S-ar putea ca afirmația mea din titlu, cum că este posibil să avem o toamnă timpurie și scurtă, să nu se adeverească. Dar dacă…? Deci cred că este mai bine să fim pregătiți, chiar și numai informațional, pentru o astfel de toamnă. Proverbul „să-ți faci – iarna car și vara sanie” are o foarte mare importanță pentru fermieri. Anii agricoli nu încep sau se sfârșesc fix la o dată, ci se suprapun chiar pe durata unor luni de zile. Bazele viitorului an agricol se pun pe vremea când majoritatea recoltelor anului în curs sunt în faza de strângere, sau chiar încă nefinalizate. În legumicultură și culturi de câmp acestea se pun chiar de prin septembrie, așa cum este cazul însămânțărilor și plantărilor de toamnă. De fapt pentru aceste lucrări se efectuează aratul chiar din august. Așadar, să ne pregătim și să efectuăm de pe acum arătura de vară pentru însămânțările de toamnă. De regulă această lucrare se efectuează pe parcelele care au fost cultivate cu cereale păioase sau alte culturi care eliberează terenul vara. Oricare ar fi acestea, înainte de arat se impune eliberarea terenului de resturile vegetale, fie prin extragerea acestora din teren, fie prin tocarea lor în vederea încorporării sub brazdă. Desigur, cea mai bună metodă este cea de încorporare în sol în vederea îmbunătățirii fertilității acestuia. Aceasta este posibilă doar dacă resturile vegetale ale culturilor anterioare nu sunt utile în alte scopuri. Paiele cerealelor păioase pot foarte bine să fie tocate cu combina în procesul de recoltare, dar dacă aceasta nu s-a făcut, ele, fie trebuie scoase din teren, fie mărunțite prin trecere repetată cu discul pe terenul uscat. Se recomandă administrarea peste acestea înainte de arat a 15 – 20 kg de azot s a / ha pentru a cataliza, grăbi, nitrificarea, descompunerea, lor în sol de către bacteriile nitrificatoare. În acest sens, cel mai potrivit sortiment de îngrășăminte chimice sunt complexele tip 16.48.00, în doză de 200 kg produs comercial pe hectar, urmată imediat de arătura adâncă de 20 – 25 cm, în vederea însămânțării culturilor păioase din această toamnă.
Este total contraindicată arătura peste brazdele de paie căci, deși poate la suprafață lasă aspectul unei lucrări uniforme și frumoase, în adâncime se află multe ghemotoace de paie care vor deveni toxice pentru noua recoltă.
Cine nu a văzut de nenumărate ori benzi galbene care desenează, în noile semănături, corect traseul combinei când a recoltat cereala premergătoare? Pe aceste benzi plantele rămân în urmă cu vegetația și dau recolte mult mai slabe, dacă dau cumva, căci, deși „pâinea este trupul lui Iisus Hristos”, grâul este totuși o plantă criminală, care își otrăvește confrații în sol. Așa se explică și reglarea automată a densității la aceste culturi. Este clar efectul neridicării paielor din teren, care, prin procesul de nitrificare a lor, dezvoltă căldură, substanțe toxice și mucegaiuri, care afectează foarte puternic negativ noile plante aflate pe acele locuri. Zonele vecine au plantele normal dezvoltate căci, au fost încorporate aici cantități reduse de paie și descompunerea lor nu este periculoasă pentru noile culturi. Și dacă paiele au fost și ne tocate, de combine sau de mașinile de tocat resturi vegetale, atunci avem cu adevărat o problemă ce poate fi socotită… „de premiul întâi, cu coroniță!!!”.
