Ediția a XI-a
Recent, la Arhiepiscopia Râmnicului, în Sala «Episcop Iosif Gafton», cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. VARSANUFIE, s-au desfășurat lucrările celei de-a XI-a ediții a Memorialului DUMITRU BĂLAȘA – «Patriarhul de Drăgășani», acțiune de mare prestigiu cultural și ecleziastic la care și-au dat concursul: Forumul Cultural al Râmnicului, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul”, Fundația Ortodoxă Ieromonah Arsenie Boca, Federația Nostra Silva și Comuniunea Stăpânilor de Munți și Codri, Parohia Râureni.
După slujba de pomenire ce s-a ținut la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae”, a avut loc Colocviul „Preot Dumitru Bălașa – model de slujire a bisericii și neamului”, prefațat de frumoasa și exacta evocare a IPS Varsanufie, prin care au fost evidențiate meritele preotului cercetător Dumitru Bălașa atât pe tărâmul bisericii noastre, cât și pe plan științific, lucrările sale coagulând prețioase informații privind istoria daco-românilor de-a lungul veacurilor și avansând ipoteze foarte interesante.
Partea I a Memorialului (Cercetătorul slavist al Olteniei) a beneficiat de aportul prof. univ. dr. Dinică Ciobotea (Universitatea din Craiova), prof. dr. Toma Rădulescu (fost director al Muzeului de Istorie din Capitala Băniei) și prof. dr. Ion Soare, directorul revistei de cultură FORUM – V, editată de Forumul Cultural al Râmnicului, care au evidențiat activitatea de binecunoscut slavist a părintelui Dumitru Bălașa (membru marcant al Societății de Slavistică), materializată în atâtea cercetări de teren (între toate, lucrarea „Hronograful lui Dionisie Ecleziastul”, ca și studiul critic „Luptele pandurilor cu turcii pe Valea Oltului”, ambele apărute în Editura Academiei Române, rămân modele de valorificare culturală în ediție critică).
Partea a II-a, Cercetătorul daco-românității, a beneficiat de intervențiile scriitorilor Ioan St. Lazăr, Mihai Sporiș și gen. Ilie Gorjan, dar și de un moment inedit. Este vorba de lansarea cărții „Tradiții daco-române” a părintelui cercetător istoric Dumitru Bălașa, editată de Centrul Județean pentru Conservarea și Valorificarea Culturii Tradiționale Gorj (lector: Ion Cepoi, tehnoredactare: Luminița Tudorescu), care reproduce (inclusiv în facsimil) două studii mai puțin cunoscute de etno-folcloristică, prezentate de autor cu ani în urmă la unele simpozioane culturale de la Tg.-Jiu. Îngrijitorul lucrării: prof. dr. Zenovie Cârlugea, care a prezentat această carte și a dăruit participanților la Memorial un număr însemnat de exemplare. Gestul cultural prin care CJCPCT Gorj a venit în întâmpinarea Memorialului organizat sub egida Arhiepiscopiei 
Râmnicului s-a bucurat de o binemeritată apreciere și recunoaștere, sub semnul colaborării și cauzei culturale, căci părintele Dumitru Bălașa a fost, prin frecventele sale veniri în Gorj, un apropiat prieten și colaborator la varii acțiuni culturale desfășurate la Tg.-Jiu și în județ.
Sufletul organizării și moderatorul Memorialului (ca și la precedentele ediții) a fost preotul Nicolae State Burluși, el însuși un om de aleasă cultură și de binemeritată recunoaștere, în Arhiepiscopia Râmnicului, și, prin deplasările frecvente la românii de peste hotare, pe drept numit „un Badea Cârțan al zilelor noaste”. Reproducem mai jos Cuvântul înainte la lucrarea „TRADIȚII DACO-ROMÂNE”, a pr. cercetător istoric Dumitru Bălașa. (Al. REZUȘ)
*
RESTITUIRI – DUMITRU BĂLAȘA: „TRADIȚII DACO- ROMÂNE”
În Editura Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj (Tg.-Jiu, 2015) a văzut lumina tiparului o carte de „restituiri”, Tradiții daco-române, aparținând regretatului preot cercetător istoric Dumitru Bălașa (1911-2002). Prezent la multe manifestări culturale desfășurate în Gorj în anii de după Revoluția din decembrie 1989, părintele drăgășenean Dumitru Bălașa aducea cu sine imaginea unui împătimit cercetător al străvechimii noastre multimilenare în vatra străbună, cu accent pe ideea de „continuitate”. Lucrările sale, apărute în noul climat al 
libertății de opinie, au revoluționat dacologia, pe latura unei extinse documentări și a unor concluzii nu tocmai conforme cu tradiția cercetării noastre în domeniu. Toate aceste cărți în care s-a adunat o cercetare de amănunt, febrilă şi pasionantă, privind străvechimea multimilenară a traco-geto-dacilor, au apărut în ultimul deceniu de viață, într-un anotimp de scuturare a roadelor îndelung rumenite, în văpaia unei conştiinţe solare, zalmoxiene: De la Zamolxe la Iisus Hristos (Ed.,,Cuget Românesc’’, Birda, 1993), Ţara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei (Ed. ,,Kogaion’’, Buc.,1998 ; Ed. ,,Semne’’,Buc., 2001, ediţie revăzută şi întregită), Dacii de-a lungul mileniilor ( Ed. ,,Orfeu’’, 2000), Basmul romanizării. Dacii întemeietorii Romei (Ed. ,,Fundaţia Dor’’, Craiova, 1998), Marele atentat al Apusului papal împotriva independenţei Daco-românilor (Liga Română de Misiune Creştină, Cluj-Napoca, 1999) ș.a.
