Într-o societate secularizată în care anatema păcatului se traduce prin manipulare mediatică digitalizată, prin minciună la nivel înalt şi prin ocultarea adevărului a cărui simplă rostire devine o provocare, dar, mai ales prin tentaţia mediocrităţilor de a deveni cât mai vizibile, putem spune că Duhul Sfânt are capacitatea unică de a ne conştientiza de starea noastră de fiinţe păcătoase, fiindcă Duhul acesta trezeşte în noi dorinţa de a-L primi pe Iisus şi de a primi iertarea şi milostivirea Sa. Numai Duhul Sfânt are puterea inegalabilă de a ne face biruitori şi de a ne ajuta să reflectăm dumnezeiescul caracter al Domnului Iisus Hristos. Totuşi, în pofida puterii Sale nemăsurate, oamenii slabi şi păcătoşi pot alege să I se împotrivească instantaneu, chiar dacă El nu ne forţează ca să-L primim. Pentru oamenii fără educaţie, păcatul devine foarte atrăgător, foarte tentant, prin distracţii şi prin petreceri deşănţate. Pentru că este foarte înşelător şi duce la moarte implacabilă, păcatul este diametral opus lui Dumnezeu, ca şi sfinţeniei şi bunătăţii Sale. Dar, oglindind această sfinţenie divină proniatoare, Duhul Sfânt Se opune păcatului sub toate formele lui şi ne ceartă când comitem păcatul şi când nu suntem dispuşi să renunţăm la el. În esenţa Sa, Duhul Sfânt este puternic, dar noi putem reprima influenţa Lui pozitivă şi ne putem opune Lui, trăind mai departe în păcatul firesc al fiinţei omeneşti. De aceea, Sfintele Evanghelii ne arată că există un singur păcat care nu poate fi iertat: hula împotriva Duhului Sfânt, iar, a huli înseamnă a defăima, a batjocori, a desconsidera ceva sau pe cineva! Deci, hula împotriva Duhului Sfânt este batjocorirea Lui Dumnezeu, şi aceasta nu înseamnă doar a înjura Duhul Sfânt, ci reprezintă batjocorirea lucrării Sale, a nu lua seama de lucrarea Duhului Sfânt în viața ta! Dar, pentru a înțelege mai bine problema, ar trebui să vedem care este rolul Duhului în viața creștinului, care este lucrarea lui, când trebuie să conștientizăm modul în care lucrează pentru a ne da seama cum putem ajunge să nesocotim lucrarea Duhului Sfânt.
,,Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”!
Hula împotriva Duhului Sfânt este un fel de cancer spiritual care se manifestă la fel ca și boala în sine, pentru că începe de la o celulă canceroasă care mai apoi se multiplică. La fel și hula împotriva Duhului Sfânt începe ca o simplă neluare în seamă a unei avertizări din partea Lui Dumnezeu, apoi devine obișnuință, până în clipa în care nu mai auzi deloc șoapta Duhului și astfel intervine împietrirea din pricina păcatului care te copleşeşte uşor! Să refelectăm, aşadar, la textul Evanghelic atât de minunat care spune: «Zis-a Domnul: ,,Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; iar cine nu adună cu Mine, risipeşte. De aceea vă spun vouă că orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta oa¬me¬ni¬lor. De va fi zis cineva vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar de va fi zis cineva împo¬triva Duhului Sfânt, nu se va ierta lui nici în veacul de acum, nici în cel viitor. Ori spuneţi că pomul este bun şi e bună şi roada lui ori spuneţi că pomul este rău şi este rea şi roada lui, căci după roadă se cunoaşte pomul. Pui de năpârci, cum aţi putea să grăiţi cele bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosinţa inimii grăieşte gura. Omul cel bun scoate cele bune din comoara cea bună a inimii sale; pe când omul cel rău, din comoara cea rea a inimii sale, scoate cele rele. Însă, vă spun că pentru orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală de el în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit”!» (Sf. Evanghelist Matei 12, 30 – 37), iar, textul de față este un text care trage semnalul de alarmă, deoarece, fiecare dintre noi știm că prin jerfa Fiului lui Dumnezeu, avem parte de iertarea păcatele noastre și de mântuire, dar, în momentul în care citim un astfel de text, ar fi bine ca să ne dea de gândit, pentru că e vorba despre ceva care nu mai pot fi iertat, și aceasta este hula împotriva Duhului Sfânt. Posibilitatea ca fiinţele umane slabe, create de Dumnezeu şi dependente de El, să se poată împotrivi lucrării Duhului Sfânt şi harului divin, poate că ne uimeşte, însă, Dumnezeu Atotputernic, nu ne obligă la nimic şi ne permite să alegem liber, deoarece ne respectă deciziile! El ne-a făcut fiinţe libere, ne-a înzestrat cu capacitatea de a lua decizii morale, de a alege viaţa sau moartea, binele sau răul, frumosul sau urâtul, adevărul sau falsul, pentru a fi conştienţi de darul sacru pe care l-am primit!
