Aproximativ 1,7 miliarde de euro din fonduri europene destinate modernizării sectorului energetic au fost transformați în lei și plasați în depozite bancare. Oficial, statul vorbește despre dobânzi încasate și „management financiar prudent”. Neoficial, însă, vorbim despre bani care nu au ajuns acolo unde erau vitali: în investiții, în infrastructură energetică, în județe precum Gorjul.
Pentru Gorj, aceste fonduri nu reprezintă o linie într-un bilanț. Ele reprezintă viitorul energetic al județului. Într-un teritoriu în care minele se închid, termocentralele sunt scoase din funcțiune, iar alternativele întârzie să apară, fiecare euro trebuia să se transforme rapid în proiecte concrete: producție, stocare, reconversie profesională, industrie nouă. În schimb, banii au stat în conturi.
Mai grav este că dobânda obținută a fost sub nivelul inflației. Asta înseamnă că, dincolo de retorica oficială, statul nu a câștigat, ci a pierdut valoare reală. Cu alte cuvinte, banii pentru modernizarea energiei nu doar că nu au lucrat pentru Gorj, dar și-au pierdut din puterea economică. S-a pierdut timp. S-a pierdut valoare. S-au pierdut oportunități.
În timp ce Guvernul contabiliza dobânzi, Gorjul contabiliza plecări. Oameni care nu mai văd un viitor. AVEM comunități care se degradează, AVEM un județ întreg prins într-o tranziție fără tranziție, dar NU AVEM capacități serioase de stocare, NU AVEM proiecte majore pornite, NU AVEM șantiere, dar avem explicații. Multe explicații.
Responsabilitatea este politică și administrativă. Ministerul Energiei și Guvernul României au obligația nu doar să gestioneze bani, ci să livreze rezultate. Dacă proiectele nu sunt pregătite, dacă licitațiile întârzie, dacă administrația nu poate absorbi fonduri de asemenea dimensiuni, atunci problema este lipsa competenței și a asumării.
Fondurile europene pentru energie nu au fost create pentru a masca blocaje administrative sau pentru a genera câștiguri financiare marginale. Ele au fost gândite pentru a salva regiuni aflate în pragul colapsului economic. Gorjul este una dintre ele.
Întrebarea rămâne deschisă și incomodă: cine răspunde pentru faptul că 1,7 miliarde de euro, bani ai viitorului, au fost ținuți pe loc, pierzând valoare, în timp ce un județ întreg a fost lăsat să aștepte?
Pentru Gorj, această așteptare nu mai este o opțiune. Este deja un cost. Unul plătit zilnic.
Dragoș Ionică
