Sărbătoare Arhierească, în Lavra Sfântului Nicodim de la Tismana, Gorj

Miercuri, 26 decembrie 2018, de Ziua Soborului Maicii Domnului, Mănăstirea Tismana, din judeţul Gorj, a îmbrăcat haine de sărbătoare duhovnicească la Hramul «Sfântului Cuv. Nicodim», când Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte: Preacuviosul Părinte Exarh, Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, Preacucernicul Părinte Protopop al Protopopiatului Tg. Jiu Nord, Pr. Marian Mărăcine şi Preacuviosul Părinte Vladimir Dorângă, Mare Eclesiarh al Catedralei Mitropolitane «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova, a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, după care, în prezenţa credincioşilor, în faţa bisericii mănăstirii s-a oficiat slujba de sfinţire a apei.

“În ascultare, Tatăl Cel ceresc Îl trimite pe Fiul Său în lume”
La sfârşitul slujbei euharistice, adresându-se credincioşilor, tuturor celor prezenţi, Mitropolitul Olteniei a detaliat o serie de învăţături privitoare la Marea Taină a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, deoarece întruparea Mântuitorului Iisus Hristos este permanent sărbătorită în biserica noastră, nu ca o amintire, ca o înaltă faptă în istoria lumii, ci, ca un praznic prezent, căci, noi, prin Mântuitorul Iisus Hristos, suntem alături de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, alături de magi, de păstorii din Betleem, de cei care au văzut steaua şi cei care s-au închinat Pruncului Mântuitor, Cel Care îi reface din temelii, pe strămoşii noştri şi pe toate neamurile, ca să nu mai fie niciodată robiţi de diavol, de moarte şi de stricăciune, pentru a ne dovedi tuturor că El este ascultător Tatălui ceresc, în sensul în care participă ca Fiu la Sfatul dumnezeiesc al Preasfintei Treimi, şi din veşnicie hotărăşte mântuirea noastră, iar în opinia Înaltului nostrum Ierarh: “Smerenia Lui Dumnezeu este altceva decât smerenia noastră. Noi avem nevoie de smerenie, ca să ne recunoaştem păcatele noastre, slăbiciunile şi greşelile noastre să le recunoaştem! Fiul Lui Dumnezeu Se smereşte, adică, acceptă să Se facă om ca şi noi. Dumnezeul Slavei, ia firea noastră, a omului, ca o smerenie înaltă şi desăvârşită a Cuvântului Lui Dumnezeu! Ia firea noastră slabă şi neputincioasă, se micşorează mai mult decât îngerii, deci, vine să Se facă om! Dar, pentru că S-a răstignit pentru noi, toţi îngerii din cer I Se închină, ca în numele Lui Hristos, tot genunchiul să se plece. Deci, pe de o parte, vedem ascultarea şi smerenia Lui Dumnezeu, iar, pe de altă parte, vedem înălţarea Lui, ceea ce înseamnă că deşi este Atotputernic şi plin de Slavă cerească, se face asemenea nouă, îşi acoperă strălucirea Sa dumnezeiască, pentru ca apoi să-Şi arate Slava sa prin Înviere, atunci când a strălucit în lumină cerească. El, încă de la Naştere, îşi arată Slava Sa, dar, cum El cuprinde în sine timpul şi îl sfinţeşte, vedem de la Naştere strălucirea şi dumnezeirea Sa. Ascultarea Fiului Lui Dumnezeu, pentru mântuirea noastră, este un lucru central, deosebit de important, pentru că în ascultare, Tatăl Cel ceresc Îl trimite pe Fiul Său în lume, iar Fiul ascultă şi merge în lume. Toată viaţa Sa, de la Naştere şi până la răstignire este marcată de ascultare, pentru că spune: «Am venit să fac Voia Tatălui Meu, Care M-a trimis!». Acestea ne artă că El este Fiul Tatălui, dar, în acelaşi timp, Îl iubeşte pe Tatăl, aşa cum îl iubeşte şi pe om. Ascultarea nu ar avea nici un sens, dacă nu ar fi în joc destinul lumii! Când vorbim despre acest atribut al Lui Dumnezeu, de a fi ascultător, trebuie să-l gândim în sensul iubirii Lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc” a subliniat ÎPS Părinte Mitropolit, dr. Irineu.

“Ascultarea este una dintre virtuţile esenţiale în viaţa bisericii”
În continuare, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre faptul că Mântuitorul Se arată un model al ascultării: «Fiţi ascultători mie, precum sunt şi Eu ascultător Tatălui Meu!». Că spune Sf. Ap Pavel: «Fiţi ascultători mie, aşa cum şi eu sunt ascultător Mântuitorului Hristos!». Ascultarea este una dintre virtuţile esenţiale în viaţa bisericii! Ascultăm Sfânta Evanghelie, ascultăm Cuvântulu Lui Dumnezeu, privim spre El şi Îl luăm ca model! Asemănarea noastră cu Mântuitorul Iisus Hristos se regăseşte în însăşi ascultarea Domnului. Iar, în felul acesta, suntem ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos, dacă avem urechile la cuvântul Lui. Că ne spune Mântuitorul: «Cine ascultă cuvintele mele şi le împlineşte pe ele, acela mă iubeşte şi voi veni la el şi voi locui la el cu Tatăl şi cu Duhul»! Maica Domnului este Fiica ascultării, prin excelenţă, cea care ascultă glasul Tatălui ceresc, cea care primeşte cuvintele Fiului ei şi le aşează în sufletul ei, ca ele să fie rod al rugăciunii, pentru că însuşi Cuvântul Lui Dumnezeu este rugăciune! Cuvântul Lui Dumnezeu rodeşte ca sămânţa în interiorul nostru, nu numai ca să ne dea credinţă, dar, să şi întărească cugetul nostru spre ascultare, să deschidă înţelepciunea noastră spre cuvântul Lui Dumnezeu! Numai cei ascultători ca Maica Domnului sunt cu adevărat iubiţi de către Tatăl cel ceresc, pentru că Milostivul, ne dă de fiecare dată nouă, posibilitatea să înţelegem Voia Sa cea sfântă! Aceasta ni se descoperă prin viaţa noastră personală, pentru că ascultarea şi experienţa duhovnicească reprezintă esenţialul vieţii noastre! Păstorul cel bun este cel care vorbeşte mereu despre Tatăl ceresc şi face să fie ascultători aceia care Îl iubesc, să fie împlinitori ai poruncilor”, a precizat Arhieria sa!

