Vânătorii de munte reprezintă o armă de elită în Forțele Terestre Române, cu o tradiție de peste un secol.
Înființarea vânătorilor de munte în armata română s-a făcut cu întârziere față de alte puteri militare europene, mai ales dacă ținem seama de faptul că o importantă porțiune de graniță a României acelor timpuri era reprezentată de lanțul carpatic. Trupele de vânători de munte ale armatei române au fost înființate la 3 noiembrie 1916, în timpul Primului Război Mondial, și au reprezentat, încă de la începuturi, o specialitate de elită.Trupele de vânători de munte au fost, dintotdeauna, o forță foarte bine pregătită. Începând cu toamna anului 1916, luptătorii din aceste trupe s-au dovedit foarte eficienți și capabili în a-și îndeplini misiunea de apărare a țării atât în timpul Primului, cât și în cel de-Al Doilea Război Mondial. Prin curajul, priceperea și puterea de sacrificiu au demonstrat că sunt capabili să asigure securitatea poporului român prin îndeplinirea, la standarde înalte, a misiunilor pentru care au fost create. Ulterior, pe timpul campaniei din 1918, Corpul Vânătorilor de Munte a fost cunoscut sub numele de Batalionul de Vânători. Convinși de eficiența vânătorilor de munte, antrenați pentru lupta în mediul montan, în 1940 erau gata patru brigăzi de munte, care vor intra în luptă în 1941 și vor fi transformate în divizii în aprilie 1942. Au luptat din greu între 1941 și 1945, apoi sovieticii cotropitori le-au desființat, de frică, la fel cum au făcut și cu unitățile de blindate.
Unitățile de vânători de munte au fost reînființate în anii ’60 și au continuat să rămână trupe de elită ale României, lucru dovedit și în teatrele de operațiuni, inclusiv în Afganistan.
Batalionul 39 Vânători de Munte „Jiu” – un reper în evoluția vânătorilor de munte
Unitatea militară de vânători de munte din Gorj a luat ființă în anul 1969, în Garnizoana Târgu Jiu, și a făcut parte din Brigada 4 Vânători de Munte „Posada – Curtea de Argeș”.
Prin înființarea acestei structuri militare se întregea, astfel, capacitatea de apărare a Carpaților Meridionali. La 19 octombrie 1969, prin comandantul de atunci, lt. col. Ion Vonica, și locțiitorul său, tânărul maior Ion Bărbulescu, batalionul avea să primească Drapelul de Luptă, iar în anul 1974, în semn de prețuire și de recunoștință a generațiilor pentru eroismul în luptele purtate pe aceste locuri și în Defileul Jiului, în Primul Război Mondial, Batalionul 39 VM a primit denumirea de „Jiu”. De aici încolo, istoria militară consemnează la loc de cinste rolul Batalionului 39 VM. Într-o succintă prezentare făcută de către dl general de brigadă (r) Ion Bărbulescu, am aflat că, la conducerea Batalionului, în perioada mai 1969 – noiembrie 1970, s-a aflat lt. col. Ion Vonica, alături de care au mai activat la formarea și închegarea unității de luptă și apărare: mr. Ion Bărbulescu, lt. col. Vitorio Delevedova, mr. Gh. Dănău, mr. Octavian Mancu, mr. Arșanu Eugenie, mr. Radu Sebastian, cpt. Grigore Găman, lt. maj. Marius Popescu, lt. maj. medic Ilie Chiriță, locotenenții Marian Avramescu, Vasile Chiriac, Sebastian Cambrea, C-tin Ilina, Ghe. Tolea ș.a. După 1990, batalionul intră în subordinea Bg. 7 V.M. „Burebista” din Petroșani și, ulterior, din 1998, în cadrul Corpului 1 Armată, în 2001. În istoria sa semicentenară, comanda Batalionului a fost asigurată, pe rând, de către: lt. col. Vitorio Deledova, mr. Octavian Mancu, lt. maj. Marius Popescu, cpt. Vasile Popa, cpt. Marian Avramescu (în perioada 1987–1997), lt. col. Emilian Mihalache (1997–august 1998), col. Ion Apostol (1998–2001).
În luna iunie 2001, după 32 de ani de activitate neîntreruptă pe altarul pregătirii militare și al apărării patriei, Batalionul 39 Vânători de Munte „Jiu” se desființează, ca urmare a Programului de restructurare și reorganizare al Armatei Române. Cadrele militare sunt repartizate la alte structuri din garnizoane. Maiorul Emanuel Bărbulescu și căpitanul Radu Constantin aveau să predea, în ziua de 16 august 2001, Drapelul de Luptă al Batalionului 39 Vânători de Munte „Jiu” la Muzeul Militar Central din București. Ca un paradox sau o parabolă peste timp, tatăl maiorului Emanuel Bărbulescu – pe atunci, în urmă cu 32 de ani, maiorul Ion Bărbulescu – primea Drapelul de Luptă… Au trecut, de atunci, 56 de ani: 32 de ani de pregătire, de instrucție, de formare profesională, de perfecționare, de rezultate pe măsura instruirii în nobila, sacra și sfânta misiune de apărare a patriei, a pământului sfânt și a poporului. 24 de ani de continuitate a spiritului Vânătorilor de Munte prin activitățile desfășurate de către cadrele militare în rezervă și în retragere din Filiala Gorj „General Ioan Culcer”. Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii mutați din garnizoană, ca urmare a nivelului de pregătire, au încadrat funcții în diferite structuri militare din cadrul unor unități de învățământ militar, mari unități și structuri de conducere ale Forțelor Terestre. Demersul nostru se dorește un omagiu, precum și un elogiu adus tuturor cadrelor militare și personalului contractual civil care și-au desfășurat activitatea în cadrul acestei unități militare emblematice pentru ARMATA Română și dragă județului Gorj. La mulți ani și multă sănătate tuturor!
A consemnat Mugurel Petrescu