,,Iar cine nu adună cu Mine, risipeşte”!
Perspectiva «blasfemiei sau păcatului împotriva Duhului Sfânt» este menţionată în Noul Testament de către Sf. Ev. Marcu 3:22-30 şi de către Sf. Ev. Matei 12:22-32, mai ales că termenul de «blasfemie» exprimă în acest caz, blestemarea Lui Dumnezeu sau prezentarea lui Dumnezeu voit degradantă. La fel şi în cazul asocierii unor lucruri rele cu Dumnezeu, ori negarea unor lucruri bune pe care ar trebui să I le atribuim Tatălui Ceresc. În cazul acesta, termenul de «blasfemie», totuşi, este unul specific, şi este numit de către Sf. Ev. Matei 12:31 ca «hula împotriva Duhului Sfânt», pe când în 12:31-32, fariseilor, deşi le fuseseră prezentate mărturii incontestabile ale faptului că Iisus făcuse minuni prin puterea Duhului Sfânt, totuşi, ei au considerat că Iisus Hristos ar fi fost stăpânit de un demon, cu toate că Domnul Iisus a fost foarte precis în a arăta prin ce anume au comis ei «hulă împotriva Duhului Sfânt». Deci, acest gen de blasfemie este susţinut de către persoane care Îl acuză pe Iisus Hristos că ar fi sau ar fi fost posedat de demoni în loc de a fi acţionat în plinătatea Duhului Sfânt. Mai există şi alte modalităţi prin care se poate ajunge la blasfemie împotriva Duhului Sfânt, însă acest tip de blasfemie este cel care nu va fi iertat! Ca un fel de concluzie, hula împotriva Duhului Sfânt nu poate fi repetată astăzi, pentru că Iisus Hristos nu mai este fizic pe pământ, ci stă la dreapta lui Dumnezeu şi nimeni nu poate depune mărturie că Fiul Dumnezeului Tată ar fi făcut o anume minune prin prezenţa Sa fizică, folosindu-se de puterea lui Satan şi nu de cea a Duhului Sfânt. Cu toate că astăzi nu se poate huli împotriva Duhului Sfânt, trebuie totuşi să ţinem cont de faptul că starea continuă de necredincioşie conduce o persoană către păcatul care nu poate fi iertat. Nu există iertare pentru o persoana care moare în necredinţă! Respingerea continuă a îndemnurilor Duhului Sfânt de a ne pune credinţa în Iisus Hristos constituie o blasfemie care nu poate fi iertată. Aminteşte-ţi ce este scris în Ioan 3:16: ,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”, iar, singura situaţie în care cineva nu ar putea fi iertat este aceea că persoana respectivă nu reprezintă nicidecum pe oricine care cred în Fiul Lui Dumnezeu! Fiecare dintre noi este răspunzător pentru deciziile personale, dar, are şi o responsabilitate colectivă, de a-i încuraja pe alţii să fie credincioşi, să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu şi să rămână aproape de Iisus, pentru că persoanele rătăcite se împotrivesc Duhului Sfânt, când se opun Cuvântului lui Dumnezeu, nesocotind mesajul profeţilor Săi! Din punct de vedere pastoral-misionar, trebuie să învățăm cu toții din păcatul hulei Duhului Sfânt, a păcatului de neiertat, chiar dacă poate fi privită ca o veste bună spusa că orice păcat poate fi iertat, cu excepția unuia singur! În fruntea păcatelor grele, Sfânta Biserică le aminteşte că sunt: mân¬dria, iu¬bi¬rea de argint, desfrânarea, pizma, lăcomia, mânia şi lenea, dar, pe lângă acestea sunt semnalate şi păcatele împotriva Duhului Sfânt, ca fiind păcatele strigătoare la cer. Desigur, acest lucru implică faptul că oricine își face griji cu privire la comiterea acestui păcat suprem al hulei împotriva Duhului Sfânt, va crede că este departe de el, dar, îngrijorarea cu privire la păcatul de neiertat poate fi tocmai un semn al lucrării Duhului Sfânt şi toţi cei care sunt vinovați de acest păcat sunt probabil atât de pierduți, încât această învățătură nu îi va alarma până la exasperare, dacă fiecare păcătos va avea îndurarea Lui Iisus Hristos!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