I-am fost prieten scump. De aceea m-a vândut. Ion VELICAN
Această arătură trebuie efectuată începând din a doua jumătate a lunii august, știut fiind că e necesar să treacă minimum două – trei săptămâni până la pregătirea patului germinativ în vederea înființării noii culturi, dar nici prea mult timp, căci duce la tasarea și îmburuienarea terenului. Problema este cu totul alta atunci când în terenul nostru este un puternic atac de viermi sârmă. În acest caz se impune trecerea la culturi de primăvară, prășitoare, care permit aplicarea la pregătitul patului germinativ de insecticide ca Sinoratox 5 G, Sintogril, Grilosan etc, și încorporarea lor în sol, sub disc. Dacă nu se administrează astfel de produse chimice se poate recurge la cultivarea timp de 2 – 3 ani consecutiv de sorg pentru boabe, care îndepărtează viermii din sol, și apoi, timp de câțiva ani consecutiv cultivarea altor culturi prășitoare și nu a culturilor în rânduri dese. Viermii sârmă sunt dăunători extrem de periculoși și de rezistenți, și numai printr-un complex de măsuri pot fi stârpiți. Solul argilos, umed și pârloaga sau monocultura exagerată de cereale păioase sau alte culturi în rânduri dese, sunt condiții optime pentru evoluția acestor dăunători. La o intensitate nedorită, ei pot compromite total culturile în care au apărut, mai ales pe cele în rânduri rare, prășitoare. Înlocuirea porumbului pentru boabe cu sorgul pentru boabe este o măsură benefică pentru zona noastră.
Boabele de sorg – sunt practic identice cu cele de porumb, din punct de vedere al compoziției chimice, și deci, pot înlocui cu succes pe cele de porumb. Desigur, sunt reticențe din partea fermierilor la această schimbare, așa cum au fost și la introducerea culturii triticale în locul grâului, timpul însă va lucra în favoarea ei. Dacă ținem cont și de faptul că resturile vegetale de sorg boabe sunt net superioare nutritiv cocenilor de porumb, avem un argument suplimentar în favoarea înlocuirii porumbului, căci, și așa acesta nu are condiții optime de cultură în Gorj, pe când sorgul e mai potrivit. În cazul că se intenționează cultivarea anul viitor de culturi de primăvară, recomandăm, după eliberarea terenului de resturile vegetale ale premergătoarei, prin metodele descrise anterior, dezmiriștirea printr-o arătură superficială, la 10 – 12 cm adâncime, și apoi, mai târziu în toamnă, arătura adevărată, la 20 – 25 cm adâncime. În Gorj sunt foarte puține și foarte mici parcelele de teren unde adâncimea arăturii de toamnă poate fi mai mare de 25 cm. De regulă acestea sunt amplasate în luncile râurilor mai mari.
Pentru rezultate bune, din toate punctele de vedere, în culturile de câmp, ca și în celelalte ramuri ale agriculturii, cam o treime din reușită sau eșec se datorează rasei. Ca de obicei în toate cazurile, eu vă recomand cu insistență cultivarea de soiuri românești. Și asta nu tocmai din exces de patriotism, ci mai degrabă din pur raționament tehnic. Culturile și animalele străine nu pot, n-au cum, să fie mai bine adaptate la condițiile de cultură și trai specifice țării noastre. De altfel, chiar și străinii recunosc superioritatea soiurilor de plante de cultură și raselor de animale domestice românești, cel puțin din punct de vedere calitativ, față de ale lor, care au fost excesiv industrializate, desigur în favoarea cantității, însă în detrimentul calității. Procedați, încă de la începutul acestei luni, la achiziționarea semințelor și a materialului săditor specific, pentru a nu ajunge în situația de a cumpăra ceea ce a mai rămas prin magazii de la alții, mai bine informați și mai bine intenționați, care le-au refuzat, și / sau, chiar mai rău, să fiți nevoiți a semăna sau planta „din pătul”. Asta ar fi chiar mai păgubos decât a cumpăra și folosi sămânță străină. Structura sortimentală a semințelor și materialului săditor trebuie să fie dictată de pretențiile și posibilitățile fermierilor, și nu de interesele comercianților, nu de puține ori meschine, fără alte gânduri decât cele de îmbogățire peste noapte și cu cât mai puțin efort.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
- 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
- 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
- 3 – Pomicultură – ediția 2022
- 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon: 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acesta, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane, dar și numai unu ar fi fost suficient, în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi, care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului și, cel mai rău, fără să anunțe apicultorii de acesta.
Legea 383/2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli.
Apărând albinele, de fapt, ne apărăm pe noi înșine.
Așadar:
Cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp ori grădină, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele pe care le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
