Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat date privind structura și efectivele Securității în ultimul an al regimului Ceaușescu.
În județul Gorj, Securitatea avea 98 de cadre la 24 septembrie 1988. Dintre acestea, 17 erau femei, iar 81 erau bărbați, potrivit documentelor păstrate în arhivele CNSAS.
Cu un efectiv de aproape 100 de persoane, structura din Gorj se situa sub media de aproximativ 132 de cadre înregistrată în cele 40 de inspectorate județene. Dimensiunea aparatului diferea însă considerabil de la un județ la altul, în funcție de importanța economică, strategică sau geografică a zonei.
Cele mai numeroase structuri teritoriale funcționau în Constanța, cu 285 de cadre, Timiș – 271, Prahova – 261, Cluj – 251 și Brașov – 212. La polul opus se aflau Covasna, cu 73 de cadre, Ialomița și Sălaj, cu câte 76, și Călărași, cu 78.
În județele industriale, activitatea informativă viza în special întreprinderile și obiectivele economice considerate strategice. În zonele de frontieră, atenția era îndreptată și către circulația persoanelor și contactele cu străinătatea.
De exemplu, la Iași, unde erau 182 de cadre, erau monitorizate atât frontiera estică, cât și mediul universitar.
În Hunedoara, cu 184 de cadre, un punct important îl reprezenta Valea Jiului și riscul protestelor și grevelor miniere, în timp ce Aradul, care avea 154 de cadre, era considerat un nod important de tranzit feroviar și rutier către Occident.
Cum era organizat sistemul
La nivel național, Departamentul Securității Statului avea în total 14.629 de angajați. Aparatul era împărțit între structura centrală din București, Trupele de Securitate și serviciile teritoriale.
Aparatul central număra 6.023 de cadre și concentra principalele activități de informații, contraspionaj, filaj și interceptare. Direcția a IV-a, specializată în contrainformații militare, avea 1.022 de cadre, Unitatea Specială „F”, destinată filajului, 745, iar USLA, Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă, 772 de cadre.
Trupele de Securitate aveau 2.737 de cadre și reprezentau componenta militarizată a sistemului, cu atribuții de infanterie, pază a unor obiective speciale și intervenție în cazul unor revolte populare. Comandamentul se afla în București, iar batalioanele și regimentele erau dislocate în mai multe zone ale țării. Structurile teritoriale din cele 40 de județe și din Securitatea Municipiului București însumau 5.869 de cadre. În această structură funcționau compartimente pentru informații interne, supravegherea economică, contraspionaj, interceptări, filaj și controlul corespondenței.
Cifrele generale includ și aproximativ 1.200 de angajați civili, fără grad militar. Aceștia lucrau ca tehnicieni, muncitori în atelierele de întreținere a tehnicii operative, șoferi, specialiști în telecomunicații, personal administrativ, secretare și dactilografe.
17 femei în structura Securității din Gorj
Documentele permit și o analiză a structurii pe sexe. Din cei 98 de angajați ai Securității din Gorj, 17 erau femei, reprezentând aproximativ 17,30% din efectiv.
La nivel național, Departamentul Securității Statului avea 2.297 de femei, adică 15,70% din total. Dintre acestea, 954 lucrau în aparatul central, 1.089 în structurile teritoriale și 254 în Trupele de Securitate.
Accesul femeilor la funcțiile de conducere era extrem de redus. În întregul aparat al Securității erau consemnate doar 22 de femei în funcții de conducere, dintre care 11 în structurile centrale și 11 în teritoriu. În Trupele de Securitate nu era înregistrată nicio femeie într-o asemenea funcție.
Cifrele din documentele din 1988 arată dimensiunea aparatului represiv existent în România cu puțin înainte de prăbușirea regimului comunist.
