De aproape o jumătate de an este în implementare noul „model politic românesc”: și la putere, și în opoziție. Este ipostaza cea mai confortabilă pentru politicienii care, până acum o jumătate de an, erau la putere împreună. Faptul că s-a ales praful de Coaliția aflată la guvernare, formată din PSD, PNL, USR, UDMR și minoritățile naționale, nu a împiedicat continuarea guvernării în interimat. A fost doborât un record de longevitate în ceea ce privește menținerea la putere a unui guvern demis în Parlament. Dar, în România, nu mai surprinde pe nimeni ce se întâmplă în politică.
Adevărul este că și Constituția din 1991 este destul de laxă, mai ales că, destul de des, a fost introdusă în textul fundamental sintagma „poate”. Adică Parlamentul „poate”, președintele „poate”, justiția „poate”. Președintele poate sau nu poate să declanșeze alegerile anticipate, de exemplu, dacă Guvernul pică de două ori. Adică, o Constituție mai laxă decât atât nici că se putea.
Sigur că părinții Constituției românești au mizat totuși și pe bunul-simț din politică și pe politicieni rezonabili, cu interes să facă bine țării și nu să tergiverseze și să tragă de timp, doar de dragul de a rămâne la putere, deci de a-și păstra privilegiile.
Acest șah, încă nemat, cam convine actorilor politici, mai puțin alegătorilor, care așteaptă ca politicienii să le facă bine, nu să înrăutățească lucrurile. Și chiar s-au înrăutățit. Românii o duc tot mai rău. Cu 100 de lei se cumpără mai nimic, raportat la ce se putea cumpăra acum doi ani și chiar acum un an. Nivelul de trai este în regres. Prețurile sunt la un nivel ridicat, deși puterea de cumpărare a scăzut și oamenii nu mai cumpără. Deci comercianții rămân cu produsele pe raft.
Prețul energiei este în curs de a exploda. Prețul combustibilului a explodat și, de aici, o serie de consecințe în toate planurile și pentru toată lumea. Chiar și firmele, mediul privat, se simt sugrumate de modul în care funcționează economia, cu toate beneficiile PNRR propovăduite ca linie roșie de guvernare.
Prin urmare, în tot acest peisaj, nu prea este confortabil să rămâi la guvernare. Este mai bine să stai în opoziție, dar cumva și la putere. Adică nici așa, nici așa. Cu fundul în două luntrii, cum spune un proverb. Dar cel care stă astfel riscă să pice în apă în cele din urmă.
Partidele sunt mai mult cu ochii pe sondaje și fac acest balet de-a puterea și de-a opoziția. E greu să renunți la putere ca politician care te-ai obișnuit cu ea. Din acest motiv, rămâne de văzut dacă Guvernul Mureșan va trece de votul Parlamentului, cu ajutorul celor care se tem să nu rămână fără mandat, dacă se va ajunge la alegerile anticipate.
Cine va avea de câștigat în urma alegerilor anticipate? Probabil că AUR și alții mai mici. Vor lua ceva și PNL, PSD și USR, dar mai puțin. Și probabil că tot la o criză politică se va ajunge și în urma anticipatelor.
Așadar, va fi foarte greu și în următorii ani, nu doar acum sau în viitorul apropiat. Problema este că pe alegători nu îi mai interesează crizele politice. Poporul nu mai vrea să strângă cureaua și să își permită măcar să mănânce în țara asta și să încerce să își mai achite, lună de lună, facturile, dacă tot e parte a UE.
Până acum, politicienii au livrat circul, dar poporul așteaptă de i s-a lungit gâtul și pâinea. Dacă rămâne fără pâine, atunci și poporul s-ar putea să facă circ.
Politicienii ar cam trebui să renunțe la baletul guvernării, cu ochii pe sondaje și de dragul puterii, și să își asume foarte clar momentul greu pe care țara îl traversează.
