Întârzierea adoptării bugetului de stat pentru 2026 nu este un simplu derapaj procedural, ci un factor de risc economic care afectează direct predictibilitatea fiscală și capacitatea de planificare a economiei românești. În absența unui cadru bugetar clar, deciziile de investiții sunt amânate, iar statul transmite un semnal de instabilitate într-un context regional și european deja complicat.
Guvernul condus de Ilie Bolojan se confruntă cu dificultăți evidente în interiorul coaliției, iar aceste tensiuni se reflectă în incapacitatea de a livra la timp principalul instrument de politică economică. Bugetul nu este doar o sumă de alocări, ci expresia unei strategii: ce sectoare sunt prioritizate, ce tip de creștere economică este urmărită și cum este gestionat echilibrul dintre consolidarea fiscală și dezvoltare.
Din informațiile disponibile, bugetul pe 2026 riscă să fie construit aproape exclusiv pe măsuri de austeritate. Controlul cheltuielilor este necesar, însă aplicarea austerității fără reforme structurale și fără un plan de stimulare a investițiilor poate avea efecte contraproductive. Reducerea deficitului prin tăieri generalizate limitează capacitatea statului de a susține infrastructura, industria și capitalul uman – exact acele domenii care generează creștere economică sustenabilă.
Lipsa bugetului afectează în mod direct administrațiile locale și companiile de stat, care operează într-un climat de incertitudine financiară. Proiectele de investiții sunt puse în așteptare, cofinanțările pentru fondurile europene sunt întârziate, iar impactul se propagă în economie prin reducerea activității în construcții, industrie și servicii conexe. Costul economic al amânării nu este imediat vizibil, dar se reflectă în dinamica PIB, în ocuparea forței de muncă și în veniturile fiscale viitoare.
Pentru mediul de afaceri și investitori, bugetul pe 2026 este un test de credibilitate. Piețele financiare și agențiile de rating evaluează nu doar nivelul deficitului, ci și capacitatea guvernului de a lua decizii coerente și la timp. Un buget întârziat și lipsit de viziune investițională poate crește percepția de risc și, implicit, costurile de finanțare ale statului român.
De la austeritate, la strategie economică
Soluția nu este abandonarea disciplinei fiscale, ci transformarea ei într-un instrument de dezvoltare. România are nevoie de un buget construit pe trei piloni economici clari: prioritizarea investițiilor publice cu efect de multiplicare ridicat, accelerarea absorbției fondurilor europene prin asigurarea cofinanțărilor și implementarea reformelor structurale care reduc cheltuielile ineficiente, nu și investițiile productive.
Un buget credibil pentru 2026 trebuie să ofere predictibilitate mediului de afaceri, să protejeze investițiile în infrastructură, educație și industrie și să transmită piețelor financiare un mesaj de stabilitate și responsabilitate. Consolidarea fiscală este necesară, dar ea trebuie să fie inteligentă, etapizată și corelată cu obiectivele de creștere economică.
În lipsa unei astfel de abordări, austeritatea riscă să devină un scop în sine, iar economia să plătească prețul indeciziei politice. Bugetul pe 2026 trebuie să fie mai mult decât un exercițiu contabil: trebuie să fie o strategie economică asumată.
Într-un context deja apăsător, în care atât oamenii de rând, cât și conducătorii instituțiilor publice se confruntă de luni bune cu efectele austerității impuse de Guvernul Bolojan, fiecare blocaj, fiecare întârziere sau lipsă de răspuns apasă și mai greu. Încrederea este fragilă, iar răbdarea, aproape de limită. Tocmai de aceea, dincolo de decizii administrative și proceduri, rămâne nevoia firească de dialog, asumare și soluții clare, care să redea oamenilor sentimentul de siguranță și certitudinea că nu sunt lăsați singuri într-o perioadă în care povara este deja prea mare.
Dragoș Ionică
