România trăiește o dramă tăcută, dar devastatoare: generații întregi de tineri sunt împinse spre dependența de jocuri de noroc, în timp ce statul reacționează lent, fragmentat și adesea timid. Nu vorbim despre un simplu viciu, ci despre un fenomen social care distruge familii, ruinează destine și sapă în liniștea a mii de părinți.
Semnalul de alarmă nu vine din statistici reci, ci din realitatea dureroasă trăită zilnic de oameni. Parlamentarii care au susținut noile măsuri de protecție spun clar: primesc constant mesaje de la părinți disperați, profesori îngrijorați și chiar copii care cer ajutor. Este, poate, unul dintre puținele cazuri în care presiunea societății a împins politicul să acționeze.
Datele sunt cutremurătoare. Aproximativ 14% dintre copii au recunoscut că au participat ilegal la jocuri de noroc pe bani, iar 7 din 10 văd frecvent reclame la pariuri și săli de joc. Aproape 40% spun că au prieteni implicați în astfel de activități. Aceste cifre nu descriu un fenomen marginal, ci o epidemie socială în plină expansiune.
În spatele acestor procente se află tragedii personale: adolescenți care ajung îndatorați înainte să devină majori, părinți care descoperă prea târziu că propriii copii au dezvoltat comportamente compulsive, familii distruse de disperare și rușine. Industria jocurilor de noroc nu vinde doar speranțe false — ea vinde dependență, anxietate și, adesea, ruină.
Este evident că protejarea copiilor trebuie să devină o prioritate națională reală, nu doar o promisiune politică. Măsurile recente — limitarea accesului tinerilor sub 21 de ani, restricționarea reclamelor și interzicerea promovării de către influenceri — sunt pași necesari. Dar ele nu sunt suficiente.
Statul trebuie să meargă mult mai departe. Este nevoie de controale reale, de sancțiuni dure, de programe serioase de prevenție în școli și de centre accesibile pentru tratarea dependențelor. În lipsa acestor măsuri, legile vor rămâne simple declarații de intenție, iar tragediile vor continua.
Mai presus de orice, trebuie să recunoaștem un adevăr simplu: copiii nu pot lupta singuri cu o industrie care investește miliarde în publicitate și manipulare. Ei au nevoie de protecția fermă a statului și de responsabilitatea unei societăți întregi.
Dragoș Ionică
