25.2 C
Târgu Jiu
luni, 3 august 2026

Postul «Adormirii Maicii Domnului» e un timp duhovnicesc – ,,Măreşte, sufletul meu, pe Domnul! Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale”!

2

Anul acesta, Postul «Adormirii Maicii Domnului» a început vineri, 31 iulie, și se încheie pe 14 august, cu o zi înaintea marelui praznic închinat Fecioarei Maria şi Născătoarei de Dumnezeu, iar, dacă acest post este precedat de ziua de miercuri sau vineri, care sunt zile de post, începe cu o zi mai devreme, aşa cum este cazul şi anul acesta. Deşi, este considerat unul dintre cele mai aspre posturi de peste an, rânduiala bisericească permite o singură zi cu dezlegare la pește, untdelemn și vin, iar, dezlegarea la anumite alimente este acordată în funcție de importanța sărbătorilor religioase din perioada postului. În baza rânduielii ortodoxe, acest post este unul fix de două săptămâni, ultima zi de post fiind 14 august, el pregătindu-ne pentru Sărbătoarea «Adormirii Maicii Domnului», când noi, creştinii ortodocşi, prăznuim trecerea din lumea aceasta a Născătoarei de Dumnezeu, Preasfânta Fecioară Maria. În esenţă, Postul «Adormirii Maicii Domnului», cunoscut în popor și sub denumirea de Postul «Sfintei Marii» sau al «Sântămăriei», este un post care îi pregătește pe creștini pentru cele două mari sărbători ale lunii august: «Schimbarea la Față» (6 august) și «Adormirea Maicii Domnului» (15 august), de aceea, fiind instituit de către Biserică în cinstea Maicii Domnului, acest post îi îndeamnă pe credincioşi să urmeze exemplul de rugăciune, smerenie şi curăţie al Născătoarei de Dumnezeu, mai ales că în această perioadă este recomandată citirea zilnică a «Paraclisului Maicii Domnului» şi a altor rugăciuni închinate Fecioarei Maria.

„Luând Fecioara iertăciune” de la toţi, „s-a culcat pe pat şi şi-a aşezat preacuratul său trup precum a dorit!
Sinaxarul ne prezintă faptul că, „luând Fecioara iertăciune” de la toţi, „s-a culcat pe pat şi şi-a aşezat preacuratul său trup precum a dorit; şi a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica ei vieţuire, şi i-a umplut pe toţi de binecuvântarea ei. Şi, aşa, în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul”, după care Sfinţii Apostoli au îngropat trupul «Născătoarei de Dumnezeu» în «Ghetsimani» şi timp de trei zile au privegheat în rugăciune, „auzind neîncetat glasuri îngereşti” de alean şi mângâiere. Dar, în cea de-a treia zi a venit Apostolul Toma, care nu a ajuns la înmormântarea Maicii Domnului şi a cerut să i se deschidă mormântul ca să vadă trupul adormit al «Preasfintei Născătoare de Dumnezeu», şi când au deschis, toţi s-au minunat aflând că este gol mormântul de îngropăciune al Maicii Domnului. În mormânt au găsit doar giulgiul rămas ca mângâiere pentru Apostoli şi credincioşi, dar şi „mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu” în Împărăţia cerurilor. Începutul Postului «Adormirii Maicii Domnului» este în secolul al V-lea după Hristos, când se dezvoltă cultul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe fondul hotărârilor dogmatice mariologice de la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes, din anul 431, iar, dacă la început durata postului era de o singură zi, pe 6 august, pentru că în zona Antiohiei, creștinii posteau o singură zi (6 august), alții posteau mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim), deci, în răsărit, creştinii posteau în luna august, și de aceea postul era numit și Postul lui August, alții în septembrie, pe când cei din Apus, aşa cum fac până azi, unii nu postesc deloc, socotind că sărbătoarea «Adormirii» este o zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la zbuciumata viaţă pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit! Totuşi, uniformizarea Postului «Adormirii Maicii Domnului» s-a făcut în secolul al XII-lea la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghis, când s-a oficializat şi a rămas valabil până astăzi, ca acest post să fie ţinut timp de două săptămâni, la începutul lunii august. Merită precizat că în perioada acestui post, avem şi Sărbătoarea «Schimbării la Faţă» a Domnului, care este marcată de profunde conotaţii isihaste, deoarece, călugării, prin asceza postului unită cu rugăciunea, vor să ajungă din timpul vieţii acesteia la vederea luminii de pe Muntele «Tabor», în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a arătat Apostolilor Slava Sa dumnezeiască! De asemenea, Postul «Adormirii Maicii Domnului» este un timp duhovnicesc în care suntem chemaţi să urmăm modelul de ascultare şi de credinţă al Sfintei Fecioare Maria şi nu trebuie să uităm exemplul de pace şi bucurie sfântă pe care ni-l oferă Maica Domnului, căreia ne rugăm: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”, toţi cei care-i slăvim cu cinste numele sfânt!