“Pentru Sfântul Nicodim, locul acesta este Betleemul”
În încheierea cuvântului său de învăţătură, Chiriarhul nostru a apreciat că Sfântul Nicodim este unul dintre cei mai mari ascultători ai Lui Dumnezeu şi împlinitori ai Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, fiind sfântul care pe toate cele sfinţitoare le-a îngemănat în viaţa sa, le-a adunat şi le-a păstrat în inima sa, le-a întărit prin rugăciune! “Rugăciunea este un cuvânt, o descoperire dumnezeiască, este «şoapta» Duhului Sfânt în interiorul existenţei noastre. Sfântul Nicodim a venit aici, după ce a «semănat» prin mai multe locuri cuvântul Lui Dumnezeu, viaţa călugărească, pentru ca toţi cei care vor să se mântuiască, să vină la cunoştinţa cea adevărată, la credinţa cea adevărată, la iubirea desăvârşită. Atât de mult a iubit poporul nostru, că şi-a arătat aici, toată viaţa lui, o dragoste desăvârşită pentru călugări şi pentru toţi cei care doreau să meargă pe calea mântuirii şi nimic nu şi-a pus în sufletul său şi în inima sa, decât să-L asculte pe Dumnezeu! Pentru Sfântul Nicodim, locul acesta este Betleemul! De aceea, sărbătoarea lui s-a aşezat imediat la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că el a căutat Betleemul, a căutat locul Naşterii Mântuitorului Hristos, ca şi el să se nască pentru Împărăţia cerului”, după care Mitropolitul Olteniei a încheiat cuvântul de învăţătură duhovnicească spunând: “Sfântul Nicodim, n-a mutat munţi, dar, a zidit sfinte mănăstiri ale sfintei noastre ortodoxii, iar cuvintele sale sunt izvorâte din credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos! Cel care crede că poate trăi fără ascultare, se înşeală şi în acest fel este înşelat şi de diavol! Numai în ascultare rodim, când ne consultăm unii cu alţii, când ne spovedim, când cerem duhovnicului nostru sfatul ca să ne mântuim, pentru că în momentul acela, înţelepciunea Lui Dumnezeu pune în inima credinciosului cuvântul adevărului, peste cuvântul celui care mărturiseşte păcatul. Cel care este iubitor de sine, iubitor de stăpânire, mândru, trufaş şi semeţ, nu numai că pierde darul Lui Dumnezeu, dar, pierde cel mai important lucru din viaţa noastră, acela care înseamnă mântuirea! Mântuirea este zidirea pe multă consfătuire, pe multă purtare de grijă şi în acelaşi timp pe dialog. Dacă noi stăm de vorbă cu Dumnezeu, şi Dumnezeu stă de vorbă cu noi, dacă noi cerem ascultare, duhovnicului nostru şi chiar ierarhului nostru, nu suntem aleşi pentru că am vrut noi, ci, suntem chemaţi ca să slujim «turmei Mântuitorului Iisus Hristos», cum spune Sf. Ap Pavel, iar această slujire se face prin ascultare, prin dăruire şi prin iubire! Rânduiala şi învăţătura Sf. Nicodim trebuiesc respectate fără ezitare, pentru că aceasta este Vocea Tatălui ceresc. Cel care nu ascultă vocea Tatălui ceesc, nu ascultă nici episcopul, nu ascultă nici vocea bisericii. Sfântul Nicodim este rugătorul nostru înaintea Lui Dumnezeu şi ne primeşte dacă îl ascultăm, iar pentru aceasta, trebuie să ne lepădăm de noi înşine. Lepădarea de sine este tocmai «cheia» consultării şi a dialogului cu Sf. Nicodim. Te-ai lepădat de cele pământeşti, de lucrurile trupeşti, atunci poţi să-L asculţi pe Dumnezeu şi poţi să primeşti Împărăţia Lui Dumnezeu! La călugărie ţi se spune: «Ascultă fiule sau fiică, glasul Lui Dumnezeu! La ce-ai venit aici?». «Pentru că doresc viaţă pustnicească, ascultătoare!». Acestea trebuie să pătrundă adânc în sufletul nostru şi să dorim mai mult decât orice în lumea aceasta, să dorim Împărăţia Lui Dumnezeu. Să nu ascultăm de părerile noastre, care sunt înşelăciune de la diavol! Diavolul se preface uneori în «îngerul luminii», dar, ne duce ca să ne cufundăm în adâncul iadului, când ne cufundăm în această «groapă» a morţii! Aşadar, Sfântul Nicodim să ne ajute să dobândim ascultarea cerească şi smerenia de care trebuie să fim pătrunşi întotdeauna, să ne însoţească, la fel cum ne însoţeşte Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here