Județul Gorj deține un potențial turistic de excepție reprezentat printre altele de un cadru natural pitoresc ce cuprinde o zonă colinară, dealurile submontane precum și masivele muntoase ce fac parte din grupa Carpaților Meridionali.
Existența în aceste locuri a unor roci rezistente, cum ar fi granitele și șisturile cristaline, împreună cu altele mai puțin rezistente (rocile calcaroase), a creat o multitudine de forme și fenomene naturale, dintre care cele mai spectaculoase sunt cheile, văile și culoarele formate în stâncă. Unele sunt obiective de interes turistic județean, iar altele, printr-o serie de superlative pe care le dețin, sunt de importanță națională.
Pe aceste locuri s-au format, prin modelarea reliefului, platformele de eroziune Gornovița, Borăscu și Râul Șes, care au favorizat de-a lungul vremii dezvoltarea comunităților umane. Fie că sunt amplasate în zonele submontane ori montane, aceste comunități își pot trăi astăzi o nouă viață prin dezvoltarea fără precedent a turismului și promovarea obiectivelor de interes local.
Pe partea sudică a perimetrului montan gorjean au fost create condiții favorabile dezvoltării turismului și agroturismului, cea mai ecologică formă de turism, atât în sezonul estival, cât și în cel hibernal. Totuși, pentru cei ce se încumetă să străbată unul ori mai multe perimetre montane gorjene – și nu numai – vara sau iarna, o serie de recomandări decantate din experiența mai multor generații de iubitori ai naturii ar fi de folos.
Un cunoscut montaniard transmitea, cu mult timp în urmă, câteva învățăminte pentru cei care doreau să practice sporturile montane. Câteva dintre acestea sunt deosebit de importante și își păstrează și în zilele noastre mesajul:
– Să nu pleci niciodată într-o ascensiune pentru care nu te-ai pregătit și să nu pierzi din vedere că trebuie să fii mai tare ca muntele.
– Alege totdeauna un itinerar realizabil, iar dacă vezi că nu îl poți realiza, renunță.
– Cel care nu știe să-și poarte singur de grijă pe munte nu este decât un personaj penibil în decorul montan.
– Posibilitățile celui mai slab trebuie să fie unitatea de măsură pentru tot grupul.
– A părăsi un om pe munte poate echivala cu o crimă.
Din păcate, o mare parte dintre cei care, în zilele noastre, iau cu asalt munții nu au pregătirea necesară, iar condiția lor fizică și echipamentul sunt, de cele mai multe ori, necorespunzătoare. Totuși, ei riscă și se avântă pe traseele montane mizând pe noroc. Câțiva reușesc, pentru că muntele este uneori îngăduitor, dar cei mai mulți nu.
Și iată ce ușor ajungem la cauzele ce produc majoritatea accidentelor montane – mediatizate tot mai mult de posturile locale și naționale, dar cu efecte aproape nule în prezent și cu o îngrijorătoare tendință de creștere.
Să existe oare legi ale muntelui pe care oamenii trebuie să le respecte? Toți cei care sunt cu adevărat montaniarzi răspund afirmativ. Dar să nu căutăm aceste legi în biblioteci juridice sau colecții de acte normative. Nu omul le-a elaborat, ci muntele le-a impus.
Aceste legi ale muntelui, necuprinse în vreun decret sau act normativ, s-au transmis de-a lungul generațiilor, de la cei în vârstă la cei tineri, de la cei cu mare experiență la ucenici. Cel care le cunoaște și le respectă cu sfințenie nu va fi niciodată o victimă a muntelui, ci doar un cuceritor al acestuia.
Iată câteva dintre ele, decantate din experiența multor iubitori ai naturii:
– Pe munte se pleacă numai cu echipament adecvat.
– Nu este indicat să călătorești niciodată singur pe munte.
– Nu este recomandat să te avânți pe trasee necunoscute.
– Sporturile montane sunt incompatibile cu consumul de băuturi alcoolice.
– La munte trebuie să știi ce, cât și când să mănânci.
– Regula primordială pe munte: „Toți pentru unul, unul pentru toți.”
– Pe munte nu se țipă și nu se fac zgomote inutile.
– Cine iubește muntele trebuie să-l și ocrotească.
– Cabanele și refugiile alpine sunt locuri sfinte pe munte.
– Notați în registrul cabanelor de unde veniți, numărul membrilor și unde intenționați să mergeți.
– Iarna, în munți, pericolul avalanșelor este permanent.
– Dacă pe munte se ivește o situație de urgență, toți cei prezenți trebuie să răspundă solicitării.
– Este obligatoriu pentru toți turiștii montani să urmeze sfaturile și indicațiile echipelor Salvamont.
– Codul de semnalizare în munți trebuie cunoscut de toți turiștii montani.
– Turistul montan trebuie să știe să acorde, la nevoie, primul ajutor.
Este bine să medităm serios la fiecare dintre aceste veritabile învățături și să ne gândim că ignorarea – din necunoaștere sau teribilism – a uneia sau a mai multora poate duce un om sau mai mulți la evenimente cu urmări, cel mai adesea, imprevizibile.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor
