Sistemul Energetic Național a fost făcut aproape praf de către cei care au generat politicile publice în domeniu. Iar politicile publice nu trebuie să fie făcute în favoarea unor actori de pe piața de energie, indiferent cât de puternici ar fi, ci în favoarea funcționării corecte a sistemului și a unui preț suportabil de către beneficiari, consumatori casnici, industrie și chiar instituții publice și private.
Și nu este vorba de vreun sistem netransparent sau ocult, ci de Sistemul Energetic Național, care ar trebui să fie guvernat de legi clare și principii sănătoase, precum independența energetică, siguranța energetică, producția proprie și altele similare.
Nu este cazul, pentru că, în ultimii cinci ani, au fost luate decizii controversate care au avantajat anumiți actori de pe piața de energie și au generat dezechilibre pe care le putem constata cu toții și care se rezumă la următoarele elemente: dependență energetică, lipsă de siguranță energetică, deficit energetic, dezechilibre majore între cerere și ofertă, lipsa capacităților de stocare, lipsa investițiilor finalizate, închiderea haotică a unor capacități de producție într-o perioadă cu deficit de energie și, nu în ultimul rând, prețuri mari la energie.
Toate acestea sunt pe spezele populației, pentru că, așa cum se cunoaște, în final, populația plătește pentru greșelile politicienilor nepricepuți sau pentru „greșelile” politicienilor pricepuți să facă legi pentru grupurile de interese din domeniu.
Problema este că legile nu trebuie să fie făcute pentru grupuri, ci pentru toată lumea. Nimeni nu ar trebui să fie favorizat. Trebuie să fie generat un echilibru, iar cei mulți să fie beneficiarii politicilor publice.
Constituția zice așa:
1. Articolul 47 – Nivelul de trai
„Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.”
2. Articolul 135 – Economia
Există și o prevedere foarte importantă în zona economică. La articolul 135, alineatul (2), litera f), Constituția prevede că statul trebuie să asigure:
„crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții”.
Nu pare că este cazul. Mai ales că, în ultimii ani, statul, prin reprezentanții săi, a dus în cap Sistemul Energetic Național.
Avem energie ziua, când arde soarele, și nu mai avem noaptea, când nu mai este soare. Pare destul de simplu, dar și ciudat că parcurile fotovoltaice de energie solară nu au fost prevăzute cu unități de stocare și s-au aprobat zeci de mii de megawați în fotovoltaic fără să existe obligativitatea stocării.
Așa cum au procedat bulgarii. Nici nu le mai trebuie parcuri fotovoltaice. Le-au făcut românii. Bulgarii doar importă ieftin de la noi și ne revând scump după ora 19:00, când prețul energiei crește exponențial în România, pentru că se intră în deficit de producție.
Acesta poate ajunge de la câteva sute de megawați la câteva mii de megawați, în funcție de nivelul consumului. Iar consumul va trece de 9.000 de MW la iarnă, iar deficitul estimat va fi de peste 3.000 de MW. De unde îi vom lua? De la bulgari, de la sârbi, de la unguri și chiar de la ucrainenii aflați în stare de război.
Concluzia pare logică în contextul dat: cea mai scumpă energie este cea pe care nu o ai.