,,Şi, aşa, în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul”!
Aceste zile de post smerit, ne amintesc la toţi de virtuţile și de darurile Maicii Domnului, dar şi de postul pe care însăși Născătoarea de Dumnezeu l-a ţinut înainte de mutarea ei din această viaţă. Despre acest lucru aflăm tot din sinaxarul de la slujba Utreniei din ziua praznicului, unde se spune că, înainte de a trece la cele veşnice, Maica Domnului a petrecut câteva zile în rugăciune și post, după care: „S-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se dădeau către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite”, aşa cum specifică narativul sinaxarului. Semnificaţia «Adormirii Maicii Domnului«», în tra¬diția liturgică, dar și în evlavia populară, se dovedeşte relevantă, mai ales că denumirea sărbătorii, «Paștile de vară», păstrată din strămoși, adeverește întrutotul locul celebrării sale în viața Bisericii, aceasta fiind ziua în care Fecioara Maria, izvorul vieții, se mută la Viața veşnică. Drept urmare, Sărbătoarea «Adormirii Maicii Domnului» este cea mai cunoscută zi de preacinstire închinată «Preasfintei Fecioare» din tot anul liturgic și de aceea, în mod normal, Biserica a rânduit o perioadă de postire întru întâmpinarea praznicului. Începem, așadar, un nou urcuș duhovnicesc, o altă «pedagogie» a pocăinței și recunoștinței, mai ales că prin cele două săptămâni de ajunare, ne pregătim pentru binecuvântata zi când cea care a născut Viața trece prin moarte, înviată apoi și înălțată cu trupul la Cer de către Fiul ei preaiubit, ca să se bucure de nesfârșita lumină și fericire a vieții veșnice! Atât de frumoasă și necesară este această postire, care nu trebuie să fie numai la bucătărie, ci, mai ales în sufletul omului, aşa cum spune Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie Boca, pentru că ne aminteşte de sublimele virtuți ale Fecioarei Maria, celei pline de har, dar și de postul cu care ea însăși s-a pregătit pentru ceasul despărțirii de această lume, pentru reîntâlnirea cu Dumnezeu-Omul, Cel născut dintr-însa. Asemenea celorlalte perioade de ajunare de peste an, Postul «Adormirii Maicii Domnului» a cunoscut un parcurs îndelungat până a ajuns la forma și durata de astăzi, iar, ca să lămurim problema modului de postire, trebuie să facem apel şi la sfintele canoane și la celelalte prevederi tipiconale prezente în învățătura Bisericii. Astfel, în cartea «Tipicul cel Mare şi Învăţătura pentru posturi», din Ceaslovul Mare, se prevăd următoarele reguli de postire: lunea, miercurea şi vinerea se ajunează până la Ceasul al IX-lea din zi (aprox. orele 15.00-16.00), când se consumă mâncare uscată, marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. «Pravila Mare» dă dezlegare la vin şi untdelemn şi pentru zilele de marţi şi joi, iar, la 6 august, când sărbătorim «Schimbarea la Faţă» a Mântuitorului Iisus Hristos, în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin, pentru că este pricinuitoare de lumină! În decursul Postului «Adormirii Maicii Domnului», ca o rânduială specială, de-a lungul întregului post, se impune săvârșirea celor două «Paraclise» ale Maicii Domnului, similitudine între rânduielile ajunării din postul Maicii Domnului şi al Sfintelor Paști, ceea ce înseamnă că la acest aspect se refereau bătrânii evlavioși, atunci când afirmau că postul «Sfintei Mării» este rupt din Postul Mare
Profesor dr.Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.