sâmbăta, şi nu oriunde, ci, în sinagogă, iar, în acest context, mai marele lăcaşului de cult se va vedea silit ca să ia atitudine şi să mustre mulţimea prin cuvintele: „Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind, deci, într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!”, mai ales că acele cuvinte nu erau, în ciuda aparențelor, destinate oamenilor, ci Mântuitorului! Însă, replica va fi una imediată şi argumentată prin exemple din viața de zi cu zi! Fiul Lui Dumnezeu le va arăta celor din sinagogă faptul că fiecare dintre ei își duce animalul de povară la adăpătoare sâmbăta, iar, dacă acest lucru era îngăduit de Lege, în baza unui principiu simplu, al milei, e greu de înţeles motivul pentru care nu ar fi fost îngăduită vindecarea femeii gârbove, care avea credinţă şi care înaintea Domnului este un suflet de om cu mult mai prețios decât un animal de povară. Deci, mulțimea se domolește, iar liniștea se așterne peste toți cei de față. Femeia tămăduită poate să se bucure de cele întâmplate, fără teama de consecinţe! Poate că asemenea femeii gârbove, mulţi dintre noi suntem chemați la întâlnirea cu Domnul, iar, atunci când ezităm din pricina păcatelor sau a suferințelor care vin drept rezultate ale lor, avem posibilitatea de a privi în sus pentru a demonstra că avem curajul și puterea să nu ne lepădăm de credinţă, atunci când anumite greutăți vin să ne apese, iar, dacă Dumnezeu Îşi va pune mâinile asupra noastră, ne va dezlega de dureri și neputințe, va închide gurile cârcotașilor care vor contesta nevoia noastră de tămăduire, iar, Dumnezeu pune problema mântuirii, pentru că asemenea femeii gârbove, nimeni şi niciodată nu poate pune la îndoială dovada şi autenticitatea miracolului milostivirii!
,,Femeie, ești dezlegată de neputința ta!” (Luca 13,12).
Aşadar, în Duminica a 27-a după Rusalii, Sfântul Evanghelist Luca ne spune că, într-o sâmbătă, pe când Mântuitorul se afla într-o sinagogă, a văzut o femeie gârbovă, care de optsprezece ani stătea cu fața plecată spre pământ, iar, una dintre virtuțile acestei femei bolnave este că, deși nu putea să ridice privirea în sus, nici să vadă fețele oamenilor, era nelipsită din sinagogă şi venea permanent pentru a se ruga stăruitor și cu răbdare pentru ca Dumnezeu să vindece neputința sa! Iar, textul Evangheliei sună astfel: «În vremea aceea Iisus învăța într-una din sinagogi sâmbăta. Și, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: ,,Femeie, ești dezlegată de neputința ta”! Și Și-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulțimii: Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniți în aceste zile și vă vindecați, iar nu în ziua sâmbetei! Domnul însă i-a răspuns și a zis: ,,Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle și nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei”? Și, zicând El acestea, s-au rușinat toți cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele cele slăvite, săvârșite de Dânsul. (Ev. Luca 13, 10-17). Din lectura şi mai ales din audierea textului înţelegem că Iisus Hristos nu este nepăsător la suferința oamenilor, vindecând boala și dăruind sănătate sufletească și trupească, deci, văzând credința vie și smerită, cum este și cazul femeii gârbove, care îşi purta crucea sa în tăcere, sufletul ei era îndreptat spre cer, în stare de profundă rugăciune! Tocmai datorită smereniei sale, femeia gârbovă a fost cercetată de Dumnezeu şi îndată ce trupul său a fost vindecat, L-a preamărit pe Dumnezeu, devenind un exemplu pentru noi toți. Ea devine un adevărat model în această perioadă de pregătire pentru a-L primi pe Pruncul Iisus Hristos în peștera inimilor noastre, un model de credință puternică, de smerenie adâncă și de răbdare în suferință. Cu Bunăvoirea Lui Dumnezeu putem să ne încălzim sufletele prin rugăciune, prin post și prin milostenie, spovedindu-ne și unindu-ne unii cu alții prin Taina Sfântului Potir, pentru că în felul acesta, devenim tari în credință, ca să ne cultivăm smerenia, să dăruim milostenie celor aflați în nevoinţe, înmulțind rugăciunea și întărindu-ne răbdarea la vreme de încercare. Aflăm din Evanghelie că în cazul femeii gârbove, neputința ei, întoarcerea ei către cele pământești se manifestă în mod fizic, pentru că era pur și simplu cocoșată și privea spre cele de jos, dar, în cazul multora dintre noi, neputința aceasta de a privi spre cele de sus, spre cele cerești, spre cele dumnezeiești, spre cele duhovnicești, neputința de a trăi așa cum suntem chemați să trăim se traduce prin ceea ce astăzi lumea medicală numește depresie sau ceea ce părinții Bisericii numesc «akedie», pentru că în literatura duhovnicească, acest termen are un conținut mult mai larg decât în lumea psihologică. În concluzie, mesajul principal al Evangheliei Duminicii a 27-a după Rusalii este îndemnul la fapta milostivă, oferindu-ne drept pildă pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, care săvârșește binele fără ca să fie rugat, fără ca să I se ceară, fiindcă femeia gârbovă nu a cerut vindecare de la Domnul Iisus, ci, El din propria Sa Milostivire a chemat-o la Sine și i-a spus: ,,Femeie, ești dezlegată de neputința ta!” (Luca 13,12). Prin această pildă minunată, suntem chemaţi și noi să nu așteptăm ca să fim rugați stăruitor spre a face binele, ci, atunci când observăm că un om are nevoie de ajutorul nostru, să-l ajutăm din inițiativă proprie și fără a aștepta ceva răsplată în schimb! De câte ori avem pretenții şi așteptări de la ceilalți, mai întotdeauna apare întristarea, dar, de câte ori, în schimbul faptei noastre bune sau al iubirii noastre așteptăm recunoștință de la ceilalţi și dragoste, sunt toate șansele ca să fim nedumeriţi, fiindcă totul ține de modul cum înţelegem faptul că Dumnezeu pune problema mântuirii, pentru că asemenea femeii gârbove, nimeni şi niciodată nu poate pune la îndoială dovada şi autenticitatea miracolului milostivirii!
Profesor Vasile GOGONEA