Ideea reconsiderării civilizaţiei geto-dace şi a rolului jucat de aceasta de-a lungul mileniilor e mai veche în cultura română şi ea vine să contracareze teoria excesivă a romanizării şi latinizării covârşitoare. Au îmbrăţişat-o, cu multă căldură, dar și cu unele rezerve încă de discutat și azi, cărturari de prestigiu, de la Petru Maior la Cezar Bolliac, Nicolae Densuşianu şi Vasile Pârvan, de la Eminescu la Haşdeu şi Iorga, sau, mai aproape de noi, de la C.S. Nicolăescu – Plopsor şi Vladimir Dumitrescu la Silvia Păun, Nicolae Copoiu, Constantin Daniel, Luca Manta, Paul Tonciulescu, Gabriel Gheorghe şi atâţia alţi cercetători de marcă ai străvechimii noastre multimilenare în vatra carpato-balcanică …
Chiar cercetători străini, precum Marija Gimbutas (din Los Angeles), belgianul Haral Hartman, italianul Marco Merlini sau sumerologul sovietic A. Kifişin au recunoscut preeminenţa a ceea ce îndeobşte s-a numit „Vechea Europă” faţă de alte civilizaţii şi 
culturi, cu mult înainte de infiltrarea popoarelor indo-europene…
Cercetarea cu metode ştiinţifice, de către specialişti din Occident (metoda cu „Carbon 14” ), a tăbliţelor ceramice descoperite la Tărtăria, pe Mureş, precum şi a altor asemănătoare descoperite la sud de Dunăre, în Balcani, duce la acea concluzie conform căreia Daco-România „este vatra a ceea ce am numit VECHEA EUROPĂ, o entitate culturală, cuprinsă între 6500 – 3500 î.e.n., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare, care a precedat societăţile indo-europene. Ea – conchide Marija Gimbutas (1921-1994) – precede cu câteva milenii pe cea sumeriană” (Civilizaţie şi cultură – Vestigii Preistorice în Sud-Estul European, Civilizatia Europei Stravechi, Editura Meridiane, Bucuresti, 1989).
*
TRADIȚII DACO-ROMÂNE, având ca lector de carte pe scriitorul Ion Cepoi, cuprinde două studii fundamentale de etno-folcloristică, străbătute de același fir logic al continuității în vatra străbună. Primul studiu, De la stâlpul dacic la Coloana lui Brâncuși, acreditează ideea conform căreia monumentul memorial de la Tg.-Jiu ar avea la origine „stâlpul dacic antropomorf”, care se punea la capul celui decedat de la început, crucea – simbol creștin – fiind adoptată ulterior în ritualul funebru al carpato-danubienilor. O seamă de fotografii apelând la bogata tradiție în domeniu, cu cercetări aplicate îndeosebi în localități din Oltenia, vin să susțină această idee a decodificării monumentului brâncușian de la Tg.-Jiu, conceput și ridicat în 1937, ca un omagiu adus eroilor căzuți în prima conflagrație mondială.
Al doilea studiu, De la ritul cultic zalmoxian la cel hristianic ortodox – continuitate perfectă, comentează obiceiurile și credințele străbune transmise până azi în mentalitatea populară, însoțind pe daco-români de la naștere până la moarte, precum: credința în zeul Soare la daco-români, ursătoarele sau ursitoarele, datul în grindă, tăiatul moțului, adusul apei la nuntă, primirea miresei de soacră, mort cu lumânare, statul de ceară al mortului, stâlpul mortului, adusul apei pentru cel mort și tămâiatul mortului 40 de zile, pomenile (daruri pentru cel mort), lumânările de ceară.
Studiile cercetătorului Dumitru Bălașa sunt însoțite de paginile olografe scanate cu multă grijă de realizatorul ediției, prof. dr. Zenovie Cârlugea, care semnează și o postfață consistentă, ce trece în revistă întreaga operă a omagiatului: Un împătimit dacolog: Preot cercetător Dumitru Bălașa (1911-2002).
Zenovie CÂRLUGEA
